Vise şi coşmaruri

Dorin Tudoran scrie pe blog, legat de prestaţia lui Th. Baconschi: „Statutul de public servant nu constituie un acces la belfereală şi trăncăneală publică. Este o responsabilitate care, dacă nu o respecţi, într-o bună zi se răzbună.” Vise, d-le Tudoran, să respecte (i)responsabilul român asemenea deziderat, el, care se crede întabulat definitiv pe „foncţie”!
În scumpa noastră ţărişoară, unde n-ar fi rău să fie bine, vorba lui Ion Creangă, individul care „s-a ajuns” într-o funcţie publică nu se poate abţine să nu confunde scaunul deţinut temporar cu augusta sa persoană. Incapabil să distingă între egoul din dotare şi fişa postului, proclamă vehemet că DOAR EL DECIDE cine şi ce. Mai toţi indivizii din speţa asta sunt convinşi că democraţia începe de sub ei, cum se spunea pe vremea comunismului niciodată învins. Când eram ostaş, am auzit un colonel, şef de stat major, comandând cu aplomb: „De la mine în jos, toată lumea - culcat!” Oare câţi dintre „ajunşii” actuali nu au asemenea vise? Care devin lesne coşmaruri pentru noi, cei de sub vremi, vremelnici & nemernici...