tag:blogger.com,1999:blog-6042768303284900962024-03-19T10:13:26.837+02:00Dumitru Ungureanu"E uşor să fii modest când eşti celebru."
-
Ernesto SabatoDumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.comBlogger158125tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-79157426795242792312024-03-19T10:12:00.002+02:002024-03-19T10:12:31.736+02:00TERAPIE NARATIVĂ - nr. 3/2023<p>
</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>„MĂTRĂGUNA & MONSENIORUL”</b></p>
<p align="center" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
– Un examen de-altădată –</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">– <i>partea I-a</i> –</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Regret uneori că n-am cultivat obstinația de a nota în fiecare zi
ce mi se întâmplă, precum alții, mai hărăziți de Zeu cu har
scriitoricesc. Zic obstinație, fiindcă microbul diaristo-scriptural
m-a vizitat pe la 12 ani jumate, când, intempestiv, am început
să-mi redactez „Memoriile”, iar melicul de a scrie „Jurnal”
m-a ținut de prin 1973 până la începutul lui 1990, când mi-am
dat seama că este și ridicol, și redundant. De-aș fi avut parte
de-un profesor sau un îndrumător care să depisteze mina de talent
literar din mine, poate că... Sau poate dacă n-aș fi câștigat de
timpuriu un soi de notorietate comunală, că sunt predestinat
carierei de inginer electrician, visul tatălui meu în ce mă
privește, faima locală obligându-mă la noi și importante
victorii. (Contra cui? Nu contează, vorba vine!...) Aveam oarecari
abilități în rezolvarea problemelor matematice, mai mult de
geometrie decât de algebră. Luam cele mai mari note la materia
predată de profesorul Negrilă Nicolae, absolvent al facultății de
profil din București, cursuri de zi, care băgase spaima în copiii
din Morteni. Auzeam adesea discuţii speriate pe tema exigenței lui
Negrilă, dar nu-mi făceam probleme din cauza ei, mai ales după ce
s-a conturat public părerea că am ceva glagorie în căpăţână,
iar premiul întâi mi-a revenit la finalul fiecărei clase, dintr-a
întâia până într-a opta. Doar în clasa a şaptea m-am clasat al
doilea, mulţumită unei suplinitoare de matematică, pasageră la
noi în acel an şcolar. Femeia prinsese ură pe mine fiindcă
declarasem în gura mare că nu-mi place persoana ei, când ne fusese
prezentată ca profesoară şi, parcă, dirigintă. Mi-a scăzut
media tocmai la materia mea favorită, materie care dânsei îi era
vag inaccesibilă. Am revenit în frunte, unde mi-era locul, la
finalul clasei a opta, dar matematica pierduse în mine un posibil
slujitor de excepţie. Poate şi din cauză că profesorul Negrilă
nu mai practica maximalismul rigurozității? Mă nota frecvent cu 9,
şi – cred, nu sunt sigur, ar trebui să cercetez cataloagele, dacă
s-or fi păstrat – am căpătat şi 10 de câteva ori. Ca să nu mi
se urce genialitatea la cap, măcar o dată pe trimestru primeam un
8. Din câte îmi aduc aminte, când am intrat în clasa a V-a, nici
restul colegilor de clasă – eram vreo 30 sau 32, cea mai numeroasă
generație postbelică din satul Cacova – nu tremura de spaima lui
Negrilă. Mai mult decât să ne lase corijenţi şi repetenţi, ce
putea să ne facă? Ehei, putea să ne facă destule, însă noi n-o
ştiam, iar el se abţinea de la excese. Doar câteodată îl ridica
de pe scaun, trăgându-l de perciuni, pe colegul meu de bancă, Gică
Mocanu, zis Dură al lui Bolovan, și-l trântea peste mine,
obligându-mă să eliberez spațiul alocat mie. E drept, Dură era
cam botă la carte; norocul lui că a putut să copieze după mine la
extemporale sau teze (când nu i-am dictat ce să scrie), așa încât
a absolvit opt clase odată cu leatul său. Mergeam la ore ca mieii
în gura lupului. Am scăpat vii. Toți băieții, și câteva fete,
s-au înscris apoi la școli profesionale; Lucica Voicu, frumoasa
clasei, la liceul agricol, iar eu am intrat la Liceul Industrial
Energetic din București, dând probe de admitere la matematică și
fizică. Nu la limba română, care – am aflat deunăzi, din
amintirile altor colegi – a fost materie de examen la alegere cu
fizica. Doi dintre congeneri, băieți de țară, ca și mine,
împreună cazați o perioadă la hotelul NEFA (adică la căminul de
nefamiliști al firmei tutelare, IDEB, azi ENEL), au susținut probă
la română – și amândoi au ajuns ingineri în electrotehnică,
specializați în – și realizatori de – diverse aplicații cu
utilitate industrială. Unul încă e profesor universitar, cu
doctorat obținut prin sârguință și cercetări proprii, în epoca
în care asemenea titluri – batjocorite de atribuirea lor unor
politicieni ignari – nu ajunseseră fleacuri bune de îngrășat
salarii nemeritate.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tata se – sau mă – orientase către acel liceu văzându-mi
apucăturile tehnice, exersate la concurență cu vărul Ment,
prietenul și rivalul meu în asemenea întreprinderi. Că „e cea
mai potrivită alegere” îl asigurase inginerul său șef din
balastiera unde lucra, al cărui nume nu mi-l mai amintesc, din
păcate. Acela era un bucureștean cu apartament în apropierea
liceului, dar nu vecinătatea l-a determinat să ne îndrume
într-acolo, ci socoteala practică: învățam liceul la zi și
căpătam o diplomă de meseriaș, cu prețul unui an suplimentar
față de absolvenții liceelor de patru ani, numite pe-atunci
teoretice. Industrialul nu era mai prejos, dacă studiam cum trebuie.
Eu voiam să-l urmez în meserie pe tata, care trecuse printr-o
școală de electricieni după armată, anii 1953-1954. Băiat
deștept, cum eram considerat după standardele vremii și-ale
mediului rural-muncitoresc în care am crescut, nu se cădea să fiu
dat „la profesională” (subtil disprețuită!), unde în trei ani
mă calificam muncitor oarecare pentru vreo fabrică din cele noi,
apărute peste tot conform politicii de industrializare masivă
lansate de PCR, „forța conducătoare a societății”, cum se
spunea. Așadar, Liceul Energetic mă atrăgea ca un...
electromagnet, deși la noi în sat nu ajunsese rețeaua de curent
electric! Ascultam radiouri pe baterii și vedeam filme puse în
mișcare de-un motor ce se defecta de câteva ori pe spectacol.
Iluminatul? Cu lampa de gaz ori felinarul de agățat la loitra
căruțelor, noaptea. Binefacerile electricității s-au aprins la
Morteni abia în acel 1971, iar pe ulița satului Cacova, unde m-am
născut (ulița Ungurenilor i se zice și azi), tocmai în 1974. Așa
ieșiseră planurile, dacă nu cumva se plătea politic o poliță,
fiindcă în Morteni fusese răzmeriță la colectivizare, în 1960,
când se bănuia că însuși Ceaușescu (însurat cu „una” din
Petrești, sat vecin) fusese pus pe fugă. Iar pe ulița noastră,
până în 1968, trăise Taica, bunicul meu, care îi făcuse de râs
pe comuniști când inventase căruța cu două roate, trasă de
vacă, și fusese filmat de-o echipă de cineaști (secvențe din
memorabila peliculă au fost date la TVR, în anii ‘80, cu ocazia
nu știu câtei „aniversări” – în fapt, comemorări – unde
l-am văzut și eu!...).</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ca să verifice dacă am eu șanse de izbândă la liceu (examenele
nu erau foarte grele, însă concurența, desigur, acerbă!), tata
m-a trezit într-o dimineață senină de mai și-am plecat împreună
la București, aproximativ ca Moromete cu fiu-său, Niculae, însă
fără căruță. Am mers cu autobuzul, trenul și tramvaiul 12,
și-am debarcat la stația Toporași, în cartierul supranumit
<i>Flamura</i>, după numele cinematografului de acolo. Pătrunzând
noi în curte pe poarta din spate, aflată la îndemână, când
coteai la stânga pe aleea spre intrarea principală, am dat de niște
elevi care făceau exerciții sportive. Ne-am apropiat de cel care îi
supraveghea, un tip subțirel și oacheș, îmbrăcat într-un costum
de culoare închisă ce-i dădea alură de profesor. Și profesor
era, într-adevăr, de sport. Tata l-a întrebat cine este cel mai
bun profesor de matematică din liceu, fiindcă vrea să-l roage să
verifice dacă știu atâta materie cât să intru. Rădulescu (i-am
aflat numele mai tîrziu, în același an, însă nu am avut ore cu
el) ne-a recomandat-o pe buna lui prietenă, Elena Călinescu,
profesoară aleasă (ori numită?) și în funcția de secretar al
Biroului Organizației de Bază (BOB) din liceu. Era o doamnă
minionă, blondă și afectată, cu buzele ușor țuguiate de
îndoieli metafizice, bănuiesc, fiindcă altele n-a trădat în cei
doi ani cât mi-a fost dirigintă. Auzind neobișnuita cerere a
tatălui meu, ne-a dus în cabinetul de filozofie, stăpânit de
intima ei prietenă și amică de cafele, profesoara Brezeanu, femeie
de-o senzualitate stăpânită, pe cât de inteligentă, pe atât de
cinică. Rezolvarea problemei de pe foaia trântită mie pe-o masă
șchiopătândă a căpătat nota 5-6 de la doamna Călinescu, și
4-5 de la Brezeanu. Cât ținuse chinul meu, ele băuseră cafeluța
de la ora 11 la masă vecină cu catedra, împreună cu tata, mare
mucalit în prezența unor doamne de oraș. Vrăjeala lui,
măgulitoare pentru femei, m-a salvat de la exmatriculare la
jumătatea anului întâi de liceu, deoarece absentasem nemotivat
peste limita admisă la „Practică”, materie la care, ce-i drept,
eram catalogat cel mai bun de maistrul Cenușă, puțin clement în
notații. Caut să-mi explic blocajul mental din lupta cu problema –
pentru că sigur aveam unul – prin șocul suferit la trecerea din
praful uliței satului în ambianța distinsă a liceului (construit
cu 2 sau 3 ani înainte), diriguit de-un tip, Alexandru Moșu, a
cărui eleganță vestimentară l-a eclipsat pe Ceaușescu atunci
când, în 15 septembrie 1971, El, Supremul, ne-a vizitat la
deschiderea anului școlar. Există o fotografie document, am
distribuit-o pe Facebook de câteva ori... De la eclipsarea aia să i
se fi tras directorului nostru mutarea, anul următor, într-o altă
funcție? Tot ce se poate, n-am cercetat...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am ieșit din cabinetul filozofic, zăpăcit și terminat. Doar de
5-6 să fiu eu în stare? Asta a și fost întrebarea lui tata, când
s-a întors după ce o așteptase pe profesoara Călinescu, s-o
„șteargă” cu o sută de lei pentru efort și amabilitate. Ea
primise banii. Văzând ulterior cât era de principială și
corectă, greu îmi vine și acum să cred că se pretase la așa
ceva. Nu sunt calificat să judec de ce a făcut-o! O fi avut
datorii, o fi vrut ceva – parfum, ojă, rimel? Cine știe! Însă,
mai degrabă aș crede că banii i-a luat „filozoafa” de
Brezeanu, aia n-avea reticențe moral-politice (pot îndrăzni să
spun asta, deoarece am cunoscut-o binișor (nu fizic, să fie clar!)
când eram în anii IV-V și „învățam” mai mult în
bibliotecă, unde ea „semna condica” aproape zilnic, fiind
prietenă cu doamna Grigoriu, bibliotecăreasa care m-a protejat ca o
mamă...) Evaluarea, însă, pentru tata echivala cu o intempestivă
catastrofă. „Cum, bă, futu-ți sângele mă-tii, numai de 5
știi?!” (Înjurătura de sânge era favorita lui.) Și mi-a tras
două palme de-am văzut stele verzi, chiar pe aleea liceului în
care aveam să petrec cinci ani, nu cei mai frumoși din viața mea,
dar sigur cei mai folositori. Pedeapsa administrată mie nu l-a
calmat pe impulsivul electrician. Am luat-o pe coajă – sper că nu
greșesc! – până în preziua primului examen: proba scrisă la
matematică. Poate că divergențele familiale (părinții lui,
bunicii mei, muriseră, iar mătușă-mea, Dada, rămasă cu noi în
casă, nu se înțelegea deloc cu mama) să-l fi „capacitat”
(vorba politicienilor de azi) pe tata să se defuleze bătându-mă.
Poate avea alte frustrări, sau poate că asta era firea lui, fiindcă
așa se purta mereu, dar numai când era treaz. Beat fiind, se blegea
ca o plantă atinsă de brumă, iar după moartea mamei plângea și
se considera învins de soartă, recitându-mi niște versuri din
Coșbuc, poleite cu dipticul „bun și prost”...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În săptămâna probelor am locuit la tanti Linița, verișoara lui
tata, mama tuturor răniților din Cacova care găseau adăpost în
cele două cămăruțe ale ei de pe o străduță, cred că-i zicea
Tutunari, undeva la colțul dintre Calea Rahovei și Ferentari,
aproape de joncțiunea cu Sebastian. Cămăruțe lipsite de iluminat
electric, cu WC și bucătărie încropite în două gherete din
curtea cu mulți chiriași – să nu uit aceste amănunte parcă
desprinse din romanele mahalalei interbelice, pe care am neglijat să
le notez la timp! Verișoara era atunci în satul nostru,
supraveghind construirea unei case, în care s-a mutat ulterior cu
bărbatul ei, nea Ionel. Acesta, moldovean sărac dintr-un sat din
Bacău, luptase pe front (numai spre Vest), intrase în Miliția
Populară și se îmbolnăvise (apă la plămâni), petrecându-și
tinerețea în „borcanul” de control al circulației de la Piața
Victoriei, și fusese pensionat la 45 de ani (poate mai mult, nu
rețin exact). Primiseră „apartament de la stat” în vreo două
sau trei rânduri, dar tanti Linița refuza să locuiască la bloc,
năzuind – ca orice femeie cu voință și dârzenie – să aibă
o casă pe pământ, numai a ei. A avut-o, dar n-a apucat să
trăiască mult în ea.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tata își luase 4 zile libere, cât știam că țin examenele:
scris și oral la fizică, scris și oral la matematică. Probele
scrise fiind primele și secrete, notele nu se anunțau. Doar după
proba finală, cred, cine dorea le afla. Nu știu dacă se admiteau
contestații, competența profesorilor era dincolo de orice dubiu.
Luni și marți am trecut de scris fără emoții și fără
opinteli, dar și fără să fiu sigur că am rezolvat problemele așa
cum daimonul lăuntric mă îmboldea să cred. Și mi-am înghițit
laudele, ca să nu-mi înghit apoi lacrimile. Precaut, am insistat să
repet unele lecții din cele două materii, răsfoind caietele aduse,
maculatoare cu exerciții ori note de curs. Tata trăgea câte o bere
sau două și, fiindcă nu aveam obișnuința cantinei sau a
restaurantului, pregătea de mâncare pe mașina de gătit cu gaz a
gazdelor: ouă jupuite în tigaie, ceva salam prăjit pe alături și
salată din ce legume se găseau la aprozar...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A treia zi am susținut proba orală la fizică. Examinator a fost
un domn pe care aveam să-l confund cu Grigorescu, profesorul nostru
în anii următori, mare meloman, cum avea să ni se dezvăluie. Mi-a
acordat nota 9. A fost o bucurie imensă pentru tata, mai mult chiar
decât pentru mine. Gata, pusesem un picior pe treptele de intrare în
liceu! Și ca să-și arăte mulțumirea, Padre Padrone m-a dus în
seara aia la un restaurant din vecinătate, cinstindu-mă și cu o
bere, pe lângă friptura suculentă. Am petrecut așa cum mi-aș fi
dorit să petrecem toată viața, cât ne-o fi dată. Dar nu ne-a
fost dat!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ziua a patra urma proba orală de matematică, la care examinatorii
– nu mai rețin cum și de ce, dar se știa că – nu erau
profesori titulari la Liceul Energetic, deci severitatea lor avea să
fie necruțătoare. Și a fost! Examinarea s-a prelungit până după
ora 17 sau 18, astfel că nu toți candidații au încăput la cazne.
Un profesor a deschis o fereastră de la holul etajului întâi,
cerând și obținând liniște. Ne-a anunțat deciziile comisiei de
examen: respectând criteriul alfabetic, cine nu a intrat azi, vine
ziua următoare, la ora 9! Curtea a zumzăit de glasurile celor
amânați și ale părinților: nimic de obiectat! Conformarea nu era
lașitate, ci necesitate, cum aveam să învăț în anii următori.
Numai tata era prins pe picior greșit, fiindcă vineri trebuia să
fie de serviciu. Am plecat spre gazda noastră, schimbând tramvaiul
12 cu 26 și apoi cu 2, până la intersecția Sebastian –
Ferentari – Rahova. Pe drum, tata a stabilit strategia: el pleacă
imediat acasă, că prinde <i>personalul</i> de 8, eu rămân și dau
mâine examenul la matematică, apoi merg la Gara de Nord, scot bilet
și vin cu trenul la Găești. De acolo e autobuz spre Cacova. Cel
mai târziu la opt jumate seara. Nu puteam să greșesc, totul e să
nu încurc trenul și gările și așa mai departe. Strategie de
mișcări, cum s-ar spune, militare! Mi-a lăsat niște bani să iau
de mâncare, fiindcă nu-mi ține de foame ce rămăsese în
farfuriile din răcitorul lui tanti Linița, plus vreo câțiva lei,
pentru ceva neprevăzut. De examen n-a vorbit. Se subînțelegea că
mă voi strădui să nu mă bâlbâi la tablă, să fiu atent și...
<i>ecetera, ecetera!</i> (expresia lui). Și să mai repet materia,
seara sau noaptea, dacă nu adorm...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
N-am dormit mai deloc noaptea aceea. Cum a plecat tata, am dat fuga
la o librărie de pe Calea Rahovei, spre colțul cu Sebastian, unde
ochisem o carte proaspăt tipărită (sau reeditată?) în colecția
„Aventura”, a nou înființatei (dar nu știam acest amănunt pe
atunci) edituri Albatros: <i>Mătrăguna contra Monseniorului</i>, în
două volume, semnată de maestrul suspansului milițist, Theodor
Constantin. Habar n-am cât am plătit pentru ele, sigur sacrificasem
banii de mâncare (nu și de tren!), și-am adormit când s-au
isprăvit aventurile personajelor uitate complet ulterior! Mi se
șterseseră din memorie înainte să renunț la volumele respective,
spre sfârșitul anilor de liceu, după ce îmi văzusem numele
tipărit în <i>România literară</i>, la rubrica „Poșta
redacției”, iar în <i>Luceafărul</i> la „Cronica de cenaclu”
scrisă de Constantin Stan. Ajunsesem, carevasăzică, elitist! Și-am
„epurat de maculatură” mica mea bibliotecă, mai abitir decât
epurau proletcultiștii pe cele burgheze prin anii 1947-1950...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Firește că ziua următoare, a cincea (sigur, vineri), aveam o
stare de spirit cât se poate de tonică. Eram hotărât și decis,
precum eroul principal din acea carte (pesemne vreun ofițer de
contrainformații sau un spion simpatic), să rezolv orice ecuație
mi-ar fi picat în biletul cu subiecte, extras dintre cele înșirate
pe catedra ce slujea de masă prezidiului. Dar la intrarea în sala
de examinare, am avut un (alt) adevărat șoc: pe podium, în
picioare între profesorii străini, era și doamna Călinescu,
fluturându-și buclele blonde deasupra unui taior de culoare
închisă, atent croit. Mi s-a oprit inima în loc, iar temerea
născută din reîntâlnirea nedorită și neanunțată mă înhață
și azi, când încerc să mă eliberez de ea, povestind-o aici. A
fost un fel de predestinare? N-aș susține că nu! Femeia aceea
minionă și blondă (naturală sau vopsită?), tunsă scurt, cu ochi
negri și ten măsliniu, bine intenționată și înțelegătoare,
incapabilă să explice matematica în așa fel încât să o și
înțelegem, mi-a tăiat orice plăcere, orice dorință, orice
ambiție <i>à</i><i> rebours</i> să studiez materia pentru care nu
aveam vreun talent anume. Dar puteam să o stăpânesc mulțumitor,
cât să urmez vreo facultate cu profil tehnic, așa cum au făcut-o
aproape toți colegii de clasă, și așa cum eu însumi năzuiam la
începutul liceului, nu doar tata, care a fost dezamăgit când, la
sfârșitul anului V, renunțasem definitiv la studiile superioare.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Examinarea doamnei Călinescu a decurs ca un interogatoriu
milițienesc – e drept, fără inerentele bătăi! –, procesul
voind parcă să lichideze orice urmă de părere că eu aș cunoaște
ceva din domeniul științific manipulat cu grație nevinovată de
micuța femeie, cocoșată de însărcinări educaționale
supervizate de Partid. (Doi ani, cât ne-a fost dirigintă, ne-a
săturat de lecții politice, timpul cheltuit cu ele fiind ipotecat
în proporție de 3/5 din cel alocat matematicilor. Și niciodată
n-a fost recuperat!) Doar intervenția unuia dintre profesorii
străini – binevoitor să „scoată” ceva de la mine, fiindcă
îmi sesizase blocajul – a făcut în așa fel încât nota 5 să
pară o răsplată, nu o pedeapsă! Sau să fi fost 4? Sau 3? Aici,
egoul meu are un scurtcircuit, o neclaritate, o rușine. Să mă
explic.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Media celor patru probe de examen se obținea simplu: oral + scris :
2 = nota la o materie. Nota la o materie + nota la cealaltă materie
: 2 = nota generală. Notele generale, în ordine descrescătoare,
dădeau lista admișilor. Pe acea listă m-am clasat pe locul 64 (din
128), cu media 7. Indubitabil și definitiv. Acum: dacă la fizică
obținusem 9 la oral, cât obținusem în scris, ca să iau 7 per
total? Este o ecuație cu trei necunoscute, și-alea variabile! La
fizică trebuia să am 9 la cele două probe, ca să dea 7 la total.
Asta dacă la matematică aveam media 5 la cele două probe, și 5 la
general. Bun. Asta e clar. Dacă era 5 la matematică total, iar
Călineasca îmi dăduse 3, în scris trebuia să am 7, indiferent de
părerea ei orală, fiindcă lucrarea fusese corectată, iar media
spune tot. E cam mult la scris, ziceți? Nu e mult, e obligatoriu.
Dacă la oral mă potcovea cu 4, atunci în scris trebuia să am 6.
Să fi primit, totuși, 5 la oral? Asta ar fi o acoladă pentru
doamna Călinescu, o femeie cu suflet, dar fără talent de
profesoară. Însă o notă proastă pentru mine. Ce, doar 5 să fi
luat eu la scris? Egoul meu se tulbură grozav, economic alimentat cu
whisky din Insulele Hebride... Mai degrabă accept un 3 la oral, ca
să iau 7 în scris! Parcă „mă scot” mai bine așa, cu un
(3+7):2=5 cinstit, nu?</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cert e că nu mai știu care a fost nota buclucașă, iar
documentele acelui examen e puțin probabil să mai existe. Însă
știu bine ce-am primit acasă: o bătaie soră cu moartea! Din
mâinile tatălui meu nu m-a scăpat nici mama, nici Dada, nici
soră-mea, care fugise nu știu unde. Am sub ochii aburiți lumina
întunecată a zilei de iunie, zi ploioasă, aproape friguroasă.
Venisem de la Găești cu autobuzul de 4 sau 5 după-amiaza, care
făcea cam jumătate de oră până la noi în sat. Plouase ca vara:
ici mai puternic, dincolo mai subțire, bătea vântul, însă nu
erau descărcări electrice. Sau nu le mai rețin. În odăița
micuță, de 4/3 metri, zisă bucătărie – în fapt, un fel de
cameră de toată ziua –, mama întinsese albia de lemn scobit în
care spăla rufe (iar noi făceam baie, în fiecare sâmbătă). O
sprijinea cu un cap pe dunga patului, cu celălalt pe un scaun cu
patru picioare, întors cu ele în sus, ca reazăm fix. Tata stătea
la masă, cu Tatoniță, fratele lui. Unul pe pat, altul pe un
scăunel de brad. Le plăcea să bea împreună țuică, așa cum se
pot vedea și în poza pe care le-am făcut-o câteva zile mai
târziu, pe pragul casei. Fotografia aceea (pierdută în tevatura
tipăririi la Editura Marineasa, în 1996) figurează pe coperta
primei ediții a volumului de narațiuni „Prunele electrice”,
debutul meu.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Atunci însă, auzind ce notă am primit la matematică, tata s-a
făcut negru de supărare, a înhățat scăunelul de sub el și m-a
pocnit direct în cap. Aveam însă cap tare (și chiar mare, față
de al altora), m-am și ferit un pic, și-am scăpat cu dovleacul
întreg. Am fugit afară, a venit după mine și m-a târât în
magazia de sub fânar, alături de grajdul vacii, a închis ușa, ca
să nu audă vecinii – obișnuiam să țip când mă bătea, să
<i>crăonesc</i> (e un regionalism ce ține locul expresiei <i>a urla
de durere</i>), chestie care îl întărâta suplimentar – și m-a
„altoit” (altă expresie de-a lui), nu s-a jucat, folosind
versatila-i curea cu îndemânarea deprinsă din mânuirea cleștelui
patent și a șurubelniței cu mâner electroizolat!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Să-i fi pomenit de „Mătrăguna contra Monseniorului” (carte
citită ulterior și de el, chiar în vara aceea)? Aș fi turnat
singur gaz în focul ce mă cuprinsese și pe care am puterea să-l
trec – de mult fac asta! – printre faptele hazlii ale vieții
mele. Mă despart de trecut râzând, desigur. Regret numai că nu
pot scrie o ficțiune umoristică, unde doamnei Călinescu i-aș
atribui numele de cod „Mătrăguna” (tenul ei cenușiu ca al unei
ciuperci necomestibile mă îndeamnă la asta), iar lui tata pe cel
de „Monseniorul”, omul care a avut grijă de mine așa cum a
putut și a știut: cu înjurături de mamă (de parcă el n-avusese
niciun rol în concepere!) și cu bătăi din care mă și mir că am
scăpat întreg, deși poate vătămat pe la organele psihice, alea
subconștiente... Un tată care a sacrificat o treime din salariu ca
să mă țină în București, pe vremea când asemenea gesturi erau
aproape excluse din viața majorității familiilor rurale,
deposedate de pământul muncit cu sudoare și sânge. Veniseră anii
1970, comunismul se autoproclama biruitor, cincinalul se făcea în
patru ani și jumătate, iar eu – fiu al clasei muncitoare, la
încheierea unui examen cu notele finale încă neanunțate –
păream să fi călcat greșit pe „drumul vieții”!...</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
Greșit poate n-a fost, dar întortocheat da! Chiar peste măsură! </p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;"><i>(Revista HYPERION - nr. 6-7-8/2023) </i><br /></p><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"> </p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p><style type="text/css">p { color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p><div alt="0" id="SL_balloon_obj" style="display: block;"><div class="SL_ImTranslatorLogo" id="SL_button" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/imtranslator-s.png"); display: block; left: 5px; opacity: 0; top: 21px; transition: visibility 2s ease 0s, opacity 2s linear 0s;"></div><div id="SL_shadow_translation_result2" style="display: none;"></div><div id="SL_shadow_translator"><div id="SL_planshet"><div id="SL_arrow_up" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/up.png");"></div><div id="SL_Bproviders"><div class="SL_BL_LABLE_ON" id="SL_P0" title="Google"><div id="SL_PN0">G</div></div><div class="SL_BL_LABLE_ON" id="SL_P1" title="Microsoft"><div id="SL_PN1">M</div></div><div class="SL_BL_LABLE_ON" id="SL_P2" title="Translator"><div id="SL_PN2">T</div></div><div class="SL_BL_LABLE_ON" id="SL_P3" title="Yandex"><div id="SL_PN3">Y</div></div></div><div id="SL_alert_bbl"><div id="SLHKclose" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/delete.png");"></div><div id="SL_alert_cont"></div></div><div id="SL_TB"><div cellspacing="1" id="SL_tables"><input id="SL_locer" title="Blocare limbă" type="checkbox" /><select class="SL_lngs" id="SL_lng_from" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/select.png") 100% 0px no-repeat;"><option value="auto">Detectați limba</option><option value="af">Afrikaans</option><option value="sq">Albaneză</option><option value="am">Amharică</option><option value="ar">Arabă</option><option value="hy">Armeană</option><option value="as">Asameză</option><option value="ay">Aymara</option><option value="az">Azerbaijană</option><option value="bm">Bambara</option><option value="eu">Bască</option><option value="ba">Bașchiră</option><option value="bn">Bengali</option><option value="bho">Bhojpuri</option><option value="be">Bielorusă</option><option value="my">Birmană</option><option value="bs">Bosniacă</option><option value="bg">Bulgară</option><option value="ca">Catalană</option><option value="ceb">Cebuană</option><option value="cs">Cehă</option><option value="ny">Chichewa</option><option value="zh-CN">Chineză Simp</option><option value="zh-TW">Chineză Trad</option><option value="cv">Ciuvașă</option><option value="ko">Coreeană</option><option value="co">Corsicană</option><option value="ht">Creolă Haitiană</option><option value="hr">Croată</option><option value="da">Daneză</option><option value="mrj">Dealul Maria</option><option value="dv">Dhivehi</option><option value="doi">Dogri</option><option value="iw">Ebraică</option><option value="emj">Emoji</option><option value="en">Engleză</option><option value="eo">Esperanto</option><option value="et">Estonă</option><option value="ee">Ewe</option><option value="tl">Filipineză</option><option value="fi">Finlandeză</option><option value="fr">Franceză</option><option value="fy">Frizonă</option><option value="cy">Galeză</option><option value="gd">Galica scoțiană</option><option value="gl">Galiciană</option><option value="de">Germană</option><option value="el">Greacă</option><option value="ka">Gruzină</option><option value="gu">Gujarati</option><option value="ha">Hausa</option><option value="haw">Hawaiiană</option><option value="hi">Hindi</option><option value="hmn">Hmong</option><option value="yi">Idiş</option><option value="ig">Igbo</option><option value="ilo">Ilocano</option><option value="id">Indoneziană</option><option value="ga">Irlandeză</option><option value="is">Islandeză</option><option value="it">Italiană</option><option value="ja">Japoneză</option><option value="jw">Javaneză</option><option value="kn">Kannada</option><option value="kk">Kazahă</option><option value="kazlat">Kazahstan (latină)</option><option value="km">Khmeră</option><option value="rw">Kinyarwanda</option><option value="ky">Kirghiză</option><option value="gom">Konkani</option><option value="kri">Krio</option><option value="ku">Kurdă (Kurmanji)</option><option value="ckb">Kurdă (Sorani)</option><option value="lo">Laotiană</option><option value="la">Latină</option><option value="lv">Letonă</option><option value="ln">Lingala</option><option value="lt">Lituaniană</option><option value="lb">Luxemburgheză</option><option value="mk">Macedoneană</option><option value="hu">Maghiară</option><option value="mai">Maithili</option><option value="ms">Malaeză</option><option value="ml">Malayalam</option><option value="mg">Malgaşă</option><option value="mt">Malteză</option><option value="mi">Maori</option><option value="mr">Marathi</option><option value="mhr">Mari</option><option value="mni-Mtei">Meiteilon (Manipuri)</option><option value="lus">Mizo</option><option value="mn">Mongolă</option><option value="nl">Neerlandeză</option><option value="ne">Nepaleză</option><option value="no">Norvegiană</option><option value="nya">Nyanja</option><option value="or">Odia (Oriya)</option><option value="om">Oromo</option><option value="pap">Papiamento</option><option value="ps">Pashto</option><option value="fa">Persană</option><option value="pl">Poloneză</option><option value="pt">Portugheză (Brazilia)</option><option value="pa">Punjabi</option><option value="qu">Quechua</option><option value="ro">Română</option><option value="ru">Rusă</option><option value="sm">Samoană</option><option value="sa">Sanscrită</option><option value="srsl">Sârbă</option><option value="sr">Sârbă (chirilic)</option><option value="sr-Latn">Sârbă (latină)</option><option value="nso">Sepedi</option><option value="st">Sesotho</option><option value="sn">Shonă</option><option value="sd">Sindhi</option><option value="si">Singhaleză</option><option value="sk">Slovacă</option><option value="sl">Slovenă</option><option value="so">Somaleză</option><option value="es">Spaniolă</option><option value="sv">Suedeză</option><option value="su">Sundaneză</option><option value="sw">Swahili</option><option value="tg">Tadjică</option><option value="tlsl">Tagalogă</option><option value="ta">Tamil</option><option value="tt">Tătară</option><option value="te">Telugu</option><option value="th">Thailandeză</option><option value="ti">Tigrinya</option><option value="ts">Tsonga</option><option value="tr">Turcă</option><option value="tk">Turkmenă</option><option value="ak">Twi</option><option value="uk">Ucraineană</option><option value="udm">Udmurtă</option><option value="ug">Uigură</option><option value="ur">Urdu</option><option value="uz">Uzbecă</option><option value="uzbcyr">Uzbek (chirilic)</option><option value="vi">Vietnameză</option><option value="xh">Xhosa</option><option value="sah">Yakut</option><option value="yo">Yoruba</option><option value="zu">Zulu</option></select><div id="SL_switch_b" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/switchb.png");" title="Inversați limbile"></div><select class="SL_lngs" id="SL_lng_to" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/select.png") 100% 0px no-repeat;"><option selected="selected" value="ro">Română</option><option value="en">Engleză</option><option value="ru">Rusă</option><option disabled="true">-------- [ Toate ] --------</option><option value="af">Afrikaans</option><option value="sq">Albaneză</option><option value="am">Amharică</option><option value="ar">Arabă</option><option value="hy">Armeană</option><option value="as">Asameză</option><option value="ay">Aymara</option><option value="az">Azerbaijană</option><option value="bm">Bambara</option><option value="eu">Bască</option><option value="ba">Bașchiră</option><option value="bn">Bengali</option><option value="bho">Bhojpuri</option><option value="be">Bielorusă</option><option value="my">Birmană</option><option value="bs">Bosniacă</option><option value="bg">Bulgară</option><option value="ca">Catalană</option><option value="ceb">Cebuană</option><option value="cs">Cehă</option><option value="ny">Chichewa</option><option value="zh-CN">Chineză Simp</option><option value="zh-TW">Chineză Trad</option><option value="cv">Ciuvașă</option><option value="ko">Coreeană</option><option value="co">Corsicană</option><option value="ht">Creolă Haitiană</option><option value="hr">Croată</option><option value="da">Daneză</option><option value="mrj">Dealul Maria</option><option value="dv">Dhivehi</option><option value="doi">Dogri</option><option value="iw">Ebraică</option><option value="emj">Emoji</option><option value="en">Engleză</option><option value="eo">Esperanto</option><option value="et">Estonă</option><option value="ee">Ewe</option><option value="tl">Filipineză</option><option value="fi">Finlandeză</option><option value="fr">Franceză</option><option value="fy">Frizonă</option><option value="cy">Galeză</option><option value="gd">Galica scoțiană</option><option value="gl">Galiciană</option><option value="de">Germană</option><option value="el">Greacă</option><option value="ka">Gruzină</option><option value="gu">Gujarati</option><option value="ha">Hausa</option><option value="haw">Hawaiiană</option><option value="hi">Hindi</option><option value="hmn">Hmong</option><option value="yi">Idiş</option><option value="ig">Igbo</option><option value="ilo">Ilocano</option><option value="id">Indoneziană</option><option value="ga">Irlandeză</option><option value="is">Islandeză</option><option value="it">Italiană</option><option value="ja">Japoneză</option><option value="jw">Javaneză</option><option value="kn">Kannada</option><option value="kk">Kazahă</option><option value="kazlat">Kazahstan (latină)</option><option value="km">Khmeră</option><option value="rw">Kinyarwanda</option><option value="ky">Kirghiză</option><option value="gom">Konkani</option><option value="kri">Krio</option><option value="ku">Kurdă (Kurmanji)</option><option value="ckb">Kurdă (Sorani)</option><option value="lo">Laotiană</option><option value="la">Latină</option><option value="lv">Letonă</option><option value="ln">Lingala</option><option value="lt">Lituaniană</option><option value="lb">Luxemburgheză</option><option value="mk">Macedoneană</option><option value="hu">Maghiară</option><option value="mai">Maithili</option><option value="ms">Malaeză</option><option value="ml">Malayalam</option><option value="mg">Malgaşă</option><option value="mt">Malteză</option><option value="mi">Maori</option><option value="mr">Marathi</option><option value="mhr">Mari</option><option value="mni-Mtei">Meiteilon (Manipuri)</option><option value="lus">Mizo</option><option value="mn">Mongolă</option><option value="nl">Neerlandeză</option><option value="ne">Nepaleză</option><option value="no">Norvegiană</option><option value="nya">Nyanja</option><option value="or">Odia (Oriya)</option><option value="om">Oromo</option><option value="pap">Papiamento</option><option value="ps">Pashto</option><option value="fa">Persană</option><option value="pl">Poloneză</option><option value="pt">Portugheză (Brazilia)</option><option value="pa">Punjabi</option><option value="qu">Quechua</option><option value="ro">Română</option><option value="ru">Rusă</option><option value="sm">Samoană</option><option value="sa">Sanscrită</option><option value="srsl">Sârbă</option><option value="sr">Sârbă (chirilic)</option><option value="sr-Latn">Sârbă (latină)</option><option value="nso">Sepedi</option><option value="st">Sesotho</option><option value="sn">Shonă</option><option value="sd">Sindhi</option><option value="si">Singhaleză</option><option value="sk">Slovacă</option><option value="sl">Slovenă</option><option value="so">Somaleză</option><option value="es">Spaniolă</option><option value="sv">Suedeză</option><option value="su">Sundaneză</option><option value="sw">Swahili</option><option value="tg">Tadjică</option><option value="tlsl">Tagalogă</option><option value="ta">Tamil</option><option value="tt">Tătară</option><option value="te">Telugu</option><option value="th">Thailandeză</option><option value="ti">Tigrinya</option><option value="ts">Tsonga</option><option value="tr">Turcă</option><option value="tk">Turkmenă</option><option value="ak">Twi</option><option value="uk">Ucraineană</option><option value="udm">Udmurtă</option><option value="ug">Uigură</option><option value="ur">Urdu</option><option value="uz">Uzbecă</option><option value="uzbcyr">Uzbek (chirilic)</option><option value="vi">Vietnameză</option><option value="xh">Xhosa</option><option value="sah">Yakut</option><option value="yo">Yoruba</option><option value="zu">Zulu</option></select><div id="SL_TTS_voice" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/ttsvoice.png");" title="undefined"></div><div class="SL_copy" id="SL_copy" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/copy.png");" title="Copiere traducere"><div id="SL_copy_tip"></div></div><div id="SL_bbl_font_patch"></div><div class="SL_bbl_font" id="SL_bbl_font" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/font.png");" title="Dimensiunea fontului"></div><div id="SL_bbl_help" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/bhelp.png");" title="Ajutor"></div><div class="SL_pin_off" id="SL_pin" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/pin-on.png");" title="Fixare fereastră pop-up"></div></div></div></div><div id="SL_shadow_translation_result"></div><div class="SL_loading" id="SL_loading" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/loading.gif");"></div><div id="SL_player2"></div><div id="SL_alert100">Funcția de vorbire este limitată la 200 de caractere</div><div id="SL_Balloon_options" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/bg3.png");"><div id="SL_arrow_down" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/down.png");"></div><div id="SL_tbl_opt"><input id="SL_BBL_locer" title="Afișare buton traducător 3 secunde" type="checkbox" /><div id="SL_BBL_IMG" style="background: url("moz-extension://a5a4b291-7378-4e19-a112-516efc9ea0aa/content/img/util/bbl-logo.png");" title="Afișare buton traducător 3 secunde"></div><a class="SL_options" id="SL_opt1" target="_blank" title="Afișare opțiuni">Opţiuni</a> : <a class="SL_options" id="SL_opt2" target="_blank" title="Istoric de traducere">Istoric</a> : <a class="SL_options" id="SL_opt3" target="_blank" title="ImTranslator Feedback">Feedback</a> : <a class="SL_options" href="https://imtranslator.net/extensions/?tp=ff-ImTranslator&a=0" id="SL_opt4" target="_blank" title="Faceți o mică donație">Donate</a><span class="SL_options" id="SL_Balloon_Close" title="Închidere">Închidere</span></div></div></div></div>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-72864993852395965602023-10-27T10:06:00.000+03:002023-10-27T10:06:55.980+03:00TERAPIE NARATIVĂ Nr. 2 - 2023<div style="text-align: justify;"></div><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">INVESTIȚIA RATATĂ</span></b></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Multe ratări pot contoriza la totalul vieții mele: cărți, femei,
carieră, bogăție. Pe unele nu le-am luat în seamă,
considerându-le firești; pe altele încă le țin minte, deși
efectul lor asupra destinului personal e mai degrabă egal cu 0,001.
Sunt împrejurări care trec pe lângă noi fără să ne dăm seama
de importanța – sau măcar de rolul lor – în rostul vieții
noastre. Altele ni se par pe moment colosale și decisive, dar peste
ani realizăm că au fost doar un fâs. Ori un râs al divinității
ascunse, după ale cărei legi ne (con)ducem fără să știm.
Câteodată, însă, știm.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În primăvara anului 1969 am abandonat cu bună știință
promițătoarea carieră de electronist. Tocmai ratasem o importantă
investiție, față de care autostrăzile, spitalele sau podurile
litrosite de guvernele post-decembriste mi se par fleacuri. Am știut
atunci, la 13 ani, că nu voi mai face niciodată montaje
electronice, electroacustice sau electrofonice. N-a fost o hotărâre
prea greu de luat. Interesul vieții mele particulare (dacă pot
folosi asemenea cuvinte pretențioase) împingea tot mai spre centru
lectura și – am mărturisit în variate ocazii – scrisul: cu
doar câteva luni înainte pornisem vijelios să aștern pe un caiet
dictando cu 48 de file primele „Memorii”!... Lipsa curentului
electric ne cășuna multe inconveniente. Să le depășim, eram obligați la
inventivitate. Satul nostru a fost legat la rețea
în 1971, iar ulița unde m-am născut abia în 1974. Nu puteam să
testăm montajele tipărite în revista <i>Tehnium</i>, nici n-aveam
cum să încercăm aparatele radio „cu ochi verde”, aruncate de
vreo rudă mai pricopsită de la oraș. Lămpi electronice, zise și
triode, condensatori variabili, condensatori electrolitici,
rezistențe fixe și reostate, diode, tranzistoare, bobine cu ferită
și solenoizi – multe și cele mai performante dintre piesele astea
funcționau la curent alternativ, nu la cel continuu. Puteam noi să
legăm în serie nu știu câte baterii EL-BA 3 R12, de 4,5 volți –
aparatele visate, râvnite și neprețuite rămâneau inerte.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Când folosesc pluralul persoanei a II-a, mă refer la mine și la
vărul & prietenul Ment, tovarășul de boacăne și de zile bune
al copilăriei mele ciudate. Câte lucruri minunate și ce de prostii
am comis cu vărul Ment! Să le fi literaturizat după rețeta
consacrată, scoteam din noi un cuplu de copii similar celui alcătuit
de Tom Sawyer și Huckleberry Finn, măcar că amândoi trăiam în
familii întregi, cu părinți, frați, surori, bunici, veri,
verișoare, unchi, mătuși. Ce-i drept, n-aveam Mississippi, dar
asta nu era o piedică pentru pornirile noastre creative! Ca oltenii,
care fac Dunăre din Jiu, și noi făceam din Neajlov orice fluviu
doream, și ne plimbam – mai ales eu! – cu bărci imaginare,
fiindcă alea reale n-ar fi încăput în matca râului. Navigația
constituia o preocupare secundară pentru noi, dat fiind că eram
dedicați tehnologiilor avansate, aero-spațiale, petroliere și, cel
puțin până în vara lui 1969, electronice. Ulterior, amândoi am
urmat școli cu profil tehnic: vărul meu în ramura industriei
chimice, unde a și lucrat până la pensionare; eu în energetică,
domeniu din care am scăpat viu, deși vizitat săptămânal de
coșmaruri nocturne, fiindcă n-a fost o meserie chiar simplă –
cel puțin nu în perioada neagră, din anii 1980. La 13–15 ani nu
vedeam viitorul: îl auzeam în membrana căștii radio sau în
pâlnia unui difuzor cât jumătate de pară, montat cu dibăcie în
cutia recuperată de la un vechi aparat de radiodifuziune și
adaptată la cerințele clientului!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tata era electrician în Balastiera Ionești. Cablurile de cupru și
fel de fel de aparate electrice „de forță”, cum se spunea, îi
stăteau la îndemână: aducea acasă tot ce putea să încapă în
servieta de cauciuc pusă pe portbagajul bicicletei. Le desfăceam cu
vărul Ment imediat ce apăreau, găsind diverse întrebuințări
pieselor detașate. Nea Gogu, tatăl vărului Ment, lucra la
întreprinderea care construia blocuri prin Găești. Oficial zidar,
el avea acces mai greu la aparatajul electric; șterpelea rar
fasunguri, prize și întrerupătoare, dar nu pierdea nicio ocazie să
„aresteze” bucăți de sârmă lițată, pe care noi,
matisându-le, le transformam în antene radio lungi de minimum zece
metri, <i>coborâri</i> sau <i>pământări</i> înfipte în mufele
dedicate din montajul electronic propriu-zis. Piese noi pentru
unitatea principală procuram destul de greu. Sulfura naturală de
plumb, binecunoscuta galenă, cuarțul și alte minerale sensibile nu
zăceau pe toate drumurile. Căștile de telefon, greșit numite tot
„galenă”, folosite ca difuzoare pentru audiție, se puteau
obține după negocieri la sânge... – pardon: la litrul de țuică!
– de la unii navetiști cu intrare în birouri nepăzite. În sat
parveneau pe diferite căi, nu prea cucernice, nici trădate la
ananghie. Despre diodele cu germaniu – ce să mai zic! Aur să fi
căutat, găseam mai repede! Vărul Ment avea însă un talent
fantastic să descopere aparate, defecte sau nu, neglijate de
consăteni, din care alegea fix ce ne lipsea pentru investiția în
curs. Pe cele mai multe le primea de la rudele lui din București,
care îi știau pasiunea și-i aduceau, nu doar de Paște sau
Crăciun, câte un sac de carcase recuperate din gunoaiele capitalei,
în portbagajul Moskvici-ului, mașina personală a unuia dintre
cumnații mamei lui Ment, fabuloasa țață Ioana. Recunosc
întâietatea vărului meu la toate întreprinderile noastre, ca și
talentul său industrios; în ce mă privește, fiind cu doi ani mai
mic și fără competiție în familie (vărul Ment avea doi frați
mai mari și mai pricepuți la toate chestiile tehnice), am fost un
leneș, dar n-am neglijat niciodată partea ce-mi revenea la
îndeplinirea sarcinilor din afacere. Mă specializasem în
confecționarea tuburilor de carton cu diametrul de 3 cm, necesare
bobinelor cu priză de contact la un număr de spire bine calculat
pentru „prinderea” lungimilor de undă ale diverselor posturi
radio. Știam să facem radiouri și cu baterie, și fără, și cu
condensator, și fără, și așa mai departe, după bugetul
doritorului. Oricare dintre clienții noștri trebuia să fie
mulțumit, inclusiv cei care ne fentau la plată.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Clientul din acel martie 1969 era vecinul de peste drum, Ionică al
Sultanei, poreclită Balaca. I se spunea Bălăcel sau Bălăcelul,
și era al treilea copil al femeii despre care nimeni nu-și amintea
să fi fost măritată vreodată. Sau, poate – hai, treacă! –, o
singură dată! Dar când? Și cum de avusese trei copii? Lesne de
explicat: toți bărbații de prin sat care nu-și „prăsiseră”
neveste ori care le îmbolnăviseră „călărindu-le” (cuvintele
dintre ghilimele reproduc limbajul consătenilor, nu-mi aparțin!),
se înghesuiau la ușa ei, ducând la subsoară o găină cu ciocul
retezat, să nu cârâie. Nimeni n-o condamna pe Balaca pentru
detestatul și bine remuneratul serviciu comunitar caritabil (sic!).
Fetele i se căsătoriseră deja în alte sate, la mare distanță de
al nostru. Și venise rândul lui Bălăcel: se însurase toamna
trecută și poftea radio în casă! Drept furnizori de echipament,
<i>know-how</i> și mentenanță – cine putea să fie recomandat?
Vărul Ment și cu mine, fiindcă doar noi ne ocupam cu asemenea
investiții avansate, de mare viitor și nesperată rentabilitate!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Amintirile mele sunt neclare în ce privește multe proiecte
antecedente și ulterioare, în afară de cele proprii, pe care le
actualizam mereu, în conformitate cu noile tehnologii. Totuși, de
unul sunt sigur: cel realizat pentru familia vărului Filip, zis
Pomană, ale cărui surori blonde și frumoase ne atrăgeau
copilărește până la punctul în care diferențele de vederi
dintre noi – fete versus băieți – luau forma impardonabilă a
certurilor din nimic. Vărul Filip deținea deja un difuzor din seria
celor care funcționau pe baterii, cu două programe și antenă
obligatorie. N-am avut de modificat prea multe la el, montajul era
simplu, cutia încăpătoare, schimbătorul de frecvență rula fără
poticneli. O atenție deosebită am alocat-o antenei. Am ales doi
izolatori cu gaură dublă, ca să asigurăm separația perfectă a
firului de cupru de tija susținătoare. Orice atingere acolo crea
interferențe periculoase pentru receptor. Tatăl vărului Filip, nea
Marin, nu părea niciodată treaz, astfel că sarcina cățăratului
în duzii de pe laterala curții (pasată proprietarului din motive
de securitate) ne-a revenit nouă, electroniștilor. Ne-am achitat de
ea cu brio, dovedind calități de alpiniști, îndeosebi Ment, mai
agil decât mine prin conformația trupului. Am întins antena, am
tras coborârea și pământarea în odaia de toată ziua, le-am
cuplat la difuzor și-am ascultat prima emisiune, prima piesă
muzicală: s-a întâmplat să fie melodia populară, <i>Mierlița
când e bolnavă</i>, nu mai știu de cine interpretată. Ce bucurie
pe oamenii casei: nea Marin și țața Maria, gemenele Nuța și Mia,
țața Dița, sora lui nea Marin, și baba Natalia, zisă Bahornița,
bunica vărului Filip! Vărul se găsea atunci în armată, undeva
prin Maramureș, de unde a venit cu o nestinsă dragoste pentru
muzica fraților Petreuș și mai ales pentru horinca de Oaș! Nu
negociaserăm nicio plată efectivă pentru muncă și nici nu se
punea problema. Vecini în colțul nostru de sat, eram ca o familie
mare: ne ajutam cu ce puteam și la diverse munci grele, iar dacă
vreunuia i se năzărea să ceară ceva în schimbul ajutorului,
mintenaș era rușinat de ceilalți. Așa că vărul Ment și cu mine
am fost răsplătiți cu niște gogoși cât unghia, specialitatea
țaței Maria. Am mâncat până n-am mai putut și tot n-am fost
crezuți că suntem sătui, într-atât ne îndemnau să mai luăm!
Le eram dragi gazdelor, care vedeau în noi posibili viitori gineri!
Și dacă n-am primit bani sau alte lucruri, am câștigat
notorietate: faptul că făcuserăm să meargă difuzorul acela,
despre care specialiștii de frați mai mari ai vărului Ment
spuseseră că nu va merge nicicum, ne-a adus alte comenzi de prin
sat, executate din toamna lui 1968 până în primăvara următoare.
Atunci ne-a „antamat” Bălăcel.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era un bărbat tânăr și subțire, care vorbea puțin și încurcat
de parcă mesteca prune între măsele. Nu ieșea în evidență cu
nimic. Se calificase tractorist și lucra pe un șantier de
îmbunătățiri funciare, tocmai în Dragodana, dincolo de Găești.
Toamna trecută se însurase cu Nela, o fată din Ciupa, nu mai știu
din care cele trei sate ale comunei: Mănciulescu, Mavrodol sau
Loagăr. Femeia lui se integrase firesc lumii noastre: mergea cu
femeile la sapă la CAP, ieșea la poartă cu vecinele, creștea vaca
adusă drept zestre – treburi pe care soacra ei, Balaca, le
respingea în mod reflex, parcă da o contră din cur (specialitatea
ei, după cum vorbea lumea). Trăiau tustrei într-o casă tipică
oamenilor săraci: o cameră de toată ziua, cu două paturi și-o
fereastră cât palma, un antreu cu vatră și coș, în care mâncau
la măsuța rotundă, cu trei picioare, sobă oarbă cu plita în
tindă, pământ pe jos, uși nevopsite din lemn de brad geluit,
prispă fără balustradă, înveliș de șiță și paie amestecate
cu bucăți de carton gudronat, prin care câteodată răzbătea
ploaia. Situată în spatele curții lui naș Firică, zis Old Firel,
casa nu era înconjurată de gard, nici de alte acareturi, în afară
de-un coșar, unde se înghesuiau lemnele de foc, vaca și câteva
găini. Un soi de țarc de găteje slujea drept <i>closet</i> sau
<i>privată</i><span style="font-style: normal;"> </span><span style="font-style: normal;">–</span><span style="font-style: normal;">
sau banalul WC.</span> Grădina întinsă până dincolo de Vălcea
era înțesată de zarzări, duzi și pruni, crescuți în
devălmășie, cum dăduse Domnul. Pe latura casei, spre naș Firică,
era un gutui, atacat toamna de noi, copiii uliței Ungurenilor, mereu
fără succes. În casă nu prea aveai după ce bea apă, Balaca
trăia de azi pe mâine, pasăre de noapte până la însurătoarea
lui Ionică, după care își mutase afacerile nocturne în patul lui
Gorel, eternul ei amant sau pește, unul lipsit de pretenții, cu
vederi mai mult decât libertine în problemele de amor. Vărul Ment
și cu mine am fost reticenți când Bălăcel ne-a oprit într-o
duminică, înainte de prânz, întrebându-ne dacă putem să-i
instalăm și lui un radio cu antenă și difuzor de perete. Știind
că ne paște perspectiva afacerii de sumă zero, vărul a strâmbat
din nas, anunțând că avem alte planuri și obligații. Atunci
Bălăcel ne-a zis:</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
– Eu am un radio, dar merge pe curent! Dacă îmi faceți unul să
meargă pe baterii, vi-l dau vouă, că tot n-am ce face cu el!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Pe meclele noastre de puștani care abia descopereau (auto)erotismul
se citea cea mai neaoșă incredulitate. Până și Bălăcel a putut
să o descifreze, privindu-ne abulic pe sub cozorocul șepcii tip
căciulă cu urechi, din cele purtate pe șantierele patriei de
nenumărați pălmași. Ne-a invitat în casa lui, unde nu cred că
intraserăm vreodată până atunci. Țin bine minte: era o duminică
însorită de martie, lumina se cernea din belșug prin ochiul de
fereastră cât palma, încăperea văruită alb părea încălzită,
Balaca lipsea de acolo, iar tânăra nevastă a lui Bălăcel, Nela
din Ciupa, stătea pe marginea patului, cârpind niște haine. Sub
fereastră era o cutie de lemn, din cele cunoscute de toți ca „lada
de zestre”, învelită cu un fel de macat. Acolo trona, maiestuos
și străin, un aparat de radio, din acelea pe lămpi! Ce marcă o fi
fost – am uitat cu desăvârșire, dacă voi fi știut vreodată!
Cred că nimeni din sat nu avea asemenea aparat; și nici nu putea să
aibă, din moment ce funcționa pe lămpi! Oare lămpile erau la
locul lor? Câte la număr? Tare aș vrea să aproximez, dar mi-e
peste putință! Să fi fost de fabricație străină? E o
probabilitate de cel puțin 95%, fiindcă aparate românești nu prea
se găseau în acei ani. Am încă sub ochi montajul interior, pe o
placă de pertinax maroniu, fixată în ramă de metal zincat, cu
zeci de rezistențe rozalii, tranzistori, diode semiconductoare
decorate în diverse culori, condensatori electrolitici nemaivăzuți,
o bară de ferită înfășurată de bobine ca să capteze undele
radio și – perla perlelor! – o frumusețe de condensator
variabil acționat prin două pinioane de mare precizie – piesă la
care visam atunci mai mult decât visam la Monica Vitti, după care
îmi lasă și azi gura apă, deși aș putea să achiziționez unul
de ocazie, măcar așa, pentru joacă, fiindcă n-aș mai ști ce pot
face cu el! Ni se părea greu de crezut ca Bălăcel – unul dintre
cei mai săraci oameni din sat – să dețină asemenea comoară! El
ne-a dezvăluit senin și binevoitor de unde o are: o primise cadou
din partea mătușii sale care locuia în Găești. Ea – mă rog,
familia ei – își luase alt aparat de radio!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ne-am înțeles rapid cu proprietarul minunii: construim radioul pe
baterii contra aparatului pe curent, cu care Bălăcel n-avea ce
face. Am bătut palma negustorește, cum vedeam că fac oamenii mari,
și-am plecat de-acolo amețiți, vărul Ment și cu mine, amândoi
surescitați de perspectiva iminentă a intrării în posesia
uimitoarei averi. Nu știam ce vom realiza cu piesele care funcționau
la curent alternativ, dar nici nu se punea problema să nu le găsim
noi vreo întrebuințare. Și nu ne-am luat nicio măsură de
prevedere, să ne asigurăm că aparatul acela fabulos va fi al
nostru. De ce eram siguri că nu avem rivali nici în sat, nici în
comună, în Morteni, la construcții radioelectronice? De-aia!
Fiindcă demonstraserăm că suntem destoinci! Ne-am pus în joc
toate resursele și am întrebuințat toată iscusința să construim
o instalație de cea mai bună calitate. Am reușit, dar – vorba
poetului Mihai Ursachi – nu ne-a folosit la nimic! Iar vinovăția...
Ei bine, cum să credem că a fost exclusiv a noastră?</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era, cum am zis, o duminică însorită, cu aer uscat și vânticel
dulce. Mirosea a primăvară. O zi tocmai bună să te urci în duzii
lui Bălăcel, ca să întinzi cablul aerian pentru radio! Vărul
Ment și cu mine am făcut socoteala materialelor. Pentru antenă,
aveam bucata întreagă de sârmă lițată pe care nea Gogu o
șterpelise de la blocuri, în scop neprecizat. Pentru <i>pământare</i>
și <i>coborâre</i>, scărpinându-se-n cap, vărul s-a îndurat să
sacrifice firul lui ținut „de bun”: un conductor, tot lițat, de
1,5 mm grosime, în izolație de cauciuc verde, nu știu cum scăpat
după „afacerea trotilul”, din urmă cu doi ani. Cutia pentru
difuzor ne lipsea; ne lipsea și timpul necesar să încropim una, și
nu întrezăriserăm pe la cineva abordabil vreo casetă, vreun ceva
asemănător. Așa că n-am ezitat să cedez difuzorul rămas de la
Taica, bunicul meu decedat cu un an înainte, pe 16 martie 1968.
Stătea degeaba în perete, fiindcă tata cumpărase în 1964 un
radio pe baterii, mic, portabil, <i>Electronica, </i>asamblat din
piese japoneze la întreprinderea bucureșteană cu același nume.
Când trăia, Taica folosea rareori radioul vechi, cu antenă. Nu-i
plăceau minciunile și nu prea degusta muzicile populare difuzate.
După reconstrucția casei bătrânești, tata nu mai ridicase
antena, promițând că va cumpăra alt aparat de radio – <i>la
leafă</i> sau <i>la avans</i>. Însă, în cele două zile grase îl
„lingeau câinii pe nas”, vorba unui cântec din epocă, și-i
cădea promisiunea în paharele de rachiu golite la bufet, cu
prietenii. Am dat repede jos cutia maro – îi văd și acum
marginile frumos lustruite, cu masca dintr-o pânză mătăsoasă, în
carouri galben-aurii, cusute cu fir de lamè – și-am mers la vărul
Ment în atelier – încăperea de sub fânar exclusiv dedicată
meșteritului –, unde am testat montajul interior. Oare din ce era
compus? Sper că nu aveți pretenția să mai rețin piesele! Și n-o
să vă jignesc rațiunea, descriind aici o schemă preluată de prin
vreo carte de specialitate! Nu scriu proză realistă, nici una SF;
mărturisesc doar o traumă a copilăriei, cu nădejdea
psihanalizabilă că mă voi elibera de apăsarea ei!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Radioul funcționa, din difuzor se auzea clar o melodie duminicală
cu Pompilia Stoian sau Margareta Pâslaru. Știam că vărul Ment
intercalase la antena lui un fel de amplificator de semnal, deși nu
cred că îi zicea astfel. Era posibil să nu sune la fel de bine în
casa clientului nostru, în lipsa acelei piese? Vărul Ment a
conchis:</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
– Este exclus! Iar dacă nu se aude, îi punem pe ăsta al meu!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am luat materialele teanc și ne-am dus la Bălăcel. Locuia
aproape, doar treceam drumul și coteam pe-o ulicioară. Cât timp să
se fi scurs până am strâns piesele trebuitoare și am verificat
radioul? Poate o oră, hai două, cu masa de prânz hălpăită.
Ne-am oprit la colțul casei, sub streașina uscată. Am strigat. N-a
ieșit nimeni. Am tot strigat, fără să îndrăznim să batem în
geam sau ușă. Într-un târziu, tânăra nevastă a mișcat clanța,
strecurându-și nasul și glasul firav pe lângă toc: bărbatul ei
plecase la cineva în sat, iar ea dormea, de-aia nu ne-a auzit. I-am
zis pentru ce venisem. S-a eschivat:</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
– Păi, să vină Ionică, să vă spună ce să faceți, că eu
nu știu!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ardeam de nerăbdare să începem instalarea, dar n-am avut încotro:
ne-am întors puțintel dezumflați. Fără să disperăm, fiindcă
aveam multe alte lucruri de pus la punct și destule proiecte în
stadii variabile de execuție, vărul Ment și cu mine am așteptat
să fim contactați de beneficiar. Fapt întâmplat tocmai seara,
când nu mai era timp să demarăm lucrarea. Bălăcel ne-a chemat în
drumul care ne despărțea și ne-a spus, mai cu fereală, mai
rușinat, că fusese acasă, dar se drăgostise și el cu nevasta, că
era duminică, așa că... Și apoi, fără să-i cerem, a repetat
promisiunea schimbului aranjat, zicând că putem face treaba ziua
următoare. În lipsa lui, desigur, fiindcă pleacă de dimineață
la serviciu. Dar acasă vor fi și mama, și soția, iar ele știu că
noi trebuie să punem radioul și să luăm aparatul primit cadou de
la mătușa lui din Găești, așa că nu ne va împiedica nimeni să
lucrăm. Ni s-a părut totul în regulă. </p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Și vărul Ment, și eu aveam ore de școală după-amiază. Ne
făcuserăm socoteala că terminăm montajul până plecăm la
Morteni, unde Ment era în clasa a VIII-a, eu într-a VI-a. Dar luni,
când ne-am sculat, ploua. Nu foarte tare, nici prea dens: o burniță
ușoară de primăvară, rece, nehotărâtă. M-am întâlnit cu
vărul meu, după ce părinții noștri porniseră care-ncotro, la
treburi. Pe amândoi ne frigea dorința să punem mâna pe radioul cu
lămpi, deși mare ispravă nu puteam face cu el. Mie îmi crăpa
fierea jinduind la condensatorul variabil cu pinioane, cu ajutorul
căruia speram să prind <i>Vocea Americii;</i> vărului Ment îi
sticleau ochii ca niște diode montate într-un circuit conectat la
curentul de 220 volți: așa le vedea pe cele din radioul lui
Bălăcel. Ne-am hotărât scurt: rezolvăm problema înainte de
prânz! Ce dacă ploua: ne schimbăm de haine și gata! Zis și
făcut!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cele două femei nu ne-au pus nicio piedică. Amabilă și
săritoare, Nela ne-a fiert pe plită niște lapte, să ne țină de
cald. Dar umezeala din acea zi de martie nu mi s-a uscat în suflet
nici până acum, în martie 2023. Mă cățărasem de vreo patru ori
în duzi, să leg prăjinile ce întindeau sârma antenei. Cred că
toate hainele se fleșcăiseră de apă; știu că am pus pe soba vag
încălzită flanela de lână neagră, purtată frecvent, și
ciorapii, și tenișii, parcă și pantalonii. Vărul Ment bătuse
cuiul de <i>pământare</i> și apoi amplasase difuzorul în locul
indicat de Balaca. Bătrâna (să fi atins abia 50 de ani, însă
nouă ni se părea de 100!) sta cocoțată în vârful patului, lângă
geam, cu niște andrele în mână, și ne privea puțin încruntată,
de parcă îi băgam în casă o droaie de bibilici, nu o cutie de –
sau cu – lăutari. Aparatul de radio adus de la Găești trona pe
lada de zestre, așteptând să-l operăm la măruntaie. Făceam ce
făceam pe afară și apoi mă opream lângă el, privindu-l galeș:
parcă semăna cu Senta Berger, altă feblețe a tinereților mele,
de care mă îndrăgostisem recent, văzând-o în filmul italian
<i>Operațiunea San Gennaro</i>. Cutia de lemn avea culoarea definită
în cataloagele de profil „champagne”, pânza feței era tot așa,
gălbuie, iar cele două butoane din fildeș – de acord și de
volum – fuseseră prevăzute cu intarsii hexagonale
verzui-albastre. Aspectul general mă încânta și mă excita
întocmai ca nurii blondei austro-germane. Visam cu ochii deschiși
la un soi de partidă de amor cu insensibilul radio, mai acut și mai
concret decât cu te miri ce muiere, colegă sau actriță, iar
gândul la condensator îmi stârnea glandele salivare!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În fine, după multe opinteli prin ploaia mocănească, am legat
<i>coborârea</i> și <i>pământarea</i> la difuzor și-am reglat
galena: se auzea o muzică de fanfară sau ceva asemănător, lipsit
de interes pentru toți cei patru prezenți la inaugurare. N-am mai
răbdat să mâncăm ce ne pregătise Nela – și, spre cinstea ei,
ne pregătise niște ouă în tigaie, brânză și mămăligă. Lapte
băuserăm deja, de ouă eram sătui și eu, și mai ales vărul
Ment, la masa căruia omleta nu lipsea niciodată – iar mama lui,
fabuloasa țață Ioana, o făcea așa de bună că oricât eram de
sătul, tot mâncam o porție când mă nimeream pe la ei! Ne-am
strâns sculele și ne-am pregătit de plecare. Și-am cerut voie să
luăm radioul.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
– Păi, luați-l! – ne-a zis Balaca, sec; iar glasul ei trăda
un <i>ceva,</i> ce mă urmărește până azi – n-am reușit să
înțeleg și nu știu cum să definesc acest <i>ceva</i>.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
L-am luat în palmele umezite și, întorcându-l cu spatele în
sus, i-am deschis capacul, să-i admir încă o dată condensatorul
care de-atunci îmi bântuie imaginația. Dar când am privit
înăuntru – întâi eu, și apoi vărul Ment –, am rămas
blocați amândoi: <span style="font-style: normal;">ACOLO NU ERA
NIMIC! </span> Doar șasiul de metal zincat și placa de pertinax, pe
care se mai găsea câte o rezistență ruptă sau un șurub cu capul
delabrat, din cauză că șurubelnița nu-l putuse deșuruba, și
vreo doi condensatori cu tubul turtit și crăpat, din care se
scurgea lichidul izolant, ca un sânge negru, lipicios. Nici urmă de
lămpi, diode sau tranzistoare, nici urmă de ferită, nici de
solenoid, nici măcar de difuzorul care trebuia să cânte! Iar
condensatorul cu pinioane pesemne că fusese o vedenie de-a mea,
fiindcă locul unde trebuia să se afle părea dat cu șmirghel și
lucea! M-am privit cu vărul Ment și am înghițit amândoi, parcă
simultan, câte o rece și sleită gălușcă din untură de oaie, și
râncedă pe deasupra! Ne-am întors către femei și le-am întrebat
de ce este așa gol aparatul, cine a umblat în el etc. etc. Inutil
și deprimant. Ori nu știau despre ce e vorba, ori aveau consemn să
tacă, n-am scos de la ele nicio explicație. Luaseră în gură pe
„nu știu nimic” și-l țineau strâns între dinți, cu
îndărătnicie demnă de alte activități. Pentru că știau,
desigur, ce se întâmplase.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am plecat la școală cu inimile arse, dezamăgiți, dar hotărâți
să descâlcim afacerea și să ne recuperăm investiția. Cum însă?
Cine să ne ajute? Frații vărului Ment erau plecați: Nenea în
armată, Nicu la școală. Tata și nea Gogu trebuiau ocoliți cât
de mult posibil. Dacă aflau de tărășenie, aveam din partea lor
câte o sfântă de bătaie asigurată – nu c-am fi dus lipsă de
așa ceva! Mama nu se băga în asemenea daraveli, ea voia, din
principiu, să mă las de prostii și de prietenia cu vărul Ment;
care prietenie – în opinia ei – îmi aducea numai belele. Țața
Ioana – cine alta? – a prins firul pățaniei de-un capăt și
ne-a deslușit misterul. Iată-l:
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Duminică, după ce arvuniserăm afacerea, Ionică, zis Bălăcel,
plecase cu aparatul la un văr al lui, tractorist de meserie la
IAS-ul de la Țăvârlău, unul Gică al Speranței, vecin cu
Floarea, sora țaței Ioana, măritată cu nea Fănică, unchiul lui
Gică. Bălăcel voia să se lămurească: merită sau nu merită să
ne dea aparatul contra unui radio? Gică, tractorist cu neștiute –
până atunci – talente de electronist, a băgat imediat cleștele
și-a scos din aparat tot ce i s-a părut că poate folosi la nu se
știe ce invenții avea el proiectate și nu le arăta nimănui. Și
i-a zis lui Bălăcel că e de ajuns ce-a rămas în cutie, că noi
suntem niște copii, n-avem nevoie de asemenea chestii... Iar Bălăcel
a lăsat cutia – că radio nu se mai putea numi – în grija
femeilor din casă și-a plecat la muncă, de unde s-a întors
sâmbăta următoare, așa cum se întorcea de obicei. Când a dat
ochii cu noi, a pus și el șlagărul cu „nu știu nimic, n-am
văzut nimic”, până ne-am plictisit și eu, și vărul Ment să
mai întrebăm...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Dacă aș fi un prozator de clasică și realistă factură, ar
trebui să mă opresc aici, adăugând, bunăoară, câteva fraze
despre bătaia încasată de mine fiindcă înstrăinasem difuzorul
lui Taica – măcar că nu mai folosea decât, eventual, ca decor –
și pretenția lui nea Gogu, tatăl vărului Ment, să recuperăm
sârma lițată de cupru pe care o puseserăm antenă lui Bălăcel.
Dar ceea ce citiți nu e o proză, ci o mărturisire pe care mă
străduiesc să o duc la final, povestind – cât mai scurt cu
putință – ce s-a întâmplat de atunci încoace.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Așadar, n-am recuperat nimic din piesele aparatului cu lămpi, nici
piesele investiției noastre. Dar nu peste multă vreme, chiar în
acel an, un trăznet a distrus circuitele din radioul trecut de noi în
registrul de gestiune la capitolul <i>pierderi</i>. Bălăceii
uitaseră de indicația explicită, pe care o luaseră, probabil, <i>à
la légère:</i><span style="font-style: normal;"> atunci când </span>tună
și fulgeră, comutatorul fixat pe tocul ferestrei, afară, trebuie
pus în poziția „direct la <i>pământare”,</i> amănunt
esențial în cazul receptoarelor de tip vechi, cu antena întinsă
la înălțime, între copaci. Vijelia ce-a urmat a rupt prăjinile
de sprijin, astfel că Bălăcel s-a pomenit obligat la o dublă
depanare. Și nu la noi, constructorii, a venit după ajutor. L-a
chemat pe Gică al Speranței, însă rezultatul a fost un fiasco
regal. Nici eu, nici vărul Ment nu ne-am bucurat. E cât se poate de
sigur că – ocupați cu altele – uitaserăm deja afacerea aia
păguboasă. Apoi, nu știu în ce împrejurare, Bălăcel l-a
convins pe vărul Ment să remedieze. Eu însă, începând de
atunci, am abandonat o posibilă viitoare meserie, bănoasă și azi
pentru cine o practică.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Au trecut anii. Pensionar, vărul Ment pune în funcțiune ce i se
cere: porți automate și panouri solare. Eu, urmărit la peste o
jumătate de veac de-un inexplicabil sentiment de vinovăție,
chinuiesc paginile astea și încerc – având inima zdrobită
precum a unui poet mistic – să nu închei textul cu morala
simplistă ce decurge din context, ci doar cu faptul de viață,
consemnat aproape ad-litteram. Bălăcel și Nela au trăit, au
muncit din greu, au ridicat altă casă și-au crescut trei copii:
doi băieți și-o fată. Unul dintre băieți a luat-o razna de la
droguri, femei, băutură și s-a sinucis într-un canal, prin
București, acum vreo zece ani. Celălalt este paralizat neuromotor
din cauza unui accident, nu știu dacă de muncă sau din prostie.
Doar fata este întreagă și, necăsătorită, a asudat mereu să-și
îngrijească părinții. Mama, Nela, a murit recent, alcoolică;
tatăl, Ionel al Sultanei, zis Bălăcel, care ne-a mințit – pe
mine și pe vărul Ment – că ne dă un aparat de radio defect dacă
îi facem unul funcțional, e handicapat locomotor; de mai bine de
trei cincinale se târăște într-un scaun cu rotile, ascultând
continuu la aparatul de radio <i>Electronica</i>, pe care tatăl meu,
puțin înainte să moară, în 1984, i l-a vândut pe-un litru de
țuică, fiindcă el își luase unul nou, <i>Gloria</i>...</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><i>(Publicată în revista HYPERION - nr. 4-5-6/2023) </i><br /></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"> </p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
</p>
<p style="text-align: left;"><style type="text/css">p { color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-1997273891260967562023-10-27T09:31:00.001+03:002023-10-27T10:09:32.400+03:00TERAPIE NARATIVĂ - Nr. 1 - 2023<p style="text-align: center;"> <span style="font-size: large;"><b>„</b><b><span style="font-style: normal;">Moartea nu-i poate decât o
schimbare de loc”</span></b></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;">
<i>Marc-Aureliu</i></p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Martie 1962 era pe trecute când a murit tușa Joița, sora cea mică
a străbunicului Andrei Ungureanu, zis <i>Șăfu</i>, pe care nu l-am apucat
în viață ca să-mi amintesc de el. Nici pe tușa Joița nu o mai
știu foarte clar. În memoria mea plutește silueta fragilă a unei
bătrâne mărunte, subțiri, îmbrăcate în cămașă albă și
fustă neagră. Și ochii verzi ai neamului Ungureanu îi întrezăresc
uneori, prin pâcla iluziilor nestinse. Și nu știu de ce tresar
când văd o femeie cu astfel de ochi, tot mai rar de găsit în
realitate și chiar în vis...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Iarna cernuse ceva zăpezi și le geruise. Acum, împrimăvărându-se,
pământul mustea de apă și de lacrimile plânse după el. „N<span style="font-style: normal;">i
l-au luat” </span><span style="font-style: normal;">–</span><span style="font-style: normal;">
așa spuneau toți din sat despre „înscrierea la colectiv”, cum
s-a numit neoficial operațiunea.</span> Spre miezul zilei, când
soarele prindea putere, un abur ușor plutea peste câmpuri și peste
sat. Nu se întindea uniform, neted și lipicios, ci căpăta
înfățișări ciudate, de stâlpi, momâi sau glugi de coceni, care
se mențineau până seara, îngroșându-se odată cu apusul.
Fuioarele se plimbau tulburate pe ulițe și prin grădini, fără să
adie pic de vânt. Poposeau ici și colo, se înfășurau după
trunchiul vreunui salcâm sau se lipeau de zidul câte unei case,
apoi dispăreau de parcă își găsiseră sălașul secret. Unii
spuneau că sunt sufletele morților, alții rânjeau cu dinții
galbeni de tutun c-ar fi vrăjitoare sau iele fugite de prin păduri.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Scăpate de ghețuri, pâraiele curgeau prin șanțuri cleioase, din
sat spre Vălcea și de acolo spre Neajlov. Pe locurile rămase
nearate bălteau în ochiuri limpezi. Șuvoiul adunat pe firul
Vălcelei era tulbure și viguros, colorat cafeniu de la lutul
albiei, însă aproape curat după ce cărase toate gunoaiele și
borhotul de la cazanul de țuică. Un șănțuleț trecea chiar pe
jumătatea pomostului tușei Joița, nu departe de prispa căscioarei
plătite de Taica, după ce, în urmă cu cinci toamne, tușa fusese
dată afară din casa ei de noră și dormise o vreme la noi, pe o
laviță, în tindă. Bărbatul îi murise la Cotul Donului, iar
băiatul proaspăt și prost însurat nu făcea gât dinaintea
nevestei. De ce se certaseră, părea ca de la sine înțeles,
fiindcă nu se vorbea despre asta; în orice caz, nimeni nu-mi spunea
tocmai mie, care întrebam de toate celea... Locul cu odăița nu era
împrejmuit de nicio umbră de gard. Mai apoi, moștenit de țața
Niculina Oanței, urma să fie închis în curte de soțul acesteia,
nea Mitică Bizdeche. De la ei a rămas în folosința unui nepot de
văr, rudele noastre neavând copii; iar nepotul, fără nevastă și
cam bolnav, l-a vândut după 1990, el aciuându-se într-o chițimie
pe-aiurea...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În vara lui 1959, când zidiseră casa Dadei, mătușa mea, Taica
tocmise pe Radu Pisică și pe oamenii lui să ridice una mică și
pentru tușa Joița. Gătaseră treaba în câteva zile: o căsuță
ca o bojdeucă, încă obișnuită în acei ani: stâlpi de salcâm
la colțuri, ziduri din lați cu zăbrele de răchită și chirpici
cruzi îndesați între stinghii, pod din scânduri de brad, acoperiș
de șiță, uși negeluite, pământ pe jos, tencuială de lut
văruit, geamuri în toc fix, mari cam de două palme. O tindă, o
odaie, prispa deschisă și-un coteț alături, pentru niște găini.
Să fi avut răgaz, Taica încropea și gard, fiindcă Maica îndemna
mereu să-l facă. Deși tușa Joița era din neamul soțului, bunica
mea ținea mult de tot la năpăstuită și-i ducea deseori câte
ceva de-ale gurii, la noi găsindu-se mereu în plus. Maica mă luase
la înmormântare fiindcă Taica refuzase să meargă, răstindu-se,
scurt, că el nu poate să o vadă pe mătușa lui moartă! Și
trebuia să fie și-un bărbat de la noi din familie – tata era la
serviciu, în Balastieră, Tatoniță plecat din sat nu mai știu pe
unde. Iar eu aveam șase ani și păream suficient de mare să duc pe
umeri neplăcuta îndatorire...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Soarele încălzea bine când am ajuns cu Maica lângă odăiță.
Câteva femei, îmbrăcate cu țoale cernite, cu broboade uzate pe
cap, ședeau afară, în picioare. Alături, pe niște scăunele,
trei bărbați cu haine de toată ziua și căciuli țuguiate. În
drum adăsta o căruță cu boi. A cui era, cine o conducea – am
uitat, de voi fi știut vreodată!... Am uitat și cum arăta sicriul
– la noi în sat se spunea tron – în care o puseseră pe tușa
Joița, am uitat și cum arăta băiatul ei, și nora, și nepoatele
– care nu erau cu mult mai mari decât mine, dar niciodată nu mă
băgau în seamă. Popa nu venise, nici țârcovnicul, nici copiii
care, la moartea vreunui consătean, găseau prilejul agonisirii
câtorva bănuți, dintre cei azvârliți de rude la slujbele din
răspântii sau în dreptul puțurilor de pe marginea șoselei către
biserică și cimitir. Maica m-a lăsat afară, lângă femeile
bătrâne. Mi-a zis să stau cuminte și a intrat în odaia unde, în
tronul învelit într-un macat – țesut, nu ales –, odihnea tușa
Joița, al cărei chip nu mi-l mai aduc aminte. Am stat lângă acele
femei.</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Când am scăldat-o, se ținea bine</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Eu cred că de inimă rea</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Am îmbrăcat-o cu mâinile mele</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> A trecut mult de când au dat-o afară</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Acuma a scăpat de toate, a luat-o Ăl-de-Sus</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Bine că are cine să-i facă pomenile</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Și nici n-avea pielea uscată</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> În ea s-a strâns fierea încet</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Și lucrurile toate îi veneau bine</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și nu se poate să fi uitat</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> La sânul Lui, unde drepții se hodinesc</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Pomenind-o pe ea până în ziua de-apoi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Părul ei lung era încă și des</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Și fierea pe de-a’ntregu’ a umplut-o</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Cămașa ei albă și moale era</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Prea lung, timpul uitare aduce</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Mila Lui blândă asupra ei o să vie</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Pomenind-o pe ea, pe ei pomenesc</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Și negru, și moale la pipăit</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Fierea e verde și-amară la gust</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Țesută din in și bătută</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și uită pe noi și pe sine</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Și pacea din cer o va hodini</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Pomană făcând cu sufletul lor</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> De parcă păr de codană era</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta: </i>Și inima ei plină de fiere
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Cu flori nestemate culese în fir</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Lung timpul pe noi ne desparte</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Căci mare e mila Lui bună</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Întâi la trei zile pomană</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina: </i>Și pielea pe față doar cute avea</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Și fiere în sângele ei</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Toate frumos rânduite pe laturi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și singuri suntem în casă cu noi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i> Dița:</i> Sufletul ei parte să aibă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Apoi la șase zile pomană</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> În jos albă și deloc zgrunțuroasă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Și sufletul ei tot fiere
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Betele ei lungi și-nflorate</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Atuncea uităm unde suntem</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> De cele alese prilejuri</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> La nouă zile pomană din nou</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Și dinții întregi îi avea</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Și fierea otravă rea este</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Bătute cu fire-aurite</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și uităm cum ne cheamă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Când lung poposi-va acolo</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> La trei săptămâni pomană la fel</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Obrazul ei fără pungi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Și otrăvită fiind pe de-a’ntregul</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Și fusta ei plină cu flori</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Rău dar să ne-aducem aminte</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> La sânu-i prielnic și când</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Pomană la șase săptămâni iară</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Pieptul și gâtul ei păstrate</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Moartea încet o cuprinde</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Cu mândrie purtată ar fi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> De cei pe care la sân i-am crescut</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Timpul s-ar face spre a</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Și iar la șase luni pomană</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Cum dintre noi niciuna n-avem</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> În brațele ei reci și uscate</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> De orice femeie la joc</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și încă mai rău este</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Învia morții atunci</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Pe fiecare an câte două</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Și pielea întinsă pe șolduri o are</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Din care nici vreun om</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Și pieptarul ei moale și cald</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Atuncea când cei pe care la sân</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Sufletul ei se va-ntoarce</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Și astea vreme de ani șapte</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Întinsă pe buci și lucioasă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Nu știu să se fi întors</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Cu flori înflorat pe la copci</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> I-am crescut și ne uită</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Dar trupul viermii au să-l înghită</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Lungi cât o viață și grei peste poate</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Peste coapse și pântec</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Ori poate auzul n-a auzit</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Și broboada moale și neagră</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Și singuri pe lume de parcă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Și în țărână se va întoarce</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Și roadele câmpului vor fi</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Arsă pe pulpe de soare și vânt
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Ori poate văzul n-a văzut</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Înfășurată în tron de macat</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> N-am fi pe pământ</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> Căci moartea e schimbare de loc</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> Ajunse pe lumea cealaltă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Și cine poate să creadă</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana:</i> Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Safta:</i> Nici sufletul n-a suflat
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catița:</i> Spre locul de dincolo trece</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Didica:</i> Am fi pe alt loc
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Dița:</i> E doar o schimbare de loc</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Catrina:</i> La schimb cu lumea aceasta</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Gherghina:</i> Că moartea la sine a luat-o?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<i>Sultana: </i>Atuncea de ce-o fi murit?</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Găsisem o bucată pătrată de hârtie albastră, din acelea
folosite la împachetat diferite obiecte. Știam să fac din ea o
bărcuță. Oricât m-am străduit deunăzi, n-am mai reușit. M-am
dus lângă șanț și-am lansat jucăria pe apa ce curgea suficient
de iute și de lin ca să ducă barca la vale fără să o bage la
fund. Am urmărit-o până la capătul pârâiașului. Nu s-a
împiedicat de nimic și a trecut cu bine de pragul săpat în malul
Vălcelei. Scăpată întreagă din micile vârtejuri de pe firul
torentului, a dispărut dincolo de puntea lui Nenecea, unde n-am mai
văzut-o. M-am întors la casa tușei Joița, și m-am așezat pe
talpa de la prispă, la soare, în spatele celor trei bătrâni care
stăteau pe scăunele și pâcâiau tutun.
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<b>Moanță:</b> Se duse și Joița. Ca mâine o să ne ducem și
noi. Și cum muri ea, ca un câine. Așa poate murim și noi, mâine,
poimâine. Parcă poți să știi când îți vine sorocul și cine e
lângă tine atuncea? Poate nu e nimeni și întinzi mâna după
lumină și strigi și vrei să apuci viața de un picior și ea se
duce, se duce, se duce și n-are cine să te ajute, cine să-ți dea
o cană de apă, cine să te mângâie un pic și să-ți mai dea
nițel din curajul pierdut. Sau se poate să mori în bătălie, pe
câmpul înghețat în flăcări, așa cum a murit Marin al ei, cu
arma în mână luptând contra păgânilor. Atuncea nimeni nu va
uita de tine și te vor chema cu nume de erou. Locul tău va fi
cinstit aici, nu pe lumea cealaltă, deși moartea nu-i poate decât
o schimbare de loc. Și nimeni nu se va acoperi dinaintea crucii
tale, înfiptă la răspântie de drumuri sau la intrarea în
cimitir. Ție, căzut în luptă cu păgânii, chiar și pe lumea
cealaltă ți se vor pleca frunțile. Dar nouă, ăstora de mai
trăim, nu ne e dată moartea glorioasă. Un război a trecut, altul
a venit și s-a dus, noi am scăpat din ele, am câștigat pământ
după primul, l-am pierdut după al doilea, nu ne mai rămâne decât
să așteptăm tăcuți moartea, cu lumânarea în mână, pe pieptul
fără decorații...</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<b>Moică:</b> Dar de ce să mori? Eu nu vreau să mor, oricât ar
zice cineva că moartea nu este decât o schimbare de case și că
locul meu cinstit e doar ăla de veci, pe lumea cealaltă. Astea sunt
ziceri, cred eu, fiin’că nimeni de acolo viu nu s-a-ntors, să ne
spună cum este. Eu, slavă Domnului, trăiesc, muncesc și mă satur
de mama ei de viață, nu prea am timp nici să mor. Și dacă aș
muri, cine ce-ar folosi din asta? Eu, unul, am locul meu, bun-nebun,
pe lumea asta! Nu-l dau pe celălalt, și altul nu-mi trebuie de-ar
fi chiar să mor! Ba răul mai rău ar fi dacă aș muri, fiin’că
fără mine o curte și-o casă s-ar duce prea trist și iute pe apa
sâmbetei! Voi știți: cine mi-ar ține locul? Amărâtă nevasta
îmi este și fiii căzuți la Cotul Donului, fără copii. Nepoți
nu avem și nimeni cu umeri să sprijine gospodăria la moartea mea.
Și vreau să nu mor – nu fiin’că nimeni nu m-ar plânge; dar
trebuie să trăiesc să-i plâng eu pe-ai mei, cu lacrimi de iască!
Și poate să spintec pe vreunul dintre cei care mi-au omorât
băieții! Uscată nevasta îmi este și ochii ei secați de lacrimi
sunt. Cine pomenile-ar face? Cine plăti-va groparii? Și sufletul
meu n-ar veni noaptea să se hodinească în lână, și apa în cană
ar sta nebăută. Eu locul meu loc îl vreau pe astă lume, căci
aerul mai bun aici este. Nimeni nu știe cum e pe lumea cealaltă,
fiin’că de-acolo nimeni nu s-a-ntors, să ne spună. Mie aici îmi
place, și aici mai am socoteli de-ncheiat. Cred în Dumnezeu și el
mă vede cât îi sunt de supus. Dar să mă ierte că nu vreau să
mor și să merg la el. Nu vreau să-și facă griji din pricina mea,
mă descurc eu p-aici singur...</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<b>Moană:</b> Ba eu, unul, m-am săturat. În viața aceasta, pe
lumea aceasta, numai necazuri am tras. Nimic nu mi-a fost dat să îmi
bucure sufletul. De când m-am născut și până în ziua de azi
amarul întruna m-a însoțit. Așa că nu mai vreau nimic și aștept
clipa fericită când voi trece dincolo. Căci moartea nu e doar o
schimbare de loc. E altceva. E ca întorsul acasă din bătălii
crunte, din munci grele, din călătorii ostenitoare. Dincolo e locul
meu. Fie el gol – mai gol decât cel de aici nu poate să fie. Fie
viața mea toată sub flamura nopții, eu nu mai pot măsura pași
înainte pe lumea asta, unde flutură flamura roșie. Dincolo, toate
vor fi cum se zice. Raiul mă așteaptă, știu bine; aici prea mult
pătimit-am. Nașterea toată e chin și durere. Moartea stinge. Ori
se stinge ușor în trupul tău, îți alină sufletul, îți
domolește văpaia din inimă și din vintre. Nașterea țipă și
lacrimi șiroaie pe fața gingașă, dar plină de spaimă a femeii
născătoare, se varsă. Blândișoara de moarte te-nvăluie în
giulgiul cel alb al tihnei depline. Se zbate pe jar născătoarea și
aduce pe lume un copil sortit vieții și durerii, un suflet plăpând
care țipă și se-mpotrivește. Adie zefirul când moartea culege pe
omul copt de suferință, spre a-l izbăvi. Cine se teme de moarte,
acela necopt este. Cine se teme de moarte, acela degeaba s-a născut.
Cine zice că se ia cu moartea de piept, acela crede smintit că
lumea nu-l merită și face pe naiba să-și lungească viața de
nimic. Cine curajul de-a muri cucerește, acela tihnit locul de veci
și-l așterne și pacea împacă sufletul lui. Viața înseamnă
pregătire pentru moarte și cine știe asta, cunoaște că trăiește
un vis, nu o viață. Eu m-am săturat de visul acestei vieți,
pentru că mi-a fost dat unul groaznic și de-aia vreau să se
termine. Nu știu dacă voi muri demn sau jalnic, dar inima mea
dorește moartea, așa cum floarea dorește soarele și copacul din
pustiu apa limpede a izvorului. Mă face asta vrednic de tihna
cerească sau mă aruncă în scuipatul disprețului omenesc? Nu
știu. Știu doar că nu știu nimic!</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Și am văzut că venea popa Averescu, fâlfâind sutana lungă și
patrafirul soios, însoțit de un tânăr pirpiriu, Gică Barbu, care
avea să-și câștige porecla de Colăcel. Popa ținea o carte sub
braț, iar Colăcel ducea cădelnița și un fel de tașcă, poate
goală, poate cu ceva în ea. Se strânsese lume mai multă, ca la
mort. Stăteau femeile bulucite la ușă, iar când oamenii bisericii
sosiră, li se făcu pârtie să intre. Un timp nu se auzi nimic,
apoi slujba cântată se prelinse afară ca fumul pe coșul sobei. Și
iar tăcere, și iar agitație, după care popa și țârcovnicul
ieșiră clipind des. Doi bărbați scoaseră sicriul cu tușa Joița.
Îl puseră pe o masă, împrumutată de la careva dintre ai lui
Mocanu. Proțăpit lângă tron, popa începu iar să citească, în
tandem cu dascălul:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Să luăm aminte...</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Doamne miluiește!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Și tot așa, cât fu nevoie. Nu îngenunche nimeni, fiindcă jos
era ud și se făcuse noroi de atâtea călcături. Femeile se
îndoiau de la mijloc, bărbații își plecau capetele descoperite.
Soarele încălzea tot mai puternic, iar eu mă uitam la oameni, fără
să fiu atent la ce citea popa. Mă miram că fiecare chip, de femeie
sau de bărbat, e încremenit în tăcere, de parcă toți purtătorii
de cap erau îndurerați de moartea tușei Joița. Nu știam dacă
trebuie să plâng, fiindcă vreo două sau trei babe începuseră să
bocească, însă nimeni nu plângea cu adevărat, nici băiatul
tușei, nici nora sau nepoatele. Încercam să fiu serios, priveam și
eu pământul, căznindu-mă să nu râd când vedeam cum fuge vreo
gâjganie printre picioarele oamenilor. Pe urmă mi-au stârnit
interesul boii și căruțașul, însă n-am fost lăsat lângă ei.
Maica mă urmărise de departe și m-a prins de guler când am dat să
mă urc în căruță. M-a ținut de mână tot drumul de la odăița
tușei până la biserică. Nici să culeg și eu vreun bănuț la
răspântie nu m-a lăsat, când a zvârlit un pumn de monede nu-mi
amintesc cine!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Drumul până la cimitir nu era lung, n-a durat nici jumătate de
ceas. Căruța s-a oprit dinaintea porții, femeile s-au dat la o
parte, doi bărbați au dus tronul în biserică, dar nu toată lumea
a intrat să asculte slujba. Pe mine m-a tras înăuntru Maica, și-am
stat ca pe ghimpi un timp. Încercam să descopăr ceva anume la
lumânările aprinse în sfeșnice, la icoanele pictate și afumate
de pe pereți, la candelabrul de alamă atârnat de tavan, la
stranele de lemn rece, la ușile altarului. Nimic nu mă tenta la
scotocit și cred că mi-era teamă de popa Averescu. I se dusese
buhul că ne taie limba dacă vorbim sau facem prostii. I-am zis
Maicii că mi-e frig. M-a lăsat afară, unde erau destui oameni
atenți să nu fac vreo nefăcută. Chiar nu aveam chef de una din
astea, frigul din biserică îmi intrase în oase, de unde parcă n-a
ieșit nici până azi. Așa că m-am dat aproape de zid, lângă
fereastra deschisă a naosului, am privit în jur și-am stat
nemișcat, să mă pripească lumina soarelui de după-amiază. Iarba
din curtea bisericii nu se înverzise, dar mi se părea că plesnesc
mugurii pe crengile pomilor. Aburii se adunau peste sat, urcau din
valea Neajlovului sau izvorau de prin grădini, cine știe!... Curând
aveau să împâclească soarele, tăindu-i căldura. Și pe când mă
gândeam la răcoarea iminentă, am văzut cum zbura șăgalnic
printre oameni un fluture alb. Nimeni nu-i da importanță ori nu-l
vedea. M-am repezit să-l prind, urmărindu-l prin spatele altarului
spre cimitirul care astăzi e cotropit de gospodăria unui popă fără
alt Dumnezeu decât banul. Fluturele s-a ridicat desupra crucilor
puse la mormintele străbune, și l-am pierdut de tot printre
crengile salcâmilor mărginași. M-am răsucit către biserică.
Geamul dinspre nord era deschis, iar sub el zăcea un pietroi. M-am
urcat și-am privit înăuntru, de unde venea glasul subțire al lui
Colăcel:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Și s-a înălțat la ceruri și stă de-a dreapta Tatălui!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
O rază de soare se strecurase pe fereastra cealaltă și cădea pe
fața moartă și albă a tușii Joița. Și deodată mi s-a părut
că tușa rânjește la mine, că deschide gura și clănțăne
dinții galbeni. Cât să fi privit la închipuirea asta? Nu știu.
Speriat, m-am dat jos de pe piatră și-am fugit acasă. Taica își
găsise de lucru la o cotigă, nu m-a luat în seamă. M-am băgat în
pat, unde îmi știam locul, lângă soba de cărămidă în care se
făcea foc de paie. Soba era rece, focul se aprindea numai seara, iar
eu am început să tremur. O săptămână m-au ținut frisoanele. Nu
am mâncat nimic, nu am ieșit la treaba mare, nici pipi nu prea mi-a
curs, deși beam apă des. Nimeni n-a priceput ce boală sau durere
am, iar eu nu vorbeam, să-i lămuresc.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Și deodată, după o săptămână, m-am dat jos din pat și-am
apărut pe prispa casei, unde soarele se juca nepăsător și toți
ai curții discutau despre orice, numai despre mine nu. Viața
noastră a curs înainte de parcă nimic nu se întâmplase.
Niciodată nu s-a mai discutat în familie despre asta. Poate nici nu
s-a petrecut...</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;">
<i>versiunea întâia – 24-25 martie 1978</i></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;">
<i> = 2 Mai, Constanța =</i></p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(Notă după prima lectură, în 1978:</i><span style="font-style: normal;">
Complet nemulțumit de această povestire. Nu cred însă că
altădată aș fi putut scrie mai bine dintr-una. Pe urmă, nici nu
mai puteam răbda până altădată.</span></p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>Notă din 2022:</i><span style="font-style: normal;"> La reluare,
sunt tot nemulțumit de ce-am scris, dar nu mai am dispoziție și
poate nu mai am timp pentru altă versiune, așa că </span><span style="font-style: normal;">–</span><span style="font-style: normal;">
scuze cititorului! </span><span style="font-style: normal;">–</span><span style="font-style: normal;">
</span><span style="font-style: normal;">o public nefinisată...)</span></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;"> </span></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-style: normal;"><i>(Publicată în revista HYPERION Nr. 1-2-3 - 2023)</i> <br /></span></p>
<p><style type="text/css">p { color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-55039704907185500642023-01-18T12:19:00.011+02:002023-01-18T13:05:15.041+02:00TERAPIA NARATIVĂ NR. 4/2022<p></p><p class="western" lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">Tratament cu
sulf & sex</span></span></b></span></p><p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;"><span style="font-size: x-large;"><b><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> </span></span></b></span></p><p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Există un
punct de cotitură în viață, când a te trata în băi termale
devine o necesitate. Pentru mine momentul a sosit devreme, pe la 40
de ani. Concret, după ce „mielografia lombară cu contrast pozitiv
a evidențiat HDL3L4 lateral dreapta, s-a intervenit operator prin
hemilaminectomie cu foraminotomie și s-a ablat” ...bucata de
zgârci ce-mi blocase nervul. Am scris așa, fiindcă limbajul
medical îmi creează disconfort! Consecința operațiunii contra
herniei de disc? Șase luni repaos, urmate obligatoriu de regim
recuperator la o stațiune de profil. Și cum aveam de ales între
Pucioasa, Herculane, Felix sau Mangalia, n-am ezitat nici o clipă:
am ales-o pe ultima, pentru că venea vara și nu puteam rata ocazia
să petrec trei săptămâni cu ochii pe funduri și fundaluri
marine...</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Ca oraș,
Mangalia mi-era cunoscută. Clinica, nu. Nici nu știam că este
solicitată într-atât, încât am obținut loc abia pe la jumătatea
lui octombrie. Neplăcut, dar asta e! Alegerea îmi aparținea și nu
m-am derobat. Mi-am pregătit haine adecvate, câteva cărți ce
prinseseră mucegai în raft, un top de hârtie ca să reiau scrisul
uneia dintre capodoperele mele mereu amânate, pixuri fără număr,
fierbător și cană pentru cafea, plus alte nimicuri. Perioada de
recuperare debuta într-o marți. Iar mie ziua de marți nu-mi aduce
ore plăcute, ca să nu zic altceva. Și vă rog să notați că nu
sunt superstițios! Era gata să plouă când am coborât din tren și
am luat la pas bătrâna urbe până la clinică. Mi se părea că
vine iarna, mai ales că resimțeam răceala cu sensibilitatea mărită
de ponosul herniei. Operate, însă nevindecate.</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Cazarea m-a
favorizat. Doream o cameră cu fereastră spre mare: am obținut-o.
Voiam să stau singur, să mă pot concentra la scris; am plătit
ceva administratorei cu ochi de cadână și m-a lăsat singur; de
altfel, bolnavii se răreau după sezon. Mi-am făcut vizita
medicală, am luat repartizarea pe cabinete și ore de ședințe
terapeutice. M-am înscris la restaurant. Am dat o tură de
recunoaștere a interioarelor. Am ieșit în curte pentru
aclimatizare. Chiar am coborât pe plajă, deși briza ascuțită ca
un bot de pește-spadă nu-mi pria. Seara m-am perpelit să adorm.
Totdeauna pățesc așa când mă culc într-un așternut străin.
Nici lectura unui mai vechi roman al lui Breban, pe care intenționam
să-l demontez critic, nu mi-a folosit.</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> A doua zi am
început tratamentul. Baia sulfuroasă era meniu principal. Sulf și
nămol, pentru astea venisem, la recomandarea competentă a
doctorului care îmi umblase printre cartilaje. Sigur, cunoșteam
virtuțile nămolului, toată lumea care vine vara la plajă pe
țărmul Mării Negre poate spune ceva favorabil. Iar de când mă
împrietenisem cu Radu Aldulescu, știam chiar mai multe despre
medicamentul natural, experiența ilustrului romancier printre
</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>dealerii</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
de nămol din Constanța și Mamaia repercutându-se benefic și
asupra mea. </span></span>
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Însă orice
cură </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–
bag de seamă retrospectiv –</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
este condiționată de condițiile în care este aplicată rețeta.
Una e să cumperi de la o țigăncușă, pe malul mării, o cutiuță
cu ceva păstos și mizerabil, să te spoiești singur și ineficient
pe la părțile dureroase, alta este să suporți masajul năbădăios
al Taniei!... Tania se numea tipa care mi-a cerut să rămân doar în
slip și să mă întind pe o saltea comodă, învelită cu vinilin
de culoare bej. Frigul toamnei încărunțite de afară a devenit o
nenorocire minoră față de taifunul ce m-a înhățăt.</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Judecând
oarecum naiv, pot afirma că tot ce-a urmat între mine și maseuză
a fost generat de-o situație absolut obiectivă. Tania era o femeie
la treizeci-și-ceva de ani, viguroasă, dar nu solidă, aproape o
siluetă ca spuma valurilor stârnite de-un alizeu primăvăratic, nu
te miri ce șolduroasă cu oase și apucături de hamal. Picase pe
meserie din întâmplare. Șomeră după revoluție, cu rude în
sistemul balnear, dăduse o șpagă unde trebuie și se calificase la
locul de muncă. În fapt, oricine este capabil să facă un masaj
aproapelui aflat în suferință, bănuiesc. Iar puțină silință
cred că nu strică nimănui, nici măcar în clipele de sex, nu-i
așa? </span></span>
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Am transcris
cuvintele Taniei, rezumând o situație mai laxă. Mă uitam la fața
ei cu trăsături asiatice. Ochii ca niște licurici negri, gura
micuță, roșie, cu buze deloc statornice, nasul neserios, bărbia
discretă. Pieptul pierdut sub un halat alb, parcă prea mare,
brațele dezgolite, subțiorile cu părul pufos neepilat. Îi
cântăream din priviri bazinul, încercând să ghicesc dacă va fi
născut sau își poartă competența cenzurată. Palmele, plimbate
pe carnea mea fără grăsimi, nu-mi trezeau nervii, așa cum mă
așteptam. E drept, noroiul împuțit, salonul de tratament cu
despărțituri lipsite de uși, cu apă peste tot și lume în
permanentă mișcare nu înlesneau intimități. Și </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
să nu mă laud! </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
nici eu nu mă vedeam în situații contaminate de impulsuri erotice!
Vream doar să mă vindec. Totuși, ambiguitățile și râsul Taniei
mi-au trezit suspiciunea. Reticent, să nu mă fac de bășcălie,
i-am suportat aluziile ironice resemnat și încurcat. Nu mai dădusem
peste o astfel de muierușcă. Și n-aveam imbecilitatea să cred că
Tania era sedusă de fizicul meu, de aparatul genital întrezărit în
slip, de forța de atracție a spiritului meu, bla-bla-bla... Știam
că îmi apăruse poza într-o publicație, dar... Ziare mai citește
lumea, reviste literare ioc!...</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> O ședință,
două, trei. Atât am rezistat, într-un crescendo aluziv, o joacă
pe mușchii mei aburiți în sala de baie, amorțiți sub plăcinta
de ceară fierbinte, crispați de ciupiturile electrice (la început
neplăcute, în final minunate) și rarefiați de ultrasunete. Deși
masajul era destinat să-mi refacă tocmai acești mușchi, ai
piciorului drept, ai șoldului și ai spatelui tăiat de bisturiu, nu
știu cum se întâmpla </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
probabil de vină erau prostia și reticența mea </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">,
dar efectul smotocirilor se manifesta în lungimea și grosimea
nervului spinal, provocându-mi tusea, strănutul și lăcrimarea. În
loc să fie atacată zona erogenă sau măcar plasa de conexiuni ce
înconjoară mijlocul, mi se umfla gâtul, înghițeam noduri și mă
sufoca mirosul nămolului. Scăpam din mâinile nemilos de experte
ale maseuzei cu sentimentul că am ieșit la suprafața mării, după
o scufundare în recifuri </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>horror</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">,
unde mi-am pierdut tubul de oxigen la sute de metri adâncime. Ședeam
un timp cu noroiul pe mine, ca să-și facă efectul, în timp ce
Tania fuma alături, pe banchetă, deși în cabinet era interzis. Ne
studiam reacțiile în tăcere. O priveam curios și resemnat. Ce
ascundea ființa ei? Ce o îndemna să se poarte ca și cum s-ar fi
eliberat din pușcăria de muieri? Ce-i refuza bărbatul </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
Marin al ei, sudor pe șantierul naval </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">,
de umbla să găsească la altcineva </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
în speță, la mine? Dar cum să cred că la mine? Cum să fiu atât
de stupid? De nimic n-am silă mai mult ca de ridicolul admirației
pentru o femeie căreia îi ești indiferent. Îmi amintesc mereu
spusa lui Paler </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–
că, bărbat fiind, nu cunoaște o senzație mai neplăcută decât
aceea trăită în clipa când îi spui unei femei „Mi-ești
dragă!” sau „Te iubesc!”, iar ea întoarce capul indiferentă
și zice: „Poftim?” </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">Și
nu genul de femeie întrupat de Tania îl admiram eu.</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Dar dacă eu
eram genul de bărbat la care visa când făcea sex cu „al ei”?
Nu mi-am pus această întrebare atunci. (Acum deja este redundantă!)
Mă știu puțin atrăgător. Statura mea sub medie (abia 1,62 m),
burticica produsă de îndelungile șederi pe scaun, la birou,
ochelarii cu dioptrii de microscop, botul asimetrizat de-o căzătură
în copilărie, părul incolor și brațele atârnate, nu sculptate
în umeri, fac din mine un exemplar de neinvidiat al speciei umane.
Și nici penisul nu-i exagerat, să devină o atracție universală…
Sigur, mi se spune că inteligența, că mintea sclipitoare, că
talentul de a îngrămădi povești la modul metaliterar,
bla-bla-bla... Dar câte femei mișto se uită la inteligență, dacă
nu există ceva pectorali și bicepși, dimensiuni 1,80 x 22 sau
măcar un cont în bancă și-o mașinuță, fie chiar </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>second
hand?</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
Și de ce visăm femei mișto, noi, ăștia care ne-am făcut din
visat o meserie și ne asumăm coșmarurile lumii, transcriindu-le
literar? O fi vorba de-o compensare, cumva? Să nu cad la
mizantropie, lumea-i mare și diversă, io-te că mai există și
toante care mă plac! Așa îmi spuneam de fiecare dată, în cameră,
când retrăiam scena de masaj, singur dinaintea foii albe, pe care
încercam să însăilez un text deocheat pentru revista lui
Boerescu. Deceniul recent căptușit, plus durerea dintre vertebrele
numerotate în anatomie cu 3 și 4, mă împingeau să uit chestiunea
hormonală ce se manifestă de obicei prin vise erotice. Sau și mai
rău. Obișnuit cu burlăcia, într-un București desfânat, m-am
asigurat de serviciile unei prostituate fără pretenții
intelectuale. Contra unei sume variabile, îmi rezolv problema
săptămânal și mă bucur de libertate. Care bucurie lipsește mai
tuturor amicilor căsătoriți. Nu le plâng de milă. Nu i-am
îndemnat eu să semneze certificate la primărie!...</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Alții nu
știu cum suportă putoarea și proprietățile curative ale
sulfului. Mie </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
și vorbesc deja din experiență </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
îmi blochează magistralele circulate de amestecul sangvino-nervos
ce stârnește acțiunea sexuală. Mi-am dat seama, cu groază, de
acest aspect inedit al stării mele în zilele când maseuza Tania
încerca să-mi smulgă altceva decât o bancnotă oarecare. Cum, de
fel, devin vorbăreț după ce mă lămuresc asupra personalității
interlocutorului, discuțiile cu femeia s-au amplificat proporțional
cu interesul ei </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
să-l numesc erotic, de ce nu? Nu că n-aș fi vrut să-i răspund în
același fel; spre surprinderea mea, tocmai acest lucru nu mă
interesa la Tania. Discutam despre bărbatu-său, despre vecini, de
mamă și de tată (despre socri nu era nevoie, îi înjura fără să
o stârnesc anume!), de colegele de serviciu, despre doctori, despre
coafatul cățeilor flocoși (pasiunea ei), despre muzica turcească
pe care o asculta la petrecerile duminicale, despre pământul
străbun dintr-un sat dobrogean, despre politică și câte altele.
Numai despre sex și tot ce aduce a trimitere subtextuală, nu!
Totdeauna inițiativa venea din partea ei. Răspundeam cu moderație,
nici ca unul repetent la acest curs, nici ca un bolnav irecuperabil,
nici ca vreun homosexual reprimat, nici altcumva. Credeam că
atitudinea mea înseamnă (și îndeamnă la) moderație. Când colo,
Tania se stimula cu aceste jumătăți de refuzuri, jumătăți de
consimțiri și le lua de bune pe ultimele. Tot mai des mâinile ei
nesăbuite se întindeau pe epiderma picioarelor până-mi atingeau
pilozitățile și rugozitățile de sub chilot. Unghiile, pe care nu
le voi uita niciodată, se înfigeau în carnea mea flască,
trezindu-mi nevoia de a țipa. Odată chiar am pălmuit-o pe obraz,
când înțepătura înzecită devenise insuportabilă. Pe loc mi-a
răspuns cu o palmă la fel de zdravănă, încât mult n-a lipsit să
ne luăm la bătaie. Noroc că eu eram întins, cu fața în sus, pe
canapea, și n-am putut sări la verticală. N-am putut sări din
cauză că Tania mă încălecase pur și simplu, fără să țină
seama că sunt nămolit peste tot, iar ea nu are pantaloni de
salopetă. Atunci i-am simțit pielea fină a coapselor lipită pe
șolduri. Și în loc să reacționez ca un mascul, i-am șoptit
resemnat că-mi forțează operația încă nevindecată! S-a înroșit
ca o fecioară ce aude întâia dată un cuvânt la care visează și
pe care și-l repetă în gând. A plecat imediat, lăsându-mă
perplex, confuz și sec. M-am dus la duș. Dușul se afla într-o
despărțitură, prevăzută cu perdea de celofan în chip de ușă.
Îmi agățasem chiloții într-un belciug, după ce îi clătisem cu
apă, și-mi săpuneam de zor pielea. Întors cu spatele, n-am văzut
cine a intrat. Mâna ce mi s-a așezat pe ceafă mi-era știută, iar
mângâierea înduioșătoare. M-am întors. Tania mi s-a agățat de
gât, deși avea cam statura mea, poate chiar mă depășea cu câțiva
centimetri când încălța papuci cu talpă înaltă. Sărutarea a
fost inevitabilă. Erecția neașteptată. Vă las să ghiciți dacă
purta chilot...</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Ziua
următoare masajul s-a desfășurat în tăcere. Tania mă privea fix
în ochi, cu un zâmbet fluid, ca noroiul încălzit. M-am lăsat în
voia unghiilor ei fără să protestez. Cred că a trăit orgasmul
când mi-au dat lacrimile, atât cele obișnuite, de sub pleoape, cât
și cele subînțelese, din muștiucul pipei înfipt acolo unde
trebuie. Durerea se transfigurase în plăcere, ca-n meniurile
sado-maso, cărora nu le gust ingredientele. Curățirea la duș a
fost mult mai minuțioasă. Părea că mi s-a lipit ceva de piele și
nu reușeam să înlătur. Urmele semirotunde ale ghearelor aproape
sângerau. </span></span>
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> A venit și
ziua cealaltă. De astă dată discuția a urmat linia firească
dinainte, cu volute jucăușe, sprințare jocuri de cuvinte la care
mă pricep, un fel de preludiu la masajul sexual executat fără
jenă, dar cu precizie. Nămolul cald îngrămădit în jurul
popândăului meu se volatiliza sub dibuiala expertă a Taniei.
Amândurora ne dispăruse jena. Când doi oameni sunt legați prin
rețeaua sulfuroasă a intereselor sexuale, rușinea este prima
ipocrizie sacrificată. Tot ce ne unea, ne unea împotriva ceilalți:
căutam cu urechi atente să nu fim surprinși. De ce </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
iată o altă ipocrizie, ușor de explicat, nu insist...</span></span></p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> Nu s-a pus
între noi problema continuării acestei relații ciudate, după ce
termin sejurul. Nici o clipă nu mi-am făcut socoteala că trebuie
să urmeze ceva. Părea că „sexul” intră în rețeta de
tratament, alături de sulf, noroi, șocuri electrice și ceară.
Poate că v-ați dat seama cum se realiza „actul”; nu-i de prisos
precizarea că sentimentul final depășea enorm pe acela trăit în
clipele disperate ale adolescenței, când mi-l făceam singur.
Încununarea s-a petrecut cu Tania în spatele meu, ținându-mă ca
Michael Douglas pe Jane Tripplehorn în </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>Basic
Instinct,</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
cu pubisul împins între fesele mele și cu mâna plină de nămol
sulfuros masându-mi și turbându-mi ștrumeleagul... Tratament pe
care, generos cum sunt, îl doresc tuturor dușmanilor!</span></span></p>
<p align="justify" class="western" lang="en-US" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br />
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–
Eu tot n-am înțeles ce-ai pățit! – zise unul dintre
ascultătorii prozatorului care câștigase un premiu destul de
consistent și ne invitase la „un protocol”, vrând, pesemne,
să-și probeze modestia. – Ce-a găsit aia la tine, dacă nu te
consideri bărbat fatal etc. etc.? Și, spune clar, ai futut-o sau
nu? </span></span>
</p>
<p class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> – </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">Vă
întrebați care-i explicația că femeia a cășunat pe mine? Dragii
moșului, sper că nu vă lipsește perspicacitatea textuală: păi,
în condițiile în care prin mâinile maseuzei treceau numai trupuri
fleșcăite, de babe și babalâci, </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>flascozitatea...</i></span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">–
uite, am inventat un cuvânt pentru tezaurul limbii române! –
...flascozitatea </span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">cărnii
mele nu duhnea a sulf, ci mirosea a trandafiri!</span></span></p>
<p align="justify" class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> – Las-o
baltă, prozatore, ăsta nu e un final verosimil! – strâmbă din
nas criticul binecunoscut prin scepticismul său.</span></span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">
</span></span>
</p>
<p align="justify" class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> – Atunci
scrieți voi altul! – îi sări țandăra povestașului, care se
ridică, își luă pălăria, bastonul și lavaliera de pe spătarul
scaunului și plecă mormăind în barbă, lăsându-ne increduli…</span></span></p><p align="right" class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US">(1999)</span></span></p><p align="right" class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"> </span></span></p><p align="right" class="western" lang="en-AU" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span lang="en-US"><i>(publicată în revista <b>Hyperion</b> - nr. 4/2022) </i><br /></span></span></p>
<p><style type="text/css">p { color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; background: transparent }p.western { font-family: "Times-Roman-R", serif; font-size: 14pt; so-language: en-AU }p.cjk { font-family: "Times New Roman"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Times-Roman-R"; font-size: 10pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-6325851042354288272022-02-15T10:57:00.003+02:002022-02-15T11:02:25.192+02:00 TERAPIE NARATIVĂ nr. 3/2021<p><b></b></p><p>
</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
UN CRAP ȘI-O GĂLEATĂ DE ȚIPARI</p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Sus</span></span></span>ținătorii
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">excelenței</span></span></span>
băștinașe în toate domeniile pot fi siguri că și în competiția
complexă de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">exploat</span></span></span>are
a habitatului <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">străbun</span></span></span>,
soldată cu degradarea lui ireparabilă, am avut reprezentanți
vânjoși, care puteau concura cu cei mai tari din lume. Nu vreau să
resuscitez binecunoscutele cazuri ieșite la iveală sau întâmplate
post-decembrie 1989; evoc doar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fabuloas</span></span></span>a-mi
adolescență și pe atleții întâlniți <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>illo
tempore</i></span></span></span>. Doi dintre ei au fost chiar din
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">neamul
Ungurenilor</span></span></span>, amănunt stârnitor de scrofuloasă
mândrie, dacă las deoparte imposibila retroactivă indignare. Nu le
iau apărarea, nici nu le <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">condamn</span></span></span>
activitatea. La ce bun? <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">S</span></span></span>-a
scurs de-atunci <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">peste</span></span></span>
jumătate de secol, lucrurile par estompate cumva în amintire, iar
starea de fapt – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sau
de la</span></span></span> <i>fața locului</i>, cum se spunea cândva
în literatura de gen – este <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">de-a
binelea</span></span></span> estropiată! Tot ce veți citi mai jos,
e rodul unei strădanii puțin utile, demne de alt context. Dar ce mă
costă să nutresc iluzia că atâta timp cât povestea e povestită,
ea va sluji realitatea? Și poate chiar o va izbăvi pe ici, pe colo,
pe unde mai irumpe seva <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Pământulu</span></span></span>i...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Faptele s-au petrecut în iulie ori august 1970. Țin bine minte
anul și anotimpul, nu și luna, deoarece doi participanți la
acțiune plecau în armată, toamna <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sau</span></span></span>
iarna următoare (pe atunci, în satul natal <span style="font-family: Times New Roman, serif;">–</span><span style="font-family: Times New Roman, serif;">
</span>probabil și-n altele <span style="font-family: Times New Roman, serif;">–</span>,
vârsta de încorporare conta mult pe răbojul vieții oricărui
mascul): Gică alui Fafioc și Marin alui Frișcă. Vecini și
prieteni, ei au fost băieții care s-au încumetat să intre cu
plasa în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">iaz</span></span></span>ul
ce fascina pe toți amatorii de pescuit din trei sau patru sate
înconjurătoare. Numele lui l-ar fi încântat pe însuși
Sadoveanu: MĂRGEAN. Era un ghiol, un lac sau un <i>aleșteu</i>
(literații <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">utilizează</span></span></span>
cuvântul corect: <i>heleșteu;</i> la noi se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zic</span></span></span>e
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cum
am scris</span></span></span>), cu apa clară, de vedeai carasul
printre <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nufe</span></span></span>ri.
Să pescuiești la Mărgean, să prinzi carași ori crapi aurii la
Mărgean – iată visul oricărui copil cacovean care sta pe malul
unei ape și ținea în mână un băț cu ață și cârlig,
așteptând... „balena”!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Epitet</span></span></span>ul
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„balenă”</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">se
atribuia</span></span></span> oricărui pește mai măricel de-un lat
și-o lungime de mân(uț)ă. Nimeni dintre noi nu văzuse vreodată
imensul mamifer acvatic; poate prin poze ori în vreun film să-i fi
zărit silueta. Știam însă că niciun alt „pește” nu poate fi
mai mare; și ni se umfla pipota de mândrie când murgoiul, carasul
ori cleanul pescuit din prostie sau <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">noroc</span></span></span>
întrecea vârful jupuit al degetelor noastre. Nu oricine reușea să
agățe asemenea „cetaceu”; și nici prin locurile obișnuite pe
unde pierdeam vremea nu prospera acvacultura supraponderală.
(Cuvântul <i>cetaceu</i> ne era cunoscut din cărțile școlare și,
pentru că suna exotic, îl foloseam – ironici nevoie mare – în
orice context, mai mult sau mai puțin potrivit.) Însă la Mărgeanul
cel cu apa clară, de vedeai carasul printre nuferi – știa tot
satul, ca să nu mai zic de vecinii sârbi: fauna submersibilă sfida
orice închipuire! Nicu lui Velea prinsese acolo cel mai mare crap
„luat” <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">la</span></span></span>
undiță de cineva dintre noi. Și, deși puțini măsuraseră acel
pește, nimeni nu se îndoia că fusese <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cât
un cașalot</span></span></span>! Toți care îl văzuseră jurau
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pentru
asta</span></span></span>!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Astfel că, în iulie ori august 1970, aflând ce urma să se
întâmple, Nicu se perpelea, ofta, urla, înjura, umbla de colo-colo
fără noimă și, furios, trăgea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">șuturi</span></span></span>
în Piciu lui Dighiban sau în Ion alui Concorez, care îl însoțeau
pe drumul plin de praf, fără să-l ajute cu nimic. Și ce-ar fi
putut ei să facă? Piciu avea 16 ani, Ion 14, iar Nicu era de-o
seamă cu Gică alui Fafioc și cu Marin alui Frișcă. Le lipsea
puterea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">să
acționeze</span></span></span>, iar influența decizională a
părinților în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ierarhia</span></span></span>
neoficială a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">satulu</span></span></span>i
valora puțin <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mai
mult</span></span></span> de-o fâță chioară. Nea Pică Ungureanu,
brigadier la C.A.P., și Ioniță Ungureanu, zis Tatoniță, șef
peste grădina de legume, dominau indiscutabil, de când murise Marin
Vârlan, fost primar comunal, iar Marin alui Călică trecuse în
opoziție, după ce-l părăsise Marianca, propteaua lui de la
partid. Sigur, mai trăiau mulți dintre „ăi bătrâni”, dar se
mulțumeau să-și pască vacile. Nu existau alți bărbați capabili
să-și spună părerea? Ba bine că nu! Dar, bunăoară, nea Niculae
Ungureanu, zis Moga, își vedea de fierărie; frații Ion și Vasile
Ungureanu, ai lui Polizu, erau axați pe chestiunea bisericii și
rezolvarea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">instabilității</span></span></span>
popilor în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vivace</span></span></span>a
noastră parohie; nea Ion Ungureanu, zis Pipanu, ducea o politică
ambiguă; nea Stelică Pitaru nu se băga, deși locuia în centru;
ai lui Vărzaru vorbeau mult și degeaba; cei trei Ungureni, ziși
Lucheni, parcă se piteau în colțul lor de pe ulița Broscanilor;
ai lui Uță și ai lui Moș Radu nu se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">amestecau</span></span></span>;
ai lui Bolovan nici atât! Ar mai fi contat cuvântul lui Peciu, dacă
s-ar fi putut înțelege bine ce voia să spună el cu acel cuvânt;
și, desigur, se auzea clar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">opinia</span></span></span>
lui nea Marin alui Petrică – dar el era mereu contra, indiferent
ce propuneau ceilalți, așa că... Nea Gicu Vâlvoare? Era un simplu
executant, rudă mai pe departe cu Tatoniță, care îl ținea ca
motorist la grădină, deși stricase nu știu câte motopompe
a<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">chiziționat</span></span></span>e
de onor conducerea C.A.P. pentru propășirea legumiculturii
colectiviste. Investiția financiară părea infimă, la ce bogăție
se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">contabiliz</span></span></span>a
din recolta de grâu și, uneori, din cea de porumb. Și legumele
intrau la socoteala generală, măcar pentru consumul propriu, chit
că împărțeala se făcea ca-n capitalismul proslăvit de
Churchill: în mod inegal!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În vara aia, Vâlvoare se lupta cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o
„drăcovenie”</span></span></span> nouă, pusă de nea Niculae
Moga pe un șasiu de căruță dotat cu patru roți „clasice”, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">de
lemn</span></span></span>, oiște pentru deplasare manuală pe
distanțe scurte, și-o răscruce pentru înhămarea unui cal,
necesar la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">drumuri
mai lungi</span></span></span>. Să fi fost motopompă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">românească</span></span></span>,
fabricată la uzina din Făgăraș sau <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">la
„Timpuri Noi”</span></span></span>? Să fi fost <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">șurubări</span></span></span>tă
– așa se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">auzise</span></span></span>
– în China? Greu de crezut că provenea tocmai de la „pretenii”
chinezi, dar nu m-ar mira, fiindcă n-a funcționat nici un sezon!
Agregatul era alcătuit din două corpuri: 1) motorul propriu-zis, cu
ardere internă de motorină și pornire cu sfoara, prevăzut cu două
volante din metal masiv și, pentru apa de răcire, un rezervor al
cărui capac nu sta niciodată <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fixat
–</span></span></span> drept care, nu de puține ori lichidul cărat
cu găleata din gârlă,<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
</span></span></span>bolborosea și sărea afară când <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dădea
în fiert</span></span></span>, stropii frigând pielea cui se
nimerea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">neatent
</span></span></span>pe-acolo; <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">2)</span></span></span>
pompa elicoidală, cu extensiile ei: o țeavă către sorbul băgat
în râu și alta către jgheabul apeductului întins către grădină
– <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">numit</span></span></span>
șanț, deși era ridicat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">asemenea</span></span></span>
construcțiilor romane (la proporție potrivită). Angrenarea se
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">asigur</span></span></span>a
prin cureaua de transmisie, din cauciuc special, turnat pe o pânză
inextricabilă de fibre elastice. Greu de întreținut, utilajul era
și <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">anevoie</span></span></span>
de pornit, mai ales de unul ca Vâlvoare „calificat din mers”
mecanic, după ce colectivizarea îl iertase de munca pământului,
către care nu manifesta nicio atracție. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">V</span></span></span>ărul
meu, Ilie Ungureanu – zis alui Moga, după supranumele tatălui –
și-a dovedit de timpuriu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">abilitățile</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tehni</span></span></span>ce,
pornind motorul fără ajutorul nimănui, când nea Niculae lăsase
lucrul la șasiu pentru altă urgență. Alarmat de zgomot, Vâlvoare
a venit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
fugă de pe ulița vecină, unde locuia, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dar</span></span></span>
n-a învățat nimic din <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">metoda
lui</span></span></span> Ilie. Nici n-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">obiectat
la isprava junelui</span></span></span>, pesemne că îi era rușine
să recunoască istețimea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ce</span></span></span>lui
care avea să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">debuteze
ca inginer</span></span></span> la Fabrica de Frigidere <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">făcând
</span></span></span>o inovație la compresor, inima aparatului. Îmi
stăruie în minte o după-amiază lăptoasă, tot din acea vară,
când motoristul a reușit, după vreo 4 – 5 ore de chin, să
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tureze</span></span></span>
volanta. Numai că duduiala mecanizată a pus în mișcare și
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vehiculul</span></span></span>.
Parcat pe malul Gligorului, fără să aibă roțile fixate în
necesarele tranșee, adânci de vreo 10 centimetri, ce-i asigurau
stabilitatea, c<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">arul</span></span></span>
a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lua</span></span></span>t-o
la vale, spre apa leneșă, la trei pași d<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">istanță</span></span></span>.
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">I</span></span></span>ntervenția
decisă a noastră, cârdul de copii <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fascinat</span></span></span>
de „vrăjile” lui Vâlvoare, a oprit dezastrul. Strigătul
„meseriașului” îmi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lip</span></span></span>ește
periodic un zâmbet <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">nostalgic</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
pe </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">față</span></span></span></span>:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Adu, bă! Dă, bă! Adu, bă! Dă, bă! Adu, bă! Dă, bă!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ce anume să i se aducă, nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">specific</span></span></span>a.
Î<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nsă</span></span></span>
era lesne de priceput: o cazma sau o sapă, pentru incizia în
pământul acoperit cu iarbă măruntă. Cum a reparat nea Gicu
sorbul și țeava de evacuare, rupte în incident, am uitat. N-am
uitat însă figura bărbatului mereu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mânjit
cu</span></span></span> păcură, vaselină, fum, funingine, noroi.
Să o descriu, nu sunt în stare: mi s-ar părea ceva banal și
comun, ca o proză fără tensiune epică...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mărgeanul cel cu apa clară, de vedeai carasul printre nuferi,
fusese manual săpat de cine știe care generație trecută,
stăpânitoare a grădinilor de zarzavaturi și legume de pe valea
Neajlovului, zona cuprinsă între Cacova noastră și satul vecin,
denumit oficial Puntea de Greci, neoficial Sârbi, locuit de urmașii
unor bulgari băjeniți din Imperiul Otoman cu sute de ani înainte.
Încă se mai vedeau, în 1970, șanțuri de irigație, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gropi</span></span></span>
pentru roți de apă, digulețe despărțitoare de parcele și alte
urme ale meticuloasei îndeletniciri. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Sigur
că</span></span></span> sârbii lucraseră acele pământuri, ei se
ocupau intens cu asemenea treburi și se pricepeau. Chiar și azi mai
fac profit, deși concurența neloială și clima imprevizibilă le
taie nemilos avântul. Mă întreb: – cu cât efort vor fi reușit
dârjii <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bărbaț</span></span></span>i
să s<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cobească</span></span></span>
dreptunghiul de 20<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">x</span></span></span>10
metri, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cu</span></span></span>
adâncime de cel puțin <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">do</span></span></span>i,
dacă nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trei</span></span></span>
metri? Desigur, săpaseră la cazma și lopată, pe atunci nu erau
mașini; dar cum au rezolvat problema apei care va fi inundat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">groap</span></span></span>a
de la un moment încolo? Mister! Și toată admirația pentru
meseriași!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Perpendicular pe latura mică venea un șanț <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mai
lat de-un metru și</span></span></span> lung de vreo sută, ce aduna
izvoarele de sub <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">coasta</span></span></span>
văii Neajlovului, umezită de nenumărate fântâni: g<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ăur</span></span></span>i
micuțe, înconjurate de iarbă, pline-ochi cu apă cristalină și
rece, leagănul batracienilor fără număr și nume. Mulțime de
canale și șanțuri se piteau pe sub crengi de sălcii, răchite,
măceși ori <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tufișuri
de ghimpari</span></span></span>, unele cu pește, altele doar cu
broaște de toate neamurile, inclusiv din alea țestoase, care se
agățau câteodată în acul undiței și erau zvârlite înapoi cu
un fel de scârbă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ușor
de </span></span></span>înțeles: asemenea vietate nu (ne) folosea
la nimic! Șerpi colcăiau pe-acolo, guzgani de apă și chiar
nevăstuici, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">povest</span></span></span>eau
unii dintre cei obișnuiți să colinde vara prin acele locuri. Nicu
lui Velea și prietenii săi se numărau printre aceștia; și ne
râdeau în nas nouă, cei care pescuiam pe Morteanca și pe la
Mocirlă, când ne lăudam cu isprăvile <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">noastre</span></span></span>.
Ca pe Sârbeanca nu era; iar ca la Mărgeanul cel cu apa clară, de
vedeai carasul printre nuferi, nu era nici în visele noastre
secrete!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am fost de mai multe ori cu undița pe Sârbeanca, împreună cu
vărul Ment și cu inegalabilul Nelu, zis Jana lui Micșonelu, dar
numai o singură dată la Mărgean. Țin minte cât voi trăi – e
una dintre acele amintiri de neșters, măcar că nu s-a petrecut
nimic memorabil, nici amănuntele nu mi s-au impregnat „la micron”
în creier. Niciunul dintre noi trei n-a prins vreun pește, cât de
mic. Ori n-am știut „locurile”, ori nu era vremea potrivită,
ori Nicu lui Velea, întâlnit chiar pe malul Mărgeanului, ne-a
făcut involuntar să plecăm de-acolo mai repede decât am fi vrut.
În fond, era „locul” lui – și toți <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">undiț</span></span></span>arii
respectau cutuma: nu pescuiești în locul altuia, că iese scandal!
Mai mare ca noi și mult mai voinic, Nicu ne <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">caf</span></span></span>tea
fără probleme, la o adică, deși nu sărea la bătaie din orice
fleac. Încă revăd <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ceața
străvezie ce vălurea printre crengile sălciilor, și îmi amintesc
</span></span></span>primirea amabilă și sfatul lui Nicu (ieșit
misterios din lăstărișuri tocmai când credeam că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nu-i
nimeni</span></span></span> în jur): să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încercă</span></span></span>m
la niște „<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ochi</span></span></span>uri”
dintre frunzele de nuferi galbeni, parcă anume deschise ca să
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">arunc</span></span></span>i
undița și să <span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ie</span></span></span></span>i
crăpceanul! Ne-a zis și cât să dăm „pasul” – adică
distanța dintre plută și cârlig – ca momeala să fie la nasul
carașilor. Dar ăstora ori nu le-au plăcut râmele noastre, ori
erau sătui, ori se lămuriseră despre ce e vorba după ce Nicu
săltase <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">șapte</span></span></span>
dintre ei! <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Vlăjganul</span></span></span>
s-a îndurat să ni-i arate: și ne-am îngălbenit de ciudă, văzând
câtă carne adunase fiecare sub solzi! <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Parcă</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">am
înghițit o caracudă moartă, plină de țepi și noroi:</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">peșt</span></span></span>ii
Mărgeanului ne dădeau cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tifla!
Ne-am simțit</span></span></span> niște intruși, niște
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">neica-nimeni</span></span></span>
prin părțile alea! Și cu toate că Nicu nu ne-a tăiat accesul în
ceea ce pe drept cuvânt putea numi, la figurat, „raiul” lui,
raiul acela ne-a refuzat! Abia ne-am ostoit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">necazul</span></span></span>
cu niște pui de pietrari, luați „la plezneală” pe Neajlov, în
porțiunea de sub dealul zis „alui Țipoia”...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Și, deodată, vestea că <i>„Seacă Mărgeanul!”</i> a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înfipt</span></span></span>
un <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cuțit</span></span></span>
rece în inimile tuturor celor care pescuiau – de plăcere, ca
mine, sau de nevoie, ca Jana, Anghel<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
ori alt băiat..</span></span></span>. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Î</span></span></span>nsă
în mintea și inima lui Niculae Onete, zis Nicu lui Velea, sau Nicu
alui Gheorghe alui Velea, care pescuia de drag și considera
Mărgeanul drept perlă neprețuită, a stârnit o adevărată
furtună. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Parcă
îl văd și acum,</span></span></span> în starea din acea
după-amiază: agitat, revoltat, îndurerat, neputincios și furios.
Nu știu cât de bine intuia el că actul pus la cale de nea Pică și
de Tatoniță e un atentat la viața naturii. Dar sigur înțelegea
că, după săvârșirea faptei, la Mărgean nu va mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">f</span></span></span>i
– oare cât timp? – vreun crap arămiu, vreo carasă burtoasă
ori vreun murgoi dinainte de Potop. Asta pricepeam și eu, oricât de
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nepăsător</span></span></span>
eram la problemele naturii. Majoritatea oamenilor mari din sat se
îndoia de reușită din motive strict practice: Mărgeanul cel cu
apa clară, de vedeai carasul printre nuferi, era un <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ghiol</span></span></span>
presupus „de nesecat”, dat fiind că nimeni nu văzuse <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">luci</span></span></span>ul
apei să scadă măcar două degete sub buza malului, oricât de
uscate vor fi fost verile. Iar prin 1946 – 1947 chiar bântuise o
secetă greu de uitat. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">N</span></span></span>esăbuita
intenție „pescărească” a creat instantaneu o așteptare ca la
meciurile de fotbal: bate sau nu bate cutare echipă? Pe atunci, la
noi în sat nu se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">practic</span></span></span>au
jocurile gen <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pronosport</span></span></span>,
proliferante azi oriunde; dar ceva asemănător declanșase acțiunea:
un pariu făcut seara precedentă la bufetul lui Vasile Pielan, de
nea Pică și nu se mai știa bine cine!... Niște bețivani, vorba
muierilor.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nea Pică era băiatul cel mic al lui <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">Tudorică</span></span></span></span>
Ungureanu, zis Brânzoacă, zis și Totolică, văr primar cu bunicul
meu, Dumitru Ungureanu, zis și Mitică Bășică, zis și Taica.
Botezat Gheorghe, toată lumea din Morteni și Cacova (<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">peste</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">40</span></span></span>00
de suflete adunate) îi zicea și-l cunoștea drept Pică. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Avea
un frate mai mare, pe </span></span></span>nea Costică, desemnat
mereu, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pentru
identificare</span></span></span>, cu adaosul „nobiliar” <i>alui</i>
Brânzoacă. Dar pe nea Pică nu-l puteai confunda: era PICĂ. Unic
și impunător, nu prin statură <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sau</span></span></span>
forță, nici prin înțelepciune, ci prin felul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în
care obliga preopinenții să-i dea ascultare</span></span></span>.
Doar Nicu lui Velea avea să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">se</span></span></span>
distingă la fel în sat, generația următoare, beneficiind de
înălțime, de curaj și de alonja imbatabilă. Cam zurliu de fel,
după <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">judecat</span></span></span>a
comună, mai mult tăcut decât guraliv; însă, când începea să
vorbească, nea Pică era de necombătut, fie că avea dreptate, fie
că nu. Obișnuia să se îmbete și să comită tot soiul de
nerozii. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Putea</span></span></span>
să facă orice în sat – <span style="font-style: normal;">era
vremea lui! </span>Îl vedeam uneori cu <i>alăul</i> (denumirea
consacrată: <i>halău;</i> regionalismul folosit de noi: <i>alău)</i>
pe malul gârlei, dar n<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">u
zăbovea mult la</span></span></span> pescuit și nici pește nu prea
mânca, fiindcă avea multe oase. Cum l-a convins pe Tatoniță să
participe la tărășenie? Unchiul meu știa ce înseamnă peștele,
intra mereu în baltă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">să</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tragă</span></span></span>
de plasă cu vărul Mitică alui Țigărea, zis și alui Luche, ba
chiar se îngrijea ca Gligoru să fie cât de cât curat și
desțelenit pe maluri, să nu se colmateze la <i>aleșteu,</i> și
așa mai departe. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">N</span></span></span>ea
Pică, văr de gradul doi cu tata, era brigadier la C.A.P., un fel de
șef al satului și al lui Tatoniță direct, și n-aveai cum să-i
pui piedică, dacă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">îi
tuna</span></span></span> ceva în minte! Și, bănuiesc, lui
Tatoniță i se va fi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">răscula</span></span></span>t
orgoliul: dacă tot nu-i întrecea la grădinărie pe sârbi, măcar
să le distrugă unul dintre locurile ce-i făcuseră faimoși, cu
toate că, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">după
colectivizare,</span></span></span> nu-l mai foloseau! Așa că în
după-amiaza <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lăptoasă
și</span></span></span> călduroasă, în care nu se întâmpla
nimic, Tatoniță l-a pus pe Vâlvoare la treabă. Vâlvoare l-a pus
pe nea Gheorghe Manu, căruțașul grădinii de legume, să lege unul
dintre cai la răscruce. Astfel a dus motopompa la Mărgean, unde a
săpat tranșee pentru cele patru roți, a montat sorbul și furtunul
de evacuare și – ca niciodată! – a pornit-o din prima! Apa
scoasă era <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">drenat</span></span></span>ă
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">căt</span></span></span>re
Neajlov pe un șanț vechi. M-am făcut și eu util, și-am adâncit
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">albia</span></span></span>
cu sapa... <span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">Am fost acolo de la
începutul tărășeniei, fiindcă îmi petreceam toate zilele de
vacanță </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">în</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
grădina de legume, când nu mă duceam la </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">munca
sezonieră</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
la I.A.S.</span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">,</span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
ori nu-mi dădea tata ceva de făcut prin gospodărie. Îmi plăcea
să diriguiesc apa răcoroasă pe șanțuri, </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">mă
distr</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">a
să ascult </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">certur</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">ile
muierilor și </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">bârfe</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">le
lor despre bărbați. Și-mi </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">ardeau
palmele</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
să mângâi părul bogat și picioarele lungi ale Niculinei, fata
lui nea </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">Manu</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">,
colega mea de clasă, în pofida faptului că ochii ei albaștri mă
fulgerau disprețuitori și, totodată, nedumeriți – știa și ea,
ca toți colegii, că eram îndrăgostit de alta... Nea Gheorghe a
mers </span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">cu
noi</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">
</span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">pe
lângă motopompă</span></span></span></span><span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">,
a revenit cu calul la grădină și s-a întors cu căruța –
primise ordin să aducă atelajul ca să cărăm peștele dibăcit la
Mărgean! Toți eram convinși, vezi bine, că se va umple dricul,
dacă n-o da și pe deasupra!... </span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Curând, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">n-aveai
loc să te miști pe maluri de câți gură-casă se adunaseră</span></span></span>.
Vestea se răspândise fulgerător, curioșii tălălăiau pe
marginile <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ghiol</span></span></span>ului,
însă la muncă s-au băgat doar Gică alui Fafioc și Marin alui
Frișcă. Ei au astupat canalul care <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pic</span></span></span>a
perpendicular pe-o latură mică, în așa fel ca izvoarele să nu se
mai verse în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>a</i></span></span></span><i>leșteu</i>.
Pe jumătate plin de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nuferi
galbeni</span></span></span> și <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mătasea
broaștei,</span></span></span> pe la colțuri cu papură și
țipirig, Mărgeanul cel cu apa clară, de vedeai carasul printre
nuferi, și-a pierdut treptat strălucirea cristalină și a secat
horcăind lent ca un animal preistoric răpus de vânători <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ne</span></span></span>miloși.
Nea Pică și Tatoniță supravegheau munca lui Vâlvoare, a lui Gică
și a lui Marin, cinstindu-se pe rând dintr-o sticlă cu rachiu de
drojdie. Când motopompa n-a mai tras apă, deoarece pe fund rămăsese
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">un
terci </span></span></span>noroios, ce înfunda sorbul, băieții au
luat o plasă anume adusă și-au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">plimbat</span></span></span>-o
de-a lungul și de-a latul gropii. Au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înhățat</span></span></span>
un crap de mărime obișnuită, mai mic decât cei care rupeau
<i>alaiele</i> sătenilor când pescuiau în Gligoru, mergând în
linie de la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Vad
până</span></span></span> la Coadă. Flăcăii se afundaseră în
mâl până la brâu și trăgeau din greu la împletitura
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înghilod</span></span></span>ită
de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">capetele
atâtor</span></span></span> țipari cât să umple o găleată de 10
litri. Asta a fost captura formidabilă de la Mărgean: un crap și-o
găleată de țipari!</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Chindia
a înroșit cerul spre apus</span></span></span>. Lumea a plecat
acasă. Nicu lui Velea aproape că plângea de bucurie și repeta cu
glas înăbușit:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Ai văzut că n-au prins nimic? Ai văzut că n-au prins nimic?</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nea Pică stătea pe un mușuroi de pământ, în poziția
gânditorului de la Hamangia, cu sticla golită alături. Privea
amurgul cu ochi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mic</span></span></span>i
și triști. La ce se gândea? Cine să știe! Astfel adastă de mai
bine de jumătate de veac în memoria mea și, fără să vreau, îl
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">compar
cu</span></span></span> un personaj din prozele lui Șukșin, unul
care demolase biserica din satul natal, în pofida opoziției
consătenilor și a propriei familii. După ispravă, rusul a plecat
să se îmbete. Nea Pică se îmbătase înainte să o comită. Iar
lumea din sat n-a protestat, ci a râs doar de <i>prinsoarea</i> lui.
Pentru că, într-un <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">târziu</span></span></span>,
s-a aflat de unde pornise totul – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o</span></span></span>
beție nenorocită și-o ambiție zănatică! Un timp, printre noi,
pescarii obișnuiți, a circulat butada:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Ai prins ca nea Pică la Mărgean! – ziceam cuiva care <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„luase”</span></span></span>
câțiva fâțoi sau o mână de boarțe cu mațe <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vineți</span></span></span>i,
aproape <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">terciui</span></span></span>te.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Vâlvoare a strâns motopompa. Nea Gheorghe Manu a legat-o cu niște
ștreanguri la spatele căruței. Tatoniță n-a dat ajutor: era
ocupat cu împărțeala prăzii. Crapul s-a dus pe drumul Mortenilor,
spre bucătăria inginerului-șef de la C.A.P., care putea să-i
pedepsească pe subalterni. N-a făcut-o, semn că peștele a fost
bine primit. Gică alui Fafioc și Marin alui Frișcă s-au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pricopsit</span></span></span>
cu niște cărășei, rătăciți printre <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">broaște
și vârlugi, în noroiul din plasă</span></span></span>. Vâlvoare
și nea Pică n-au vrut să ia nimic, ei nu mâncau ...șerpi! Adică
țipari, ușor de confundat cu șerpii de apă. I-au împărțit
Tatoniță <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">și</span></span></span>
nea Gheorghe Manu. Pe-ai noștri – nepot fiindu-le, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">am
mers </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">la
ei</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
la masă</span></span></span> – i-a gătit tanti Paulina, soția
unchiului. Iscusită la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bucătărie</span></span></span>,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trupeșa
femeie</span></span></span> a tăiat capetele țiparilor, le-a
aruncat la gunoi (le considera otrăvitoare), trupurile încă vii
le-a sărat și le-a pus pe un grătar, deasupra jarului scos <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
vatra cuptorului, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">unde
s-au</span></span></span> perpelit până a dat zeama din ele. Am
mâncat și eu, mai degrabă înfometat decât <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încântat</span></span></span>.
Și încă îmi stă pe limbă gustul dulce de carne albă,
sfărâmicioasă, și am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
ochi sângele crimei simbolice la care am participat – mă amăgesc
oare? – nu doar ca martor. Alte amănunte s-au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sc</span></span></span>ufundat
în mâlul istoriei...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mărgeanul și-a refăcut nivelul de apă, dar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">acolo
nu s-a</span></span></span> mai pescuit nici un crap, nici un caras,
nici un murgoi, nici un țipar. Ne-am întrebat deseori, apoi:
fusese, într-adevăr, pește <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în
ochiul ăla,</span></span></span> sau ne mințise Nicu lui Velea că
e? Pentru mulți dintre noi era evident ce se petrecuse: crapii se
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vârâ</span></span></span>seră
în nămol când au simțit că scade apa. Poate <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">săpaseră</span></span></span>
găuri printre rădăcinile sălciilor, neștiute de nimeni. Iar Gică
și Marin – ori <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nu
prea </span></span></span>aveau habar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">să
dibuiască peștii</span></span></span> (<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">deși
se băgau vitejește să scotocească pe sub maluri, la Cărămizii
sau la Pod), ori călcaseră pe ei și nu-i simțiseră</span></span></span>!
Bun; și-atunci de ce nu mai veniseră crapii înapoi, după ce
Mărgeanul se umpluse iar? Păi, n-or fi fost proști! Mai bine
morți, decât prinși! Ori – ne îndoiam filosofic, scobindu-ne-n
nas – poate că s-au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cărăbănit</span></span></span>
în Neajlov, naiba știe cum!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Neajlovul a mai fost <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">blagoslovit
de viață</span></span></span> încă un an. În toamna lui 1971
s-au deversat în el dejecțiile Combinatului de îngrășat porci de
la Căteasca. Atunci s-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">comis
– certitudinea pică fără pic îndoială, deși nea Pică n-a
avut vreun amestec! –</span></span></span> un fel de genocid sau...
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>peșt</i></span></span></span><i>ocid</i>.
Niciun pește n-a mai trăit în zona noastră de râu, nici de
spălat n-a mai fost bună apa, nici măcar să stai pe mal, în
iarbă, nu se putea în unele zile, din cauza mirosului <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înfior</span></span></span>ător.
Lipsită de ape curate, Grădina de legume a murit. Tatoniță s-a
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">califica</span></span></span>t
frezor la Uzina de Utilaj Chimic, în Găești. Nea Pică a mai
rezistat la băutură <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încă
vreun sfert de secol</span></span></span>, tot brigadier până s-a
spart C.A.P., apoi proprietar de multe pogoane, fără măcar un cal
de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">povară</span></span></span>
să le <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lucreze</span></span></span>.
Gicu Vâlvoare, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">văduvi</span></span></span>t
de cele 99 de motoare, s-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pricopsi</span></span></span>t
șef de atelaj, alături de nea Manu. Un timp a lucrat la moară,
însă n-a intrat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
combinații cu versatul morar-șef, afacerist de clasă...
muncitoare, așa că a fost ușuit. Nicu lui Velea a făcut armata,
s-a însurat și-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ținu</span></span></span>t
o nuntă de poveste, în primăvara lui 1976, cu Maria Ciobanu
cântăreață și fetele ei stârnitoare de amoruri <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">flamboaian</span></span></span>te.
Pământul de pe Sârbeanca, din stânga <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">râ</span></span></span>ului,
s-a uscat. Mărgeanul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">a
sfârșit ca</span></span></span> o groapă de nici un metru
adâncime, plină de scaieți. Neajlovul însuși e un pârâu care
abia își amintește, după vreo ploaie torențială, că a fost
odată râu feeric, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">doldora</span></span></span>
de faună acvatică, pe malurile căruia trăiau în armonie oameni,
animale și plante.
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
Probabil că așa se va întâmpla curând și cu Pământul... </p><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><i>(Revista HYPERION - nr. 7-8-9/ 2021) </i><br /></p><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"> </p>
<p><style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-65295067010710905692022-01-11T10:08:00.000+02:002022-01-11T10:08:31.408+02:00TERAPIE NARATIVĂ - Nr. 2 - 2021<p style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"> <b>CUM AM RATAT CARIERA DE BEȚIV
</b></span></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b><i>(poezie și beție)</i></b></span></p><span style="font-size: large;"></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">14 octombrie 1980 a căzut într-o zi de marți, senină, liniștită
și călduroasă încă. Umblam <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">cu</span></span>
pantaloni <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">ieftin</span></span>i,
blugi de fabricație autohtonă ce țineau la terfeleală prin
autobuzele transportului județean. În geanta cu care <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">purt</span></span>am spre serviciu mâncarea și la întoarcere diverse obiecte „recuperate”
din grămezile ce zăceau prin magazii, pusesem și mult iubita mea
geacă albă, de fâș subțire, să o <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">îmbrac</span></span>
la nevoie peste tricoul albastru, cu mânecă scurtă. <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">L</span></span>ocuiam
în Cacova, comuna Morteni, și ajungeam <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">cu
bicicleta</span></span> la punctul de muncă – stația de
110 kV din Găești. Dat fiind specificul energiei electrice, regimul
de <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">funcționare
pretindea</span></span> permanent <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">prezența
</span></span>cuiva <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">pentru</span></span>
supraveghere și operare a echipamentelor. De unde și titulatura de
„personal operativ” în Sistemul Energetic Național, ce m-a
<span style="color: black;"><span lang="ro-RO">cocoș</span></span>at
mai bine de 36 de ani. <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">L</span></span>ucram
patru inși, în așa-numitele „ture” – 12 ore serviciu de zi,
24 ore liber; alte 12 ore serviciu de noapte, urmate de 48 de ore
liber. Lesnicioasa <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">deplasare
de 14 kilometri, pe șosea asfaltată, îmi făcea plăcere,
stimulând sentimentul libertății de mișcare. Manifestam și-o
predispoziție sportivă, nu de puține ori eșuată în vreo
cârciumă de pe drum, la o intempestivă... „ședință de
cenaclu”. Așa numeam întâlnirile cu amicii, niciodată aceiași,
indiferent pe la ce colț de bloc sau răspântie de drumuri găseam
prilej de-o discuție și-o bere. Termenul „cenaclu”,
caracteristic domeniului literar, nu-l propusesem eu, nici nu-l
impusesem; îl provocasem doar. Într-o zi, prin decembrie 1978, pe
când </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">–</span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
reînnoindu-mi abilitățile profesionale căpătate în liceu și
uitate în armată </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">–</span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
mă pregăteam să obțin legitimația de „electrician șef tură”
la stația de 220 kV Dumbrava, lângă Târgoviște, un coleg m-a
întrebat ce-am făcut seara precedentă în intervalul dintre ora
ieșirii de la serviciu și cea de plecare a cursei de Morteni. I-am
răspuns că am fost la Biblioteca orășenească, să caut pe
cineva, un văr al meu, student, sau o fată... </span></span>
</span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">–</span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
Așa se zice acum la cârciumă? </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">–</span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
a râs omul, un tip foarte corect și dedicat meseriei, pus ulterior
secretar de partid pe filială, fără nicio predilecție sau
pregătire pentru chestiuni politice. </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">–
Și cum se spune la ce faceți? Cenaclu?</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
Cenaclu literar! – am precizat eu, spre a-l deosebi de
omniprezentul, pe atunci, Cenaclu „Flacăra” al CC al UTC (sper
că nu-i greșesc denumirea!), unde se cânta, se bea, se recitau
poezii patriotice și se desfășurau diverse activități
subversive, precum amorul, afacerile cu mașini, butelii, instrumente
muzicale etc.</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Ne
adunam lunar la sediul Centrului de Înaltă Tensiune din Târgoviște,
aflat și azi dincolo de oraș, spre Pucioasa, pentru instructaj
profesional și de protecție a muncii. De regulă, într-una din
zilele când primeam „avansul” sau „lichidarea”, adică –
pentru cine nu (mai) știe – suma cuvenită ca salariu, împărțită
în două tranșe din rațiuni asupra cărora nu mi-a poposit gândul.
După împrejurări, durata ședinței se întindea pe două, trei,
patru sau cinci ore, deși formal trebuia să țină șase, iar
pontajul consemna opt. Se întâmplau câteodată evenimente
neprevăzute în instalații, ce reclamau prezența celui însărcinat
cu instruirea – șeful centrului, un inginer competent și molcom,
greu de șuntat de la tabloul îndatoririlor sale tehnice.
Înlocuitorul – la nimereală, un maistru sau un alt electrician
mai bătrân și serios – dădea peste ochi prelucrării de
regulamente, concentrându-se asupra dezbaterii „incidentelor și
avariilor” petrecute luna precedentă în toată țara. Astea ne
incitau mai mult decât orice instrucțiune tehnică, pentru că „din
greșelile altora înveți mai bine, dacă ești atent”. Cât
despre greșelile noastre...</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> În
pomenita zi de octombrie, am plecat de la Găești la Târgoviște cu
o mașină de ocazie. După traversarea platformei Combinatului de
Oțeluri Speciale, mândria ținutului în acei ani, am debarcat
imediat ce am trecut pasarela peste liniile ferate, la intrarea în
oraș. Mi-am urmat, apoi, traseul spre centru, prin parcul
Mitropoliei. Opream obligatoriu la librăria Mondial, unde îmi
făcusem cunoștințe – nu prietene! – între librărese. De
acolo, pe lângă biserica Stelea, ieșeam la Calea Domnească, și
umblam încântat de casele vechi – din ce în ce mai puține, mai
ales în zona centrală, unde se demolau în prostie ca să se
construiască blocuri muncitorești. Îmi plăcea să-mi imaginez cum
aș trăi între seculare ziduri coșcovite, sub acoperișuri roase
de vremi. N-a fost să fie. La halta CFR Teiș treceam podul peste
Ialomița, și apoi podețul spre Aninoasa, fără să uit vreodată,
indiferent cu cine am mers pe acolo, că fuseseră traversate și de
emblematicul scriitor Radu Petrescu, prin 1947-1948, când locuia în
urbe și făcea plimbări spre dealuri. Detectasem amănuntul în
jurnalele din </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Ocheanul
întors</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
sau </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Părul
Berenicei</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
(nu le am la îndemână, să verific în care), publicate pe la
începutul deceniului satanic, citite cu creionul în mână. Din
acea librărie, situată în Complexul Comercial cu două niveluri,
ridicat în fața Palatului administrativ, buricul județului, am
cumpărat atâtea cărți, că nici până azi n-am reușit să le
citesc! Nu pentru că erau prea multe, ci pentru că fie erau de
umplutură, fie interesul meu pentru ele s-a stins, fie că după
1990 au apărut ediții complete ale unor titluri agresiv amputate
ideologic în epoca socialistă de aur a lecturilor. </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> De
peste patru decenii nu-mi ies din minte acea zi și acea librărie,
pentru că atunci și de acolo am cumpărat un exemplar din volumul
IX de </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Opere
–</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
Mihai Eminescu, ediția completă, girată de Editura Academiei
Republicii Socialiste România și Muzeul Literaturii Române. Nu
cred că era unicul repartizat la Mondial, în Târgoviște, dar
librăreasa – care mi l-a rezervat până m-am întors de la
întâlnirea cu colegii – m-a asigurat cu multă însuflețire că
e singurul și că timp de câteva zile, de când venise marfa nouă,
nimeni nu-și manifestase intenția să cumpere opul masiv, de 886 de
pagini, care costa 82 de lei. Am mulțumit și-am pus pe tejghea 100,
zicând „Păstrați restul!” Doamna mi-a înapoiat diferența de
18 lei, fără gestul indecent de a-mi da de înțeles că bacșișul
trebuie plasat altfel. Rușinat, am vârât volumul în geantă și-am
plecat iute, dornic să sorb textele despre care tot auzeam că sunt
ba interzise, ba antisemite, ba antirusești, ba mai știu eu cum.
Asta se petrecea către ora patru a după-amiezii, iar eu eram așa
de beat că aș fi lăsat acolo toată lichidarea lunii precedente,
ca să împlinesc, fie și involuntar, distihul șchiop aflat în
circulație: „La leafă și la avans/ te ling toți câinii pe
nas!” Și mă minunez și azi că n-am căzut pe drum, nici n-am
pierdut prețioasa achiziție, fiindcă eram mai mult decât euforic
după „socializarea” ce urmase instruirii profesionale...</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> În
1980 nu se așternuse deplin penuria ce bântuie mentalul colectiv al
generațiilor crescute cu rația și cheia de gât. Mai găseam
diverse, fie și pe ușa din dos, ori cu troc aidoma comunei
primitive: îmi dai, îți dau!... Dinainte să mă angajez la
filială, colegii obișnuiau să meargă la vreo cârciumă, pentru a
composta ceva de-ale gurii: ciorbă de burtă, mititei sau friptură,
țuică, vodcă, bere, coniac și vin, dacă se nimerea vreo bucată
de porc mai de doamne-ajută. Ne-am oprit la o locantă de pe Calea
Domnească, al cărei șef era un tip anost, devenit personaj notoriu
după 1990: cel numit prin ziare Gigi Kent, prototipul îmbogățitului
de tranziție, doborât de vicii și excese. L-am văzut în vreo
două sau trei rânduri la cârciuma – </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Pescăruș
</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">se
numea</span></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">,
parcă – de la colțul Căii Domnești cu strada Matei Basarab.
Nu-i mai rețin figura, nici vreo vorbă de-a lui, deși sigur ne-a
servit personal și ne-a tratat cu deferență, pentru că eram,
orice s-ar spune, niște oameni pentru care orice gestionar
instituise cont separat: </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>„ăia
care apasă butonul și oprește lumina”</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">,
cum glăsuia definiția cocalară. Rabat nu ne făcea; dimpotrivă,
încărca nota de plată în limite acceptabile, deoarece se cunoștea
bine cu doi dintre mușterii: nea Cucu Alexandrescu, a cărui soție
lucra tot în domeniul ospătăresc; și „domn Dobrescu”, practic
vecin, locuind aproape de restaurant, în casa nevestei. Pensionar,
socrul lui Dobrescu a venit în ziua aceea de nenumărate ori să-și
recupereze ginerele angrenat cu restul convivilor în niște
controverse filozofico-politice într-atât de aprinse, încât era
să se lase cu bătaie. Așa mi-au povestit, peste câtva timp, cei
rămași pe post de martori tăcuți ai disputei. Dornic să înhaț
volumul eminescian, am stat pe scaun ca pe ghimpi. Mă grăbeam, dar
nu puteam să-mi abandonez colegii, mai ales că multe dileme ale lor
aflau rezolvarea la mine. Ori lămuream vreo chestiune istorică, ori
vreun cuvânt auzit întâmplător de careva și folosit aiurea, ori
– fiind absolvent de liceu industrial energetic – aveam o
credibilitate, să-i zic științifică! </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> M-am
simțit bine mereu alături de tovarășii de muncă, și am băut în
atâtea locante, că n-aș avea timp să mi le amintesc, necum să le
evoc pe toate. Dar n-a fost niciodată ca în ziua de 14 octombrie
1980, când am cumpărat volumul IX de </span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Opere</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">
– Mihai Eminescu. Am sorbit rapid vreo două sute de vodcă
Stolichnaia și-am înghițit fără să mestec grasa ciorbă de
burtă ce făcea faimă localului. Au venit apoi mititeii, rumeniți
din carne de porc, vită și oaie. Indiscutabil, Gigi Kent avea o
bucătărească bună și o lăsa în pace, să-și facă meseria.
Numai berea n-a fost pe gustul meu. Nu știu dacă era proastă sau
trezită. Mai degrabă mă pricopsisem cu silă față de lichidul
amar și călâu, ce-mi întorcea stomacul pe dos din cauza unei
beții anterioare cu vreo lună, la Popasul Km 80, pe autostradă,
după care vomitasem și mațele din mine. La Târgoviște, pe o
căldură ca de august, am borât numai ce înghițisem: toată
mâncarea aia gustoasă, și cele două sute de vodcă Stolichnaia,
și berea din sticla maro de-o jumătate de litru (să fi fost Azuga?
să fi fost altă marcă?), turnată întâi într-un pahar (cerusem
unul, fiindcă nu pot să beau cu plăcere din sticlă indiferent ce
băutură), și restul din stomac – le-am deversat la WC-ul
turcesc, nu foarte curat, din spatele crâșmei! Ceilalți au
observat isprava mea. N-au râs, că altă dată o pățeau și ei;
nici nu m-au oblojit, nu era cazul... Doar nea Cucu Alexandrescu m-a
sfătuit să iau un coniac și-o cafea; cică el așa „se
dregea”... Cum să neglijez sfatul unui om atât de competent? Era
în stare să bea un litru de țuică fără să ia sticla de la
gură, și-apoi să conducă prin oraș mașina – o Dacie de
culoare albastru spălăcit, ca ochii săi –, cu precizie de robot
militar. Asemenea „fapte de arme”, executate în prezența unor
colegi mai vârstnici, erau cunoscute chiar de șefii secției; din
pură incredulitate, asistaseră odată la demonstrație. Am combinat
cele două lichide într-o ceașcă de porțelan, fabricată la Alba
Iulia, și le-am băut cumva temător că intestinele recidivează,
măcar că vinovăția disconfortului lor aparținea creierului meu
nărod. Nu mi-a mai fost greață, însă tăria coniacului, stârnită
de căldura cafelei, urca rapid la cap și-l amețea crunt. Am
zvârlit jena la o parte și m-am smuls de pe scaun. </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
Dar unde pleci așa iute? – m-a întrebat același Dobrescu,
probabil rănit în sentimentul lui de gazdă. I-am zis că am
reținut o carte de Eminescu la librărie, trebuie s-o iau înainte
de închidere. Replica lui m-a amuzat: </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
Ia uite, dom'le, avem un poet printre noi!</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Până
la director mi s-a dus buhul că sunt poet... </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Încă
țin minte și văd umbra siluetei mele nesigure pe trotuarul de
lângă Curtea Domnească. Forțam mușchii să opună rezistență
alcoolului, de parcă mă luptam cu perverși dușmani nevăzuți.
Spre cinstea mea, am păstrat mersul coerent și discursul politicos
cât am zăbovit în librăria Mondial. Și mi-am pierdut starea de
beție pe stradă, zorind spre locul de unde luam mașină de ocazie.
Poate că bucuria de-a ține sub braț volumul poetului național
anulase efectul cafelei cu coniac (am aflat că i se zice și
„marghilomană”, după numele prim-ministrului care semnase în
1918, la Buftea, pacea cu ocupanții germani). Am sosit în Găești
spre seară, dar la timp să prind „convenția” (autobuz care
transporta în satele din jur muncitorii de la Fabrica de Frigidere,
Uzina de Utilaj Chimic și cea de Utilaj Petrolier). Hotărâsem să
las bicicleta la locul de muncă, urmând să o recuperez ziua
următoare, dintr-un motiv simplu: ca să ajung pe platforma
industrială, din centrul orașului trebuia să merg pe jos mai bine
de doi kilometri. Eram prea obosit. În stația auto de la piață am
urcat într-una dintre cele două „convenții” de Morteni.
Opțiune câștigătoare: pe scaunele din față am regăsit o fată
căreia – cum se zice – îi trăgeam clopotele, nădăjduind că
voi reuși să dărâm – la figurat – gardul din plăci de ciment
ce-i înconjura gospodăria, ridicat de tatăl ei, mort mai demult.
(Urma, firește, să-i fac eu altul, tradițional, din uluci!)
Învățătoare într-o comună vecină, venea acasă în ziua aia.
Nu mai rețin dacă era navetistă, precum alte, multe, cadre
didactice. Discutam împreună deseori, cu vădită pasiune, însă
lejer, destins. Nițel poetă (adică scria versuri cu rimă clară,
mai degrabă compuneri școlărești decât poezii), picta acuarele
frumoase în timpul liber și citea enorm literatură clasică,
română și universală. Visam – eu, de bună seamă! – la ceva
mai mult decât o prietenie, dar încercările mele de apropiere
amoroasă eșuau din cauze obscure, neînțelese bine până fix în
acea seară. Bucuros că am cu cine conversa pe drum – și am și
despre ce! –, m-am înghesuit lângă fată și am scos din geantă
volumul cel masiv, cu greutatea de 2,377 kilograme, pe care l-am
deschis și l-am răsfoit amândoi, în ciuda evidenței că praful
călătoriei se insinua printre file și riscam distrugerea prematură
a tipăriturii. (Din fericire, încă rezistă; doar supracoperta s-a
decolorat la cotor!) </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Am
uitat cum s-a desfășurat dialogul nostru în autobuz, o rablă
condusă de nea Gheorghe Buș, campionul necontestat al mersului
prudent. Mi se părea că prezența impozantei cărți pe genunchii
îmbrăcați în blugi identici trebuia să cimenteze prietenia
dintre mine și fata cu ochi albaștri, de-o limpezime egală cu a
cerului de iulie, când e seceta în toi. Credeam, ca tot „poetul”,
că pentru orice iubitor de cultură, dragostea de carte echilibrează
și completează iubirea, aia simplă, dar nu pură – adică una
care nu neglijează carnalul, trupul, corporalitatea, sexul și tot
ce implică astea. Completează, dar nu echivalează! Bag seamă,
privind în urmă, că fata m-o fi plăcut într-o măsură oarecare,
însă eu nu i-am trezit libidoul, n-am simțit-o trepidând la
apropierea mea; nici la săruturi nu răspundea, necum la niscai
apropouri verbale toride. Probabil că ar fi suportat din parte-mi
chiar un act sexual complet, și l-ar fi consumat la fel de
nepăsătoare ca o fotografie pornografică. Dar nu i-am propus
vreodată să încercăm. Iar în seara aia, în loc să fie
entuziasmată de opera lui Eminescu, ea părea sâcâită de prezența
mea; și pe când ne apropiam de Cacova, unde urma să cobor, m-a
chestionat sec:</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
Tu ai băut astăzi, cum bea tatăl tău?</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
De ce întrebi? – am replicat, nedumerit.</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> –
Pentru că duhnești groaznic și vorbești prea exaltat!...</span></span></span></span></p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Știi
dumneata, dragă cititorule, ce înseamnă ca persoana iubită să te
întrebe, în toiul celor mai sincere și dezinteresate declarații
de amor pe care i le faci: „Și la ce-mi folosește asta?” Te
asigur că nicio băutură de proastă calitate, nicio mâncare
stricată, nicio invectivă a șefilor sau a preoților religiei tale
nu-ți produce o stare de mai cumplită lehamite. Asta am simțit eu
când o fată – pe care, drept vorbind, o iubeam cum iubea Salieri
pe solista Operei vieneze, partenera lui de repetiții, nu de pat! –
m-a întrebat dacă am băut ca tata. Altfel zis: „Du-te dracu,
mi-e scârbă de tine!” </span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Am
înțeles că faima de bețiv a lui tata se răsfângea negativ
asupra mea, dar nu l-am îndrăgit mai puțin, chiar dacă ne-am
certat urât mai apoi. Dimpotrivă: am renunțat brusc la fata în
chestie, fără măcar să-i doresc să-și afle un drăguț pe
gustul ei, cum spuneam altora, în glumă. L-a nimerit singură peste
vreo câțiva ani: unul renumit pentru bețiile sale, poreclit
</span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"><i>Poetul</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">...
</span></span></span></span>
</p><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
</span></span><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;">
<span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> Să
fi scris o povestire, nu-i găseam asemenea final! </span></span></span></span></p><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO"> </span></span></span></span></p><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><i><span style="font-size: large;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="ro-RO">(Revista HYPERION nr. 4-5-6/ 2022) </span></span></span></span></i>
</p><span style="font-size: large;">
</span><p><style type="text/css"><font size="5">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</font></style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0Găești, România44.719706 25.316213916.409472163821157 -9.840036099999999 73.029939836178841 60.4724639tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-77119465966643832622021-07-14T14:08:00.004+03:002021-07-14T14:22:48.903+03:00TERAPIE NARATIVĂ - 1/2021<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
CUM AM RATAT CARIERA DE BEȚIV</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<i>(nodul gordian și dopul de cocean)</i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Enunțul „alcoolul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ucide</span></span></span>”
este un truism din seria banalităților cu pretenție de axiomă,
gen „carnea îngrașă”, „mărul ține doctorul departe” sau
„cititul cărților te face mai inteligent”. E drept, am cunoscut
câțiva oameni care au sfârșit în urma consumului exagerat, dar
știu pe cineva imun la orice băutură alcoolică, scutit de boli <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în
cele cinci decenii de consecvență băutoare și</span></span></span>
fără pic de semne că ar contacta vreuna. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">D</span></span></span>acă
o să moară mâine, zice: „Nu mai contează!” Vărul meu, Nenea
– fie-i pomenirea veșnică! –, a băut de când a început să
bea și până spre 60 de ani aproape zi de zi, uneori fără să se
trezească timp de-o săptămână. Și a murit de-o infecție
dentară, tratată cu multă indiferență și alcool de toată mâna.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Un prieten, tiz al meu, Mitică, zis Pașa, obișnuia într-o vreme
– anii 1980 – să intre „om de alergătură” la un alambic
aflat în gestiunea C.A.P.-ului din satul său natal. Se apuca de
lucru toamna, la deschiderea manufacturii, și nu mai pleca de acolo
până când nu se răcea cazanul după ultima șarjă. Că bea
zilnic? Respingea cu tărie orice insinuare! <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A</span></span></span>tribuțiunile
lui de serviciu erau: să guste țuica, să-i măsoare tăria, să-i
verifice aroma și să constate dulceața sau acreala, după caz. Așa
că el nu bea: <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">profes</span></span></span>a
în domeniu! Și nu, nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">umbl</span></span></span>a
amețit non-stop: era doar obosit! De-aia se culca pe lângă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cuptor</span></span></span>,
pe un pat de lemn lipit de zidul cald. Păi, de ce să se mai ducă
acasă? Acasă nu-l așteptau nici nevastă, nici copii (ratase <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ziua</span></span></span>
căsătoriei, fiind ocupat cu alte chestii!), iar de certurile cu
părinții era sătul! În iarna când, beat pulbere fiind, a căzut
într-un șanț și a înghețat, putea să moară dacă nu avea
suficient alcool în sânge. Însă nu purta mănuși, astfel că
i-au degerat mâinile și a pierdut <span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">una
sau</span></span></span></span> două falange de la <span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">câteva</span></span></span></span>
degete. Mi le-a arătat, către primăvară, reticent și rușinat,
dar convins că dacă nu ar fi băut suficient, nu mai stăteam noi
de vorbă! Ochii îi sticleau jucăuș-ironic, și plusa nonșalant
cu glume pe seama altui prieten care ni se alăturase la masa <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">plină
de sticle,</span></span></span> pe trotuarul amenajat ca terasă de
patronii fostei cofetării centrale, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">transformate
în „Magazin cu de toate”.</span></span></span> A fost ultima
dată când l-am întâlnit, și regret din inimă că am aflat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">de</span></span></span>
moartea lui după câteva săptămâni scurse de la năprasnicul
eveniment. Dar așa, fără program, funcționa prietenia noastră,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">destupa</span></span></span>tă
pe la 13 sau 14 ani, când ne cunoscuserăm la săpat de legume în
grădina I.A.S.-ului de pe lunca Argeșului, spre satul Merii. Să fi
murit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Pașa</span></span></span>
din cauză că băuse prea mult? Nu știu. Probabil o să aflu când
ne vom regăsi pe lumea cealaltă, unde zice-se – ci Allah e mai
știutor! – că ne regăsim cu toții!... Vă țin la curent, fiți
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pe
fază</span></span></span>!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tata, însă, da! Pot zice că a murit din cauza excesului de alcool
de proasă calitate, numit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">convenabil</span></span></span>
țuică. Nu „servea” <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">alte
băuturi</span></span></span>. Verbul „a servi” reproduce vorba
lui elevată din momentele încă lucide și serioase de după prima
înghițitură, când căpăta o ciudată și nu prea justificată
atitudine prezumțioasă ce-l ținea cam până golea a treia oară
paharul sau ceașca. Mă amuza mereu să-l studiez în acest
interval, dar nu-l priveam ironic, nici nu-i reproșam „apucăturile”,
măcar că știam din experiențele trecute că starea lui va
degenera foarte curând în cea mai bleagă beție. Ciroza n-a putut
să o evite, nici n-a știut că o are până când a ajuns la spital
și-a umplut un <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lighean</span></span></span>
cu sânge. Poate și țigările să fi contribuit la ruperea
arterelor esofagului, iar medicul Trosca (da, cel care a dus la
Târgoviște, cu mașina <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">proprie,</span></span></span>
pe soții Ceaușescu, abandonați pe-o șosea pustie de abstinenții
gardieni) n-a știut ce tratament să-i aplice, în acea seară de 3
aprilie 1984, când <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bolnavul</span></span></span>
nu se mai oprea din tuse și expectorație... Tânăr fiind, nu i-am
iertat prea multe <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>genitor</i></span></span></span><i>elui</i>
meu, însă nici el nu mi-a iertat nimic; ba, s-a străduit mereu să
mă oblige să fac ce credea că e bine pentru mine. Și, pentru a fi
cât mai convingător, folosea uneltele aflate la îndemână:
cureaua de la pantaloni, lanțul căpăstrului vacii sau cel de la
bicicletă, diferite nuiele de salcâm, de răchită, de zarzăr sau
de alun, ciomagul din lemn de corn pe care – la 12 ani – tocmai
îl lustruisem cu un ciob de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sticlă</span></span></span>
și mă mândream față de copiii satului că „uite cu ce <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">domolesc</span></span></span>
eu vaca!”; în câteva reprize a întrebuințat și bastonul lui
Taica, dar de cele mai multe ori, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">împins</span></span></span>
de sângele-i iute, palma de muncitor. Era aspră ca tubul de
plastic, izolația cleștelui patent, scula pe care, alături de
șurubelniță, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">electricianul</span></span></span>
se mândrea că nu i-o poate lua nimeni din mână. Evident că m-aș
bucura să trăiască și azi; posibil să exagerez, totuși, viața
este imprevizibilă, iar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>paternelul</i></span></span></span>,
până la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">28</span></span></span>
de ani <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ai
mei</span></span></span>, mi-a dovedit-o din plin. Iar dacă m-a
învățat ceva, fără să fie conștient sau convins că mă
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">învaț</span></span></span>ă,
a fost să cam <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ocol</span></span></span>esc
băutura!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În anii comunismului biruitor, dacă erai mascul tânăr și
sănătos, să bei devenise modalitatea cea mai simplă, energică și
lesne demonstrabilă de a-ți dovedi potența, puterea, tăria.
Sincer vă spun: n-am fost nici adeptul, nici practicantul
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">umezi</span></span></span>toarei
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">metode</span></span></span>.
Nu fiindcă n-aș fi fost capabil; am dovedit ce pot, suficient de
clar ca să nu fiu acuzat de slăbiciune sau lașitate. Deseori am
căzut la datorie, cinstit și bărbătește, după vijelioase lupte
cu lingușitoarele licori. Dar nenumăratele beții ale lui tata mă
îndemnau <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">subconști</span></span></span>ent
la reținere, nu programatic, nu în răspăr, nici pentru că mi-ar
fi impus el, ferm și violent, interdicția. Mai mult ca sigur că aș
fi procedat pe dos; dacă mă gonea de la gura damigenei de țuică,
acolo mă găsea! Spre cinstea lui, n-a făcut-o, iar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">libertatea
de-a bea când am chef</span></span></span> a fost o lecție de
comportament „servită” mie fără garnitură de murături. Și
pentru asta îl admir în continuare pe tata. În fond, era un bărbat
crescut din pruncie cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gândul</span></span></span>
că el este „ăla mic” din familie și trebuie să asculte de
„cei mari”, mai cu seamă de fratele lui, Ioniță, un fel de
Paraschiv Moromete, personajul lui Marin Preda, în a cărui carte
unchiu-meu s-a regăsit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încânta</span></span></span>t...
Bețiv impenitent până la 45 de ani, cât a lucrat pământul,
întâi ca „plugar” (cum scria la rubrica „profesiune” în
actele de-acum câteva decenii), apoi ca „brigadier” la C.A.P.,
secția legumicolă, Tatoniță (așa i-am zis până n-am mai avut
cui zice) s-a lăsat de orice băutură alcoolică în anul când s-a
angajat în industrie, calificându-se frezor la UTCHIM. Ulcerul și
alte boli digestive tot atunci l-au cotropit și n-a mai scăpat de
ele, indiferent ce <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">regim</span></span></span>
a urmat, până când s-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">prăpădit</span></span></span>,
la 80 de ani. A murit convins că din cauza băuturii se duce pe
copcă și ne-a predicat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">moderați</span></span></span>a
în stilul cântărețu<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lui
Gică Petrescu</span></span></span>, molcom, superior, de parcă
deținea secretul vieții veșnice. Și pesemne că asta credea și
el într-o vreme, după spargerea C.A.P. în 1990, când s-a luptat
și „prin tribunale” să recapete pământuri pe care nu le
deținuse, dar considera că i se cuvin în urma nu știu căror
moșteniri.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
M-am născut <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dotat
în</span></span></span> defecte, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dar
și cu</span></span></span> talentul de a nu face ce se așteaptă de
la mine să fac. Asta i-a enervat pe mulți – prieteni, rude,
iubite sau colegi de serviciu. Capacitatea de a îngurgita orice
alcool mi-a lipsit însă, și mi-au trebuit mulți ani să-mi
înțeleg <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">handicapul</span></span></span>.
Prima dată când am verificat defecțiunea, a fost în iarna lui
1984-1985, cumplit de frumoasă, dacă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o</span></span></span>
privesc retrospectiv, prin lupa amintirii. Aveam un coleg de
serviciu, Ninel, care ținea să mă „cinstească” ori de câte
ori mă prindea prin oraș, fiindcă îi cedasem apartamentul
atribuit mie de Consiliul Popular, din fondul locativ <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">urban
nou construit</span></span></span>. Rar scăpam de insistența lui.
La <i>Virtute</i>, barul unicului hotel al orașului, Ninel era
nelipsit. Iarna fiind covârșitoare, la serviciu și înapoi mergeam
pe jos, vreo 3-4 kilometri. Într-o seară geroasă, cu cer limpede
și zăpadă scârțâietoare, l-am întâlnit pe coleg la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">intrare</span></span></span>a
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">locantei</span></span></span>,
ale cărei trepte <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">urc</span></span></span>au
un etaj. M-a poftit să bem ceva, să nu îngheț de frig până
acasă. În loc să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">rad,
ca de obicei,</span></span></span> o vodcă, am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">primit</span></span></span>
recomandarea lui Ninel și-am luat 100 de<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
grame</span></span></span> lichior de cafea. Dulce, fără cine știe
ce arțag la gust, licoarea m-a păcălit să mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ling</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o</span></span></span>
sută. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Trecuse
de o</span></span></span>ra opt seara și mi-era foame, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">iar</span></span></span>
colegul, obișnuit al cârciumii, voia să comande niște fripturi
sau mititei. Pățit, știam că, dacă accept, ne întindem peste
ora închiderii. Voiam, totuși, să-mi adorm copii, așa că am
plecat în pas vioi pe străzile sticloase. Treptat am simțit o
durere surdă în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pântece</span></span></span>,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">parcă</span></span></span>
mi-l prinsese gheara unui animal sălbatic și-l sfâșia. Sau, parcă
<span style="background: transparent none repeat scroll 0% 0%;">îmi făcuse cineva intestinele
nod și le strângea </span>continuu. (Când i-am pomenit colegului,
peste câteva zile, ce-am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">îndura</span></span></span>t,
el a râs: „Nodul gordian!” <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Ș</span></span></span>tia
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">despre</span></span></span>
obiect, auzise <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cum
se rezolvă</span></span></span>...) Mă mișcam tot mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">anevoie</span></span></span>,
mă podidise și transpirația, iar la un moment dat era să-mi scot
minteanul de dimie <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dărui</span></span></span>t
cândva de tata, fiindcă îi rămăsese mic. (L-am purtat cu drag
ierni la rând, am și poze!). <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">M</span></span></span>-am
lăsat pe vine lângă un stejar (azi tăiat), pe strada Liniștii,
icnind să vomit. Ariciul din vintre n-a vrut să iasă. Greu am
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">izbut</span></span></span>it
să trag de mine încă vreun kilometru, pe pârtia lunecoasă ce
traversa parcul. N-am căzut. Și n-am mai băut vreodată
lichioruri, indiferent din ce făcute. (Nici vișinată nu beau, că
tot mi-amintii...) Pe Ninel nu l-am refuzat, însă, când m-a prins
în alte dăți. „Hai să tăiem nodul gordian!” zicea,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">agățându-mă
de</span></span></span> mânecă. Preferam berea sau vodca, uneori
chiar și-n amestec; o dinamită, mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tare</span></span></span>
ca <i>tequila-bum</i>, coctail băut la Big Mamou<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">...</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
La Fabrica de Frigidere veneau în anii penuriei socialiste tot
felul de clienți după necesarele aparate. Se dădeau atenții,
mită, plocoane de tot soiul. Nu-i cazul să insist, știți că
obiceiul nu lipsește din tranzacțiile comerciale de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">or</span></span></span>iunde.
Eram prieten cu inginerul-șef al fabricii. Fusese șef de atelier al
lui tata, băuseră împreună de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nenumăra</span></span></span>te
ori, și-și transferase amiciția asupră-mi, crezând – apoi
sperând – că mă voi dovedi la înălțimea talentului bătrânesc
în ale băuturii și-al palavrelor cu tâlc la vedere. Într-o seară
de noiembrie, 1986, m-a căutat la telefon la stația electrică
unde-mi câștigam existența și scriam proze nepublicate. M-a
invitat să trec seara, după serviciu, pe la el, în apartamentul
din centru unde mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">poposi</span></span></span>sem
cu altă ocazie. Nu l-am întrebat de ce, n-am avut timp să-mi dau
cu presupusul, mi-a zis direct: „Am o palincă nemaipomenită,
adusă de unii din Ardeal!” Și ca să-i certifice valoarea și
autenticitatea, a precizat: „E cu dop de cocean!”</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cine, în afară de bătrânii <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bețiv</span></span></span>ani,
mai știe să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">traducă</span></span></span>
expresia „cu dop de cocean”? Ce filosof de catedră sau de crâșmă
poate <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">decript</span></span></span>a
eseistic <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">adevărul</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">anoste</span></span></span>i
indicații? N-am idee! <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Î</span></span></span>ncrederea
în certificatul neconvențional, ca și în produsul atestat, mi-a
dispărut în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">noapte</span></span></span>a
de noiembrie 1986, geroasă de crăpau pietrele. Pe la 19:30 am
ajuns, cu bicicleta, la blocul inginerului-șef. Mă aștepta, gata
pregătit să bem, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">deoarece</span></span></span>
la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">20</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fix</span></span></span>
lua cina în familie. Așa că, la mare iuțeală, am golit vreo trei
păhărele de palincă, a nu mai mult de 50 de mililitri fiecare,
umplute dintr-o sticlă verzuie la culoare, prevăzută cu dopul de
cocean nelustruit. Ce vom fi discutat noi în jumătatea de oră, nu
mai știu, nici nu contează. Am plecat profund nedumerit că palinca
nu mă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gratula</span></span></span>se
cu vreo aromă minunată și vreun gust exuberant. O spun fără
să-mi arog cine știe ce expertiză: lichidul acela mi s-a părut,
de la prima înghițitură, infect, puturos, viciat, murdar, urât,
respingător, josnic, mârșav, oribil, stricat, dezagreabil,
dezgustător, dizgrațios, grețos, greu, împuțit, neplăcut,
nesuferit, rău, respingător, scârbos, rău-mirositor, fetid,
pestilențial, repugnant, repulsiv, scârnav, scârbavnic,
scârbelnic<span style="font-weight: normal;">,</span> fetid, spurcat
și câte alte sinonime puteți găsi în dicționarul limbii române!
Nu e sinonim și <i>otrăvitor</i>, pentru că ăsta era atributul
cel mai aproape de adevăr. Cum să zic? Furia mă cotropește și
acum, la peste trei decenii: în sticla aia era otravă! Ce fel anume
de substanță, n-am încercat să depistăm. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Deși</span></span></span>
băuserăm puțin din ea, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">amicul,
nervos,</span></span></span> a aruncat-o...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ajuns acasă, am mâncat ceva fără grabă și m-am culcat. Încă
nu terminasem construcția casei și foloseam WC-ul din curtea
alăturată, a socrilor. Pe la miezul nopții m-a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pocni</span></span></span>t
pântecăraia. Am ieșit doar în chiloți și bluză de pijama,
într-atât mă ardea trupul; nu simțeam deloc cele aproximativ
<span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">MINUS</span></span>
10° Celsius, câte vor fi fost afară. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Când</span></span></span>
să mă întorc, m-a tăiat deodată ceva atroce și feroce la
stomac. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">M-am</span></span></span>
ciucit lângă colțul grajdului, unde habar n-am cât am stat cu
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trupul</span></span></span>
întreg <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">blocat,
înțepenit</span></span></span>. Lucid însă, auzeam cu mare
claritate fornăitul calului și rumegatul vacii. În rest, liniște
ca-n criptă, întuneric ca-n nucă. Într-un târziu, bunicul
copiilor mei a ieșit pentru oareșce nevoi și, la lucoarea
stelelor, ce ținea loc de lumină electrică (era program de
întreruperi ale energiei pe atunci) a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">văzu</span></span></span>t
mogâldeața care eram. Neprimind răspuns la întrebarea: „Care
ești, bă?”, și nedeslușind ce este, a luat lopata să verifice.
Gestul lui hotărât m-a determinat să ies din muțenie: „Eu sunt,
bre!” Și – nu mă laud absolut deloc! – m-am ridicat singur și
am revenit în casa neterminată, unde am dormit în sufragerie, pe
dușumeaua de lemn, acoperită cu preșuri. Dimineața am avut putere
să mă trezesc înainte să coboare copii din camera lor, scutindu-i
de-un spectacol <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">asemănător
celui oferit mie săptămânal de</span></span></span> tata, până
când am plecat din <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gospodări</span></span></span>a
pe care o socotea a lui, dar <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">unde</span></span></span>
făcea mereu ce zicea fratele său, chiar și când vedea (nu era
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">orb</span></span></span>!)
că nu-i bine ce zice ăla...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Întâmplarea s-a pierdut în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">turm</span></span></span>a
grijilor zilnice, nu puține, din <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„deceniul
satanic”</span></span></span>. Explicația urâtei pățanii? Lesne
de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">găs</span></span></span>it:
nu mâncasem nimic înainte să beau. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">S</span></span></span>pre
deosebire de inginer, trebuia să bag hrana înainte de alcool. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A
da</span></span></span> uitării totul, mi s-a părut o <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">soluție
simplă</span></span></span> să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">spăl</span></span></span>
rușinea. Dar nu eram într-atât de nesimțit să nu-mi pese ce spun
unii-alții, inclusiv familia și prietenii capabili să judece fără
milă comportamentul meu prostesc. Inginerul-șef m-a determinat să
nu uit.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
La câteva zile după <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bucluc</span></span></span>,
m-a întrebat, oarecum în treacăt, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dacă
mi-a plăcut palinca</span></span></span>. I-am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">povestit</span></span></span>
cum era s-o mierlesc. „Bă, zice el, eu am mai băut un păhărel
după ce-ai plecat și am vrut să mănânc, așa cum fac mereu
seara. Canci! Mă lungisem pe pat și așteptam să mă cheme la
masă. Și deodată patul a început să se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bălăngă</span></span></span>ne
cu mine și să se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">răsuc</span></span></span>ească,
de parcă eram pe Marea Neagră, în furtună! N-am mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ajuns
la mâncare</span></span></span>, nu știu cum am dormit, m-am trezit
dimineața lemn, că deschisesem geamurile și ușa balconului, și
știi ce frig a fost în noaptea-aia! Dar eu nu l-am simțit! A doua
zi, la fabrică, nu nimeream să merg pe aleea dintre hale!” (Una
asfaltată, de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vreo</span></span></span>
10 metri lățime.) „Tot <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">învârt</span></span></span>eam
din mâini și ziceam ălora cu care mă întâlneam să se dea la o
parte, să nu-i lovesc! În viața mea n-am pățit așa ceva!” „Și
ce-ai făcut cu restul din sticla aia cu dop de cocean?” – l-am
întrebat eu, nițeluș sadic. Iar el, binecunoscut de toți
angajații fabricii pentru înjurăturile sale spumoase și vulgare,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">uimitor</span></span></span>
de cursiv <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">debit</span></span></span>ate
fără jenă, a răbufnit: „Băga-mi-aș pula-n <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">el</span></span></span>
de dop de cocean, cu cine l-a pus acolo în loc să-l bage-n pizda
mă-sii! Am vărsat-o la WC! Știi cum sfârâia? Parcă turnasem
acid clorhidric peste porțelan, fir-ar ai dracului de nemernici...”</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Poți <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bănui</span></span></span>
un om că exagerează efectul băuturii, cu sau fără dop de cocean.
Dar greu poți suspecta un inginer-șef dintr-o renumită fabrică
socialistă că nu știe cum se manifestă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">acidul
sulfuric!...</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;">
<i>(Țineți paharul la îndemână, cred că mai
torn ceva în el!...)</i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><i>(Revista HYPERION - nr. 1-2-3 - 2021) <br /></i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: right;"><i> </i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><i> </i></p>
<p style="text-align: left;"><style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Tahoma"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0București, România44.4267674 26.102538416.116533563821157 -9.0537116 72.737001236178855 61.2587884tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-47890823718270413322020-12-28T18:20:00.001+02:002020-12-28T18:20:07.365+02:00TERAPIE NARATIVĂ - nr. 4-2020<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>CUM AM RATAT CARIERA DE BEŢIV</b></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<i>(alte pahare, alte sticle)</i></p>
<p align="center" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am simţit plăcerea şi puterea vinului la vreo două sau trei
săptămâni după încorporare în regimentul de transmisiuni,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">radiolocaţie
şi bruiaj</span></span></span> al Marinei Militare, în toamna lui
1976. Ierte-mi-se insistenţa şi locul comun, dar nu pot vorbi
despre băutură fără să pomenesc deloc de armată. Cred că nici
viţăvercea nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">merg</span></span></span>e!
Cine are <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">argumente
</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span>
poftim! Aştept să mă contrazică, nu pretind că deţin adevărul.
Iar absolutist n-am fost niciodată, măcar că sunt fiu al clasei
muncitoare, comuniste de faţadă! C-aşa-i românul, când se
veseleşte, imparţial; mie-mi spui?!
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Unitatea se afla în Constanţa, la marginea cartierului Tomis Nord,
într-un loc numit Coiciu. (Sau cartierul se numea Coiciu? Uite că
asta nu știu a preciza!) <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Băieţ</span></span></span>i
zdraveni, aproape toţi cu liceul la zi, adunaţi de prin Bucureşti,
Argeş, Prahova şi Ialomiţa, nu ne aşteptam să găsim acolo vreo
închisoare, dar nici plaja cu gagici despuiate, cum ne povestise în
trenul de noapte fruntaşul Chiruţă, din leatul precedent,
însoţitorul nostru. (Plaja era jos, sub satul 2 Mai, iar eu am
frecventat-o, militar fiind, în vara lui 1978 – vezi volumul
„Tunul filozoafei”, Ed. Polirom, 2005) Chiruță ne „preluase”
și ne „prelucra”, împreună cu plutonierul Viconschi, un tip
deosebit, cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mers</span></span></span>
de domnişoară, maniere elegante şi de-o corectitudine desăvârşită.
Cândva, în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cele
cinci </span></span></span>luni de instrucţie, fiind subofiţer de
serviciu la bucătărie, a supervizat prepararea celei mai <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pufoas</span></span></span>e
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">budinci</span></span></span>
de cartofi mâncate de mine vreodată. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Secretul?
</span></span></span>Viconschi n-a permis bucătarului să
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înjumătăţească</span></span></span>
brânza şi ouăle de pus în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">compoziţi</span></span></span>e!
Deşi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încorpor</span></span></span>area
în Marina Militară însemna un stagiu de doi ani, camarazii
bucureşteni se... bucurau că nu vor fi trimişi la munci agricole
de toamnă, spaima tinerilor crescuţi la oraş. Dar n-a fost aşa.
Ajunşi la unitate miercuri dimineaţa, duminica următoare ne-au
cărat cu două autobuze la Murfatlar, să culegem struguri. Nu mai
reţin amănuntele distracţiei, pentru că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">distracţie</span></span></span>
a fost. Şi libertate. Un bidon cu vin, apărut ca din pământ, a
circulat între noi, înveselindu-ne; gustul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">celor
câteva înghiţituri de</span></span></span> lichid roşu, cuvenite
mie, mi-a înseninat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sufletul</span></span></span>.
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Şi</span></span></span>
m-am îndrăgostit de Dobrogea.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A doua întâlnire cu minunea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">viticol</span></span></span>ă
s-a petrecut, cum începusem a zice, peste vreo 15 sau 20 de zile,
într-o seară umedă, cu ploaie măruntă. Leat cu noi, era un băiat
constănţean, Tomescu pe nume. Tatăl lui, om mărunt, oacheş, bun
la suflet şi parcă suferind metafizic, era <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">plutoni</span></span></span>erul
magazioner al unităţii. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">P</span></span></span>robabil
fiind în aceeaşi grupă, sau fiindcă dovedisem oarecare <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">compasiun</span></span></span>e
pentru el, m-am pomenit luat de Tomescu la magazia tatălui, unde <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">am
găsit</span></span></span> <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pe</span></span></span>
caporalul nostru şi vreo doi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">colegi
chemaţi să trieze nişte efecte specifice: pături, cearceafuri,
lenjerie de corp. O damigeană înfăşurată în răchită, cu vin
de la Basarabi, adăsta sub masa subofiţerului, nişte căni de
tablă ne aşteptau pline. A fost ca şi cum pusesem de-o „chindie”,
acasă, cu Nenea, Florică şi văru´ Pomană. Beam în voie prima
oară după tradiţionala beţie de plecare la oaste, din urmă cu
vreo lună, când mă pulverizasem, la nunta unei verişoare, Florica
lui nea Gheorghe al Oanţei. Atunci turnasem în mine când ţuică
rece, când ţuică fiartă, până n-am mai simţit ploaia rece de
octombrie, nici noroiul de pe uliţă, nici gustul sarmalelor şi al
fripturii de viţel primite la masă, nici nu am realizat că o
deranjez pe fata care mi se părea că-mi face cu ochiul. Am ajuns
pulbere în pat, am dormit legănat de vise premonitorii,
năzărindu-mi-se că plutesc pe valuri atlantice; dar m-am sculat
dimineaţa fără nicio durere de cap, fără greaţa şi slăbiciunea
obişnuite în astfel de împrejurări. „Eram tânăr, aveam de
unde mă trezi” </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
ca să-l parafrazez pe Ion Caraion, chinuitul poet cu conştiinţa-n
două luntri. </span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> La
Constanţa, cu Tomescu tatăl şi fiul, şi cu ceilalţi băieţi, am
trăit vreo trei ore „de nedescris”. Aşa îmi spuneam,
gândindu-mă ce să notez în carnetul luat cu mine, în care voiam
să adun impresii despre „Marginea pătată a Universului” </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
e titlul pus moţ filelor dictando, ţintă uşoară pentru cine
căuta să decripteze te miri ce scrieri subversive. Norocul meu că
am avut parte de cititori </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>comprehensivi</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">,
să zic aşa... Şi ce-aş fi consemnat despre cele întâmplate în
cambuza plutonierului Tomescu? Nu se întâmplase nimic. Băuserăm,
număraserăm izmene, vorbiserăm despre femei şi fotbal, primiserăm
încurajările tatălui de soldat, care ne învăţa, lăcrimând, să
nu fim colţoşi în pluton, nici refractari la instrucţie, chiar
dacă e greu, că nu ne omoară nimeni dacă nu putem etc., etc. Şi
ne distrase caporalul Belea (cu accentul pe </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">a
doua silabă</span></span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">;
</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nu-i
glumă, era numele lui!), un băiat de Bucureşti, domiciliat în
cartierul Ferentari („român get-beget, nu </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>naţionalitate
conlocuitoare”</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">,
preciza el, autoironic): </span></span></span>
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–
Azi e-n nouă, mâine-n zece/ Pula mea, armata trece!</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Distihul
ăsta l-am auzit pe toată perioada milităriei, de la cine nu-mi
trecea prin minte că o să-l aud, justificare sau răspuns reflex în
diverse împrejurări stresante. Şi mai abitir la nenumăratele
beţii, dintre care una a fost urâtă şi inacceptabilă. Nu pentru
că m-am făcut de râs faţă de colegi, faţă de ofiţerii care mă
apreciau sau faţă de subalternii care mă ironizau. Pur şi simplu,
mi-a fost ruşine de mine.</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
</span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> S-a
petrecut anul următor, pe la sfârşit de noiembrie 1977. Ajuns în
ciclul doi, mă făcuseră caporal şi mă selectaseră ca îndrumător
al noilor veniţi, aşa-numit comandant de grupă, alături de alţi
11 tovarăşi. La şedinţa prealabilă, în prezenţa colonelului
Stanciu, şeful biroului „PREGĂTIRE DE LUPTĂ” (cum scria pe uşa
verde), şi a unuia de la Comandamentul superior, aflat la Mangalia,
„gradaţii” trebuiau „să-şi afirme hotărârea” de a face
şi a drege pentru succesul „misiunii” încredinţate. O
formalitate ca oricare alta; colegii mei se lansau în discursuri
banale şi serbezi, tipice propagandei. Dar la un moment dat s-a
ridicat unul, plin de avânt patriotic, glăsuind decis că o să le
arate el novicilor ce şi cum. Ştiindu-l cât de slab pregătit era,
lipsit de umor şi puţin dotat intelectual (ne lămurise anul
precedent!), m-a pufnit râsul: mascarada depăşea nivelul meu de
suportabilitate! Întrebat de ce râd, n-am rezistat să spun
coloneilor că eu am venit în armată să-mi fac datoria, nu să-i
învăţ pe alţii ce n-am învăţat nici eu. „Adică?” s-a
arătat nedumerit superiorul de la Mangalia. Nu reţin precis
discuţia şi nu încerc să o refac literar; mă cramponasem de-o
idee: „îmi îndeplinesc sarcinile unde sunt trimis, fără
plăcere, fără exces de zel” etc. Ofiţerii păreau să înţeleagă
altceva: că aş fi contra milităriei sau, mai grav, chiar împotriva
„sistemului”... Pronunţasem cuvântul „sistem”, dar voi fi
gândit „regim”. Cei doi nu erau proşti: au dedus bine! A ieşit
un tărăboi pe cinste, atenuat însă de lichidul rubiniu dintr-o
sticlă plată, pe care colonelul mangaliot o scotea din buzunar şi-o
pupa fără jenă, de față cu noi. Cât pe ce să fiu „exilat”
la cea mai dură subunitate, localizată în Sinoe, deşi Stanciu mă
voia (și m-a pus peste vreo două luni) un fel de şef al colegilor,
fiindcă mă clasasem pe primul loc la terminarea ciclului de
instrucţie ca radiotelegrafist. Am scăpat de pedeapsă, dar m-am
trezit „căprar la manivele” </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
adică responsabil peste plutonul de 22 de şoferi, plus un
tractorist, aduşi din judeţele Prahova şi Galaţi ca să
manipuleze maşinile de goniometrie şi bruiaj din dotare. </span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Cu
puțin timp înainte să vină cei din leatul următor, bazat pe
iminența unei permisii de trei zile, promisesem unei fete că, dacă
mă așteaptă, „o calc” în București. Însă am „călcat pe
bec” în armată, permisia mi s-a anulat, iar fata, sătulă de
răbdări și dornică de... fapte, nu de vorbe, s-a căsătorit. M-a
anunțat în ultima dintre cele vreo 300 de scrisori pe care mi le
expediase tot anul precedent! Ce puteam face? Mai mult de-o lună am
mers parţial ameţit, într-atât am băut pe motiv că mi se
măritase iubita. Ţineam fotografia ei color într-o lădiţă, pe
noptieră, lângă pat. În pantaloni scurţi şi tricou marinăresc,
plesnea de senzualitate, iar cartonul lucios parcă îi scotea în
relief „ţâţe, pizdă şi bulane” (refrenul obsesie al
şoferilor înnebuniţi de vedenii). Seara veneau toţi să le arăt
poza, îmi plângeau de milă şi se duceau apoi la WC: să fumeze!
Iar eu beam să mă consolez, beam orice: vodcă, vin, coniac, bere,
țuică mai rar, vermuturi și lichioruri, fără alegere. Flăcăi
deja trecuţi prin şcoala vieţii, cel puţin câte 3-4 ani fiecare,
şoferii aveau antrenament şi rezistau la băutură. Mulţi sufereau
mai rău ca mine, deoarece îşi lăsaseră acasă... „nevestele”!
Așa își numeau iubitele, permanente sau temporare, visate sau
reale. Şi beam cu toţii, beam pe rupte vin roşu de Murfatlar, 14
lei litrul, cărat cu sacoşa de-un camarad, Papainog, care se
strecura prin gard până la </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Alimentara</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
de cartier, de unde cumpăra şi două-trei calupuri de salam, plus
câteva pâini proaspete de la fabrica vecină. Masa de seară
consemna o formalitate silnică, în aşteptarea proviziilor
„externe”, împărţite frăţeşte în dormitor, înainte de
stingere!... </span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Dar,
într-o seară, Papainog n-a mai găsit nimic din ce obişnuiam să
luăm, şi a adus doar două sau trei sticle, de câte un litru
fiecare, cu nenorocirea numită </span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Spumă
de drojdie</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">.
Nemâncaţi, am recuperat de la bucătărie macaroanele cu brânză,
sleite, şi-am început să bem ucigătorul alcool direct din sticlă,
fără apă. Voi fi nimerit eu ora cea mai rea pentru stomacul meu?
Habar n-am. Stăteam de-a curmezişul patului, rezemat de perna
proptită în perete şi discutam vesel cu cei 22 de şoferi, plus un
tractorist, care îmi plângeau de milă că mi se măritase Filica
(ăsta era numele fetei, bine că mi l-am amintit, pentru
exactitate!); şi deodată m-am pomenit cu macaroanele ţâşnind pe
gură şi vărsându-mi-se-n poală, mânjind pantalonii bleumarin şi
pătura azurie, şi cearceaful, şi bocancii încă nescoşi din
picioare, şi pardoseala de ciment mozaicat şi aşa mai departe.
Dormeam într-o cameră cu 24 de paturi suprapuse, cu aşternuturi
curate, spălate săptămânal (minus unul, rânduit la colţ lui
Viorel, băiat blond, frumos ca un actor, dotat cu o sculă de mărime
scandaloasă, prin care micţiona noaptea în somn, ca un copil
bolnav, nedus la medic de părinţi iresponsabili; nu-și folosea
cearceaful, îl păstra curat, să acopere dimineața pata de urină).
Încăperea a dispărut în ceaţă, iar eu m-am prăbuşit într-o
stare de inconştienţă ce s-a risipit abia în zori. N-am putut să
asigur programul de seară, nici pe cel de dimineață. M-a înlocuit
un coleg, Ionel Plăiaşu. Ziua următoare m-am ridicat din pat pe la
ora 10, când Necula, poreclit Bidinaru, bucătarul companiei (un
băiat bun, calificat şi angajat la restaurantul hotelului Ambasador
din buricul Bucureştilor) mi-a întins nişte pateu de ficat pe trei
felii de pâine neagră, prăjite pe plită şi unse cu ulei, cu
ceapă şi sare, şi o cană de ceai atât de negru, încât părea
cafea, de n-o fi fost tratat cu medicamente. M-a obligat să înghit
în silă, m-a întrebat dacă mai vreau ceva, și-a plecat. Tocmai
simţeam oboseala beţiei ce chema iar somnul, când în dormitorul
unde zăceam singur a apărut însuşi comandantul unităţii,
căpitan de rangul I, Mihai Păduraru, fie-i amintirea binecuvântată!</span></span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"> Era
un om blând, cinstit şi necruţător. Ofiţerimea îi ştia de
frică, nu doar noi, soldaţi zevzeci și fără griji. Îl
înfruntasem într-o discuţie particulară timp de trei ore
(amănunte altădată) în primăvara anului 1977, consemnată în
istoria noastră pentru cutremurul de pământ din 4 martie şi
pentru </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Mişcarea
Goma</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">,
numită şi </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Cutremurul
oamenilor</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">.
Vinovat de beţie, totuși nu-mi era teamă de comandant, ci ruşine.
O mare ruşine. Fusese informat de caz, iar faptul că venise în
dormitor, şi nu mă chemase la biroul său, constituia un eveniment
nemaipomenit. M-a întrebat ce s-a petrecut de nu sunt la program.
Eu, luând poziţia de drepţi, am reușit să explic oarcum confuz,
asumându-mi întreaga vină. Probabil că onestitatea şi menţinerea
la verticală, fără clătinare, l-au edificat asupra stării mele.
N-a insistat. M-a sfătuit să fiu atent ce beau, dacă nu mă pot
abţine, şi a zâmbit pe sub mustaţă, ironic şi milităreşte:</span></span></span></span></p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"> </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
De ce ţii coatele depărtate de corp, caporale? Ia poziţia
regulamentară! </span></span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"> Asta
a fost tot ce mi-a reproşat. A dat apoi ordin bucătarului să-mi
facă o friptură </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
alt fapt de mirare pentru cine a aflat de el. Cum deja eram aproape
sătul, am împărţit friptura cu Plăiaşu, colegul care îmi
sărise în ajutor. De atunci şi până am plecat în permisie de
Revelion, o singură dată m-am atins de niște vin. Jurasem faţă
de mine că nu mai pun alcool pe limbă. Am cedat, însă, când
Niţă, un băiat cuminte ca o fetiţă, şofer păgubos, căruia i
se strica mereu „buceagul” (maşina carosată </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Bucegi</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">,
fabricată la Braşov), m-a rugat să-i primesc prinosul de
recunoştinţă că l-am scăpat de la o pedeapsă nemeritată, nu
mai rețin în ce împrejurare. Şi pentru că Niţă avea o soră cu
care urma să-mi facă „lipeala” în civilie, am gustat puţin
din vinul său de Valea Călugărească, adus de părinţii veniţi
în vizită, la Crăciun. Nu mi-a plăcut acel vin, poate nu era bun,
poate îmi pierise pofta de băuturi. </span></span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"> Sau
poate că vinul trebuie băut cu prieteni fără datorii la tine? În
octombrie, acelaşi an, înainte să vină „calcanii” (denumirea
de jargon a noilor recruţi), o săptămână am curăţat la
dormitoare şi WC-uri, pe astea vopsindu-le gri în partea de jos,
alb deasupra. La mijloc am tras o dungă neagră jur-împrejurul
fiecărei cabine: „Ca să se ţină calcanul de linie când se
cacă, să nu cadă în hazna!” </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
aşa ironiza situaţia cel mai haios dintre gradaţi, unul Manole
Tănase, de prin Ploieşti. Duminica am primit învoire în oraș.
Ne-am dus, vreo şase dintre noi, să ne scăldăm în piscina
Hotelului Parc din Mamaia, lângă Satul de Vacanţă. Dar am plecat
iute de acolo, că ne (a)prindea insolaţia dată de strălucirea
femeilor care se răsfăţau în aceeaşi apă, fără să ne bage în
seamă. Ne-am oprit la Casa Prahoveană şi-am pus de-un chef ce a
ţinut până la 11 noaptea, când ne-am îndurat să revenim în
unitate, altfel ne trezeam la arest, ca dezertori. Marian Ionescu,
fostul meu coleg de liceu, suferise şi el clasica „trădare în
amor”. A sărbătorit-o spărgând o sumă imensă la restaurant:
mezeluri, peşte afumat, fripturi în sânge, muscat otonel, cabernet
de Murfatlar, cafele, coniac şi tot ce-am poftit. Aparte de ospăţ,
îi fericea pe lăutarii locantei </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
acordeon, vioară, ţambal </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
lipindu-le pe frunte câte o sută de lei pentru melodiile comandate,
ale căror titluri ni le aminteam sau le inventam: de la </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Cine-a
pus cârciuma-n drum</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
la </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Toccata</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
de Bach, </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Mica
serenadă,</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
a lui Mozart, </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Dansul</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
</span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>lui
Zorba grecul</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">,
de Teodorakis, </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Geamparalele</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
ca la Niculiţel, </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Iron
Man,</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
de Black Sabbath, populara </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Tanţa</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">,
foarte la modă, </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>I´m
The Leader of the Gang,</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
cu Gary Glitter şi </span></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>Un´
te duci tu mielule?</i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">,
hitul lui Mircea Vintilă, pe care impenitentul coleg Berechet îl
miorlăia când mergea la WC, trimis de sergent să facă şmotru
fiindcă debita non-stop poante de Bucureşti, sictirindu-l aprig pe
gradatul născut într-un sat de prin judeţul Bacău sau Neamţ... </span></span></span></span>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;"> Ne-am
întors veseli nevoie-mare, cu nişte sticle de vin vârâte sub
haine. Generoși, le-am împărțit cu locotenetul de serviciu, a
cărui grijă a fost să ne izoleze în camera de gardă, să nu ne
miroase și alții. Eu n-am reuşit să mai beau, mă săturasem.
Ceilalţi au continuat până dimineaţa, când au răpus duşmanul.
Nu mai ţin minte dacă am primit vreo pedeapsă ori ba. Dar ce
pedeapsă mai rea decât să curăţăm WC-urile puteam primi? Arest
nu era în unitate. A fost una dintre acele beţii de ţinut minte,
despre care mărturiile par edulcorate sau exagerate. Cine le-a trăit
şi nu le-a povestit, degeaba le-a trăit!</span></span></span></span></p>
<p align="right" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>(va
urma, că mai e de băut!)</i></span></span></span></p><p align="right" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>(Revista HYPERION nr. 10-11-12-2020) </i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">
</span></span></span></span>
</p>
<p><style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-24111007051104879802020-12-28T18:14:00.004+02:002020-12-28T18:17:00.294+02:00TERAPIE NARATIVĂ - NR. 3-2020<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;"> <span style="font-size: medium;"><span style="font-family: georgia;"><b>CUM AM RATAT <span style="color: black;"><span><span lang="ro-RO">MESERI</span></span></span>A
DE BEŢIV</b></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<i>(următoarele pahare)</i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Stau câteodată şi-mi amintesc, drăgăliţă Doamne, cum <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">distil</span></span></span>am
ţuică în de mult uitaţii ani 1970, şi – spre ameţita mea
uimire – nu răsucesc filosofica întrebare dacă la început a
fost pruna sau zarzăra... Mere, pere, dude, sfeclă, pufoaică sau
alte „materii prime” – jur că n-am pistosit! Cu vreo 25 de
pruni în grădină şi câţiva zarzări – între care doi, cu
adevărat uriaşi, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dăd</span></span></span>eau
atâta rod că abia încăpea în cele trei <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">putini</span></span></span>
de mărime modestă, cam <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">20</span></span></span>0
de litri una –, aveam din ce „fabrica” belşug de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">alcool</span></span></span>,
în câte două reprize anual. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Uneori
nu-mi</span></span></span> place, alteori aş dona jumătate din
sânge să mai trăiesc atunci o dată. Per total, mă simţeam
niţeluş ostracizat, şi nu fiindcă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">părinţii</span></span></span>
m-ar fi tăiat de la porţie, închizându-mi robinetul fictiv de la
damigeana ţinută în cămară, la rece şi la îndemâna cănii cui
prindea chef! Adică, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">evident</span></span></span>,
a tatălui, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">deoarece,</span></span></span>
mama fiind moartă, Dada – mătuşa care ne-a îngrijit o perioadă
– abia atingea vârful ţuguiat al buzelor de buza ceştii, iar
soră-mea şi eu – se chema că suntem nişte copii cuminţi!...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Îmi displăcea faza migăloasă şi mozolitoare a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">recoltării</span></span></span>
„materiei prime”. N-am descoperit nicio metodă ca, fără să ne
murdărim mâinile, să culegem zămârcitele zarzăre dintre
bălării, unde le zburătăcise bătaia crengilor imense cu prăjina
chioampă. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">C</span></span></span>am
peste vreo trei decenii am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dibu</span></span></span>it
una: întindeam un celofan sub pomul încărcat şi colectam fructele
fără să risc a le număra involuntar! Aşa că, în adolescenţă,
scrâşnind uşor din măselele încă necariate, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ciugule</span></span></span>am
zarzărele cu silă crescândă şi zor neconcludent, sil(u)it de
senzaţia că mă scufund într-o mare de scârnă lipicioasă, al
cărei parfum <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înecă</span></span></span>tor
îmi întorcea pe dos papilele gustative, asasinate cu dulceaţa
gălbuie a vreunui miez. Şi dacă, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pofticios</span></span></span>,
mă înfruptam din boambele încă necoapte, când eram obligat să
le adun, pofta mi se punea ponciş în gât şi mă strangula pe la
psihic. Şi poate că şi ţuica lucra la fel, dat fiind că n-am
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ajuns</span></span></span>
niciodată ceea ce se cheamă un beţiv de clasă, rasă ori
(sub)masă. O ruşine pentru tatăl meu, adevărat model şi pilon al
meseriei, exemplu pentru nenumăraţii lui tovarăşi de luptă,
muncă şi pahar!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am picur<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">a</span></span></span>t
într-o proză câteva <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">clip</span></span></span>e
din perioada <i>ţuicomediei</i>. Nu le-am reţinut pe toate, pentru
că – elementar, dragul meu cititor-băutor! – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">adiere</span></span></span>a
licorii împingea faptele într-un spaţiu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ambiguu,</span></span></span>
la fel de misterios ca <i>Zona</i> fraţilor Strugaţki, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>călăuzi</i></span></span></span><i>tă</i>
filmic de Tarkovski (măcar că eroul ecranizării părea cam
abstinent). Revenirea de acum nu-i similară cu „întorsul
criminalului la locul faptei”, ci numai pretext pentru a povesti o
scurtă întâmplare din vara lui 1978. Pe la jumătatea lui august,
c<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">onsumam</span></span></span>
acasă concediul anului doi de serviciu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
Marina Militară. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">La</span></span></span>
Cacova, toate erau oarecum ca în 1968, centrul povestirii <i>„Ţuică
de prună”,</i> scrisă chiar primăvara aceea, când făceam pe
radiotelegrafistul subunităţii de radiolocaţie de la 2 Mai,
deasupra Plajei Nudiştilor. Doar „personajele” se împuţinaseră,
unele moarte, altele... ficţional existente. Deloc pomeniţi în
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">textul
care avea să-mi aducă notorietate restrânsă şi destule
suspiciuni (nu frecuşuri, nici anchete, ce-i drept!) din partea
„organelor” însărcinate cu supravegherea unora ca mine</span></span></span>,
fraţii Costică şi Nicu, verii mei, mă ajutau să distilez recolta
de zarzăre, destul de omenoasă cantitativ. Lui Costică, mai mare
cu opt ani, i-am spus <span style="font-style: normal;">totdeauna
</span><i>Nenea</i>, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">imitându-i
fraţii</span></span></span>. Aşa a rămas în memoria noastră până
azi, mai bine de zece ani de la moartea lui prematură şi
neaşteptată. Era un om cu inimă largă, mult prea largă pentru
mediul în care a trăit, gata oricând să ajute pe cineva,
indiferent în ce domeniu gospodăresc – de la depanat televizoare,
la săpat canale de irigaţie. Şi, fie că se pricepea, fie că
învăţa ce trebuie făcut, niciodată nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lăs</span></span></span>a
treaba neterminată. Că-mi sărise alături la „satelit” (cred
că acesta era pe-atunci numele de cod al cazanului mobil de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fier</span></span></span>t
– în viteză şi pe furiş – borhotul), se înţelege de la
sine: <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cum</span></span></span>
să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">rămân</span></span></span>
singur în lupta cu „dujmanu”?
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
...Astfel alintau părinţii noştri <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">l</span></span></span>icoarea,
cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vo</span></span></span>ioşie
netrucată! Nicu, de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cinc</span></span></span>i
ani stabilit în Piteşti, electrician la Rafinărie, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">venise</span></span></span>
şi el pe-acasă, în concediu câteva zile. Orăşean de pripas,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">uitase</span></span></span>
cum decurge „fabricaţia”, însă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">curiozitatea
i-a ucis pisica neştiinţei</span></span></span>. N-a ezitat, după
ce-a băut o ceaşcă de „întăritor”, să care găleţile cu
materia primă şi ultimă. Caldă, ţuica mergea bine doar pe gâtul
lui Nenea, care putea să bea şi benzină, vorb-aia! Nici Nicu, nici
eu n-am insistat la degustări, dar Nenea... În fine, puteţi bănui
cum s-au încheiat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sesiunea
tehnologică şi testarea antologică</span></span></span>... Ce
voiam să povestesc – scuzaţi digresiunea! – e faza lui Nicu. La
început şedea pe scăunel, lângă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">oala
colectoare</span></span></span>. Când temperatura de fierbere a
ajuns la gradul corespunzător, aburii adunaţi sub capac s-au
îngrămădit pe ţeavă ca nişte personaje <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">din
filmele apocaliptice la ieşirea din bolgii</span></span></span>.
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Urgisiţi</span></span></span>
astfel, înainte de a deveni ţuică, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vapo</span></span></span>rii
alcoolici anonimi produceau zgomote specifice, expectorate prin
răcitor. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Desluşin</span></span></span>du-le,
Nicu, foarte contrariat, a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">comis</span></span></span>
nemuritoarea constatare:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Auziţi, bă, cum face: gâf-gâf!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nu ştiu dacă altora li se va părea hilar; nouă, celor doi, şi
celor din <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sat</span></span></span>,
cărora le-am povestit, ne-a trezit râsul. Probabil că ţuica băută
în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">divers</span></span></span>e
împrejurări stârnitoare de poveşti are proprietăţi nebănuite,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dificil</span></span></span>
de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sublim</span></span></span>at
într-un text terapeutic, precum acesta...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mi-e greu să ordonez povestea după criteriul cronologic. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Î</span></span></span>n
episodul anterior am pomenit de vin şi-am recunoscut că ani la rând
mi-a displăcut să-l beau. Pesemne că sângele meu nu avea nevoie
de stimulentul antioxidant ca să-mi pună corpul în stare de
agitaţie <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vigur</span></span></span>oasă.
Oboseala, în tinereţe, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mă
vizita</span></span></span> cu zgârcenie. La 17 ani am cosit o zi
întreagă de iulie, cu transpiraţia <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">şiroaie</span></span></span>,
uimindu-mi consătenii, toţi mai vârstnici şi mai căliţi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">la
polog</span></span></span>. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">La
20, militar fiind,</span></span></span> „luptam” la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ora</span></span></span>
de instrucţie cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lecţi</span></span></span>a
„masca pe figură”, de care toţi se fereau, fiindcă nimic nu
putea fi mai rău. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">O
dimineaţă de noiembrie, cerul senin, câmpul de curând arat</span></span></span>.
Noaptea, sub gerul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">umed</span></span></span>,
pământul îngheţase, dar soarele transforma rapid crusta <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">subţire</span></span></span>
în noroi lipicios, tocmai bun de îngreunat bocancii. Ne-am pus pe
cap scârbavnicul cauciuc, am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">regla</span></span></span>t
respiraţia şi-am început marşul. După vreun kilometru, în care
plutoanele <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">companiei</span></span></span>
se răsfiraseră, neputând menţine <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">acelaşi</span></span></span>
ritm, a venit comanda „Pas alergător!”, executată în silă,
dar fără preget. Fiind primul din grupa aranjată după înălţime,
n-am privit înapoi decât hăt-târziu, când vocea locotenentului
(care alerga alături de noi, fără mască!), a ajuns la urechea mea
protejată:</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
– Ungureneeeeeeee, opreşte-te, dracului, odată!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Nedumerit
de îndemn,</span></span></span> am stat şi-am întors faţa.
Credeam că sudoarea îmi tulbură vederea: victime ale exerciţiului,
camarazii mei <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">adăst</span></span></span>au
la mai bine de-o sută de metri în urmă, răsuflând sacadat, cu
măştile scoase, căzuţi în genunchi sau proptiţi în armele date
jos din spinare. Nu m-a lăudat nimeni pentru ispravă; în mod
curios, episodul nici n-a fost pomenit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ulterior</span></span></span>
în discuţii amicale. Dar sigur fusese remarcat, pentru că simţeam
un anume respect în atitudinea tuturor. Şi respectul s-a menţinut
în ciuda faptului că nu eram rezistent la băutură, ca majoritatea
colegilor, iar ocaziile în care mi-am dovedit incapacitatea <i>beţivară</i>
au fost mult mai multe decât cele de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>virtute</i></span></span></span><i>
militară</i>. Totuşi, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">alături
de leat</span></span></span>, la Constanţa fiind, am prins gustul
vinului. <i>Cabernet</i> sau <i>Muscat Otonel</i> de Murfatlar au
fost soiurile preferate ani la rând, deşi prin alimentarele
comuniste se găseau şi altele, între care <i>Grasa</i> şi
<i>Frâncuşa</i> de Cotnari, bine frapate, îmi răcoreau deseori
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gâtlej</span></span></span>ul.
Vin, la cârciumi, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">venea</span></span></span>
şi de la cramele Valea Mare sau Ştefăneşti, din preajma oraşului
de reşedinţă. Nu mi-au câştigat simpatia. Poate pentru că o
pierdusem în iunie 1969?</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am pomenit episodul săpatului de vie, când împlinisem 13 ani şi
voiam să fiu „în rândul lumii” satului. La Valea Mare de
Dâmboviţa, unde se găseau podgoria şi crama aferentă ei,
proprietate ale GOSTAT Argeş, lucra unchiul Vasile, fratele mamei,
în meseria de pivnicer. Locuia într-o cameră, deasupra intrării
în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">galeria
subterană</span></span></span>, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cinci</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nopţi</span></span></span>
pe săptămână. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A</span></span></span>casă,
în Morteni, unde-i era familia, venea sâmbătă seara şi pleca
luni dimineaţa. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Î</span></span></span>şi
făcea singur de mâncare, aproape numai ouă <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trânt</span></span></span>ite
într-o tigaie încălzită pe reşou, citea cărţi din colecţia
„Aventura” şi bea doar vinul cel mai bun, nu neapărat vechi.
Probabil că de la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">excesele
acelei perioade</span></span></span> i s-au tras boala şi moartea la
numai 49 de ani, în aprilie 1984, o zi după decesul<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
lui</span></span></span> tata.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În faţa cramei, pe un platou, se oprea tractorul cu remorca
burduşită de sezonieri. Debarcam, primeam indicaţie asupra locului
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ce
trebui</span></span></span>a săpat şi urcam poteca într-acolo. În
primele două zile abia de-am apucat să-l salut pe unchiul Vasile,
nici nu ştiu dacă se bucura că mă vede sau se îngrijora de ce mi
se poate întâmpla. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A</span></span></span>
treia zi, când s-a pornit ploaia care a durat o săptămână,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lichidând</span></span></span>
campania de pe dealuri, unchiul m-a primit în camera lui, şi a
decis să rămân peste noapte acolo. M-a pus la masă, mi-a prăjit
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nişte</span></span></span>
ouă, turnându-mi şi-o cană de vin dintr-un <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">urcior</span></span></span>aş
galben, ţinut la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">picior</span></span></span>ul
patului, ca să-şi astâmpere setea. Încăperea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">larg</span></span></span>ă
avea trei paturi, două mese, patru scaune, un dulap; posibil să mai
fi locuit şi altcineva, nu ştiu. Eram bucuros că pot usca tenişii
la reşoul electric (la noi, în Morteni, peste vreo doi ani s-a tras
reţea de curent) şi că nu dârdâi alături de consătenii uzi,
sub polata ce proteja intrarea în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">magaziile
cu teascuri sau altundeva</span></span></span>. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">N</span></span></span>ea
Tache, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">responsabilul</span></span></span>
nostru, consultându-se cu şefii I.A.S.-ului, hotărâse plecarea
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">între
două reprize ploioase</span></span></span>. Tractoristul refuza să
conducă altfel: tractorul n-avea cabină, remorca era deschisă. Au
pornit <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tocmai</span></span></span>
seara, flămânzi. Dar veseli, datorită mie!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ploaia începuse pe la 10. Am ieşit dintre spalieri şi ne-am
adunat într-un fel de cerdac, deasupra căruia se aflau camerele de
locuit şi – poate, nu-mi amintesc bine – birourile. Eu am urcat
la unchiu-meu, restul săpătorilor s-au plictisit după
posibilităţi. Pe la 12 sau 13, a venit de la Piteşti <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">un
camion</span></span></span> cu butoaie goale. Unchiul trebuia să
asigure umplerea lor. M-a întrebat dacă vreau să cobor <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">şi
eu</span></span></span> în cramă. Cum să fi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zis
nu</span></span></span>? <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Jos,</span></span></span>
cu ajutoru<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">l
unei p</span></span></span>ompe speciale, câţiva <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lucrător</span></span></span>i
transferau vinul din buţile uriaşe în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ce</span></span></span>le
normale, aduse de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">maşina
carosată</span></span></span>. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">D</span></span></span>oi
bărbaţi, probabil şefi, se plimbau alături de unchiul meu pe
dalele de piatră şi degustau diverse sortimente, nehotărâţi din
care să încarce. M-am ţinut după ei. Unchiul nu mi-a interzis
nimic, nu mi-a cerut să fac nimic. Şi mi-a întins paharul cu un
deget sau două de vin, din fiecare soi încercat. După a câta
înghiţitură am început să plutesc prin aerul dens al hrubei,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">printre</span></span></span>
becurile galbene de pe bolta întunecată? Cine să mai ştie?!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Băgând de seamă starea mea, unchiul m-a trimis afară. La uşă,
sub <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">arcada</span></span></span>
unde consătenii încă aşteptau remorca, era un flăcău din
Morteni: <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Gheorghe
</span></span></span>al lui Marcu. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Adulmecând</span></span></span>
rost de pileală, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">a
descoperit că suntem rude</span></span></span> şi m-a convins să-l
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bag</span></span></span>
în cramă, unde intrarea nu era nici liberă, nici interzisă, ci
strict reglementată de cutume necunoscute mie. Unchiul Vasile nu m-a
certat că-l adusesem. A reacţionat conform fişei postului şi ne-a
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">expediat</span></span></span>,
după ce l-a omenit cum se cade pe <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„vărul”</span></span></span>
care îşi oferea ajutorul pentru orice fel de treabă, numai să
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">stea</span></span></span>
pe-acolo. Când s-a terminat încărcarea butoaielor, unchiul a
plecat cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">piteştenii</span></span></span>,
pentru operaţii birocratice necesare. Şi a încuiat uşa zăbrelită
a coridorului scărat ce <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">duce</span></span></span>a
la etaj, pe unde aş fi putut să ies neglijent ca orice copil de 13
ani. Sau pe unde să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pătrundă</span></span></span>
vreunul dintre con-ţărani... Pentru ce? Păi, în camera de sus era
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">damigeană</span></span></span>
cu vin, poate de 10 litri, poate mai pântecoasă, şi-o mirosiseră.
Am adus-o eu jos, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">darnic</span></span></span>
nevoie-mare, şi-am pasat-o, făcându-mi pomană, însetaţilor
colegi de muncă, unul trăgând grilajul de fier-beton, cât să
strecoare, tur-retur, recipientul cu lichid <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">încălzitor</span></span></span>.
Din care apucasem să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">torn</span></span></span>
şi pentru mine o bărdacă. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Băută</span></span></span>
până la ultima picătură, după <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ce</span></span></span>
spătorii plecaseră, curtea ţiuia de linişte, iar eu citeam
„Insula misterioasă”, romanul lui Jules Verne, găsit pe
noptieră, lângă veioză.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Unchiul Vasile a venit pe la miezul nopţii. Pluteam, nu dormeam, şi
l-am auzit ca prin vis mirându-se că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">litrosi</span></span></span>sem
tot vinul. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A</span></span></span>
coborât în cramă, să umple iar vasul. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">T</span></span></span>rezindu-mă,
dimineaţa, într-o stare mai groaznică decât ploaia ce nu stătuse,
ci se înteţise, cu vânt, dar fără tunete, aveam capul cât bota.
Stomacul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bolborosea</span></span></span>,
mâinile se pleoştiseră, iar faţa mi se îngălbenise ca oul
prăjit de unchiul, să mă repună pe picioarele neascultătoare. Am
mâncat în silă. Nu credeam că rezist <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">alte</span></span></span>i
înghiţituri de vin. Insistenţa unchiului mi se părea pedeapsă,
ştiam că o merit, dar mai bine m-ar fi bătut, decât să-mi dea să
beau. N-am avut încotro, am golit acel pahar. Şi parcă am devenit
alt om. Greaţa a dispărut, membrele s-au înviorat, capul s-a
limpezit, vocea suna iarăşi clar şi ochii pesemne că zburau mai
repede decât vrăbiile care se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zbenguiau</span></span></span>
prin băltoace... <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Spre</span></span></span>
amiază, cerul s-a luminat câteva ore. A venit alt<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
camion la încărcat, de la ICSM-ul</span></span></span>
târgoviştean. Cu el am ajuns la Găeşti. D<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">e
acolo, cu autobuzul, </span></span></span>la Cacova. Bani de drum
primisem de la unchi. Şi două sticle de vin, pentru tata.</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ploaia, cu mici întreruperi, a ţinut toată săptămâna aceea. La
vie n-am mai săpat, nici la cramă n-am ajuns. Unchiul Vasile s-a
angajat, anul următor, la fabrică, în oraş, alături de mulţi
consăteni. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Tata</span></span></span>
n-a fost preocupat de escapada mea, ştia că sunt în preajma cuiva
din familie. Nici nu-i sta mintea la mine, alte chestii trebuiau
lămurite (murise Maica nu demult). Nici vinul nu i-a mers la suflet,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">nu
se „înţelegea”</span></span></span> cu licoarea. A gustat mama
puţin, parcă a strâmbat din nas. M-am oferit să beau şi eu. Mi-a
îngăduit. Doar o înghiţitură am tras, şi mi s-a răsturnat
stomacul. Am vomitat tot. Pesemne că moşteneam părintele şi la
gusturi, fiindcă la sânge era sigur: ambii aveam grupa AII.</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: black; font-size: small;"><span><span lang="ro-RO">Şapte
ani şi jumătate în urmă, am sorbit din vin ca Socrate din
cucută</span></span></span><span style="font-size: small;">...
</span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
<i>(va urma?)</i></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><i>(Revista HYPERION nr. 7-8-9-2020) <br /></i></p>
<p><style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0București, România44.4267674 26.102538416.116533563821157 -9.0537116 72.737001236178855 61.2587884tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-60984616322236722562020-12-28T18:10:00.005+02:002020-12-28T18:14:28.819+02:00TERAPIE NARATIVĂ nr. 2-2020<div style="text-align: justify;"><br /></div><p style="text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: inherit;"><b>CUM AM RATAT <span style="color: black;"><span lang="ro-RO">CARIER</span></span>A
DE BEŢIV
</b></span></span></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<i>(<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o
degusta</span></span></span>re)</i> </p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">Aventura fiinţei mele în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">meseri</span></span></span>a
de beţiv a început într-o zi de toamnă, când nici idee nu aveam,
ci doar o senzaţie aproximativ conştientă, că exist. Mi s-a
povestit de câteva ori cum a decurs <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">epoc</span></span></span>alul
eveniment, aşa că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sunt
liber</span></span></span> să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">glumesc:
fraţilor, </span></span></span>mi-l amintesc perfect, deşi număram
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">abia</span></span></span>
şase luni de viaţă! Iar amintiri de la vârsta asta cred că nici
mama psihanalizei nu poate pretinde că are, necum tatăl, mai uituc
de fel, cum <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">prea</span></span></span>
bine se ştie...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era sfârşitul lui septembrie, 1956. Majoritatea familiei noastre
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lărgite</span></span></span>
culegea porumbul de pe pogoanele încă neluate la G.A.C. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Rămăsesem</span></span></span>
cu Maica, tradiţional stâlp al casei şi paratrăznet la fulgere
crăpate din senin. Tata, electrician, lucra pe atunci la o schelă
din <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zon</span></span></span>a
petrolieră întinsă de la Cobia până <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dincolo
de Leordeni</span></span></span>. Venise la vatră, „în liber”,
ca de obicei, după ce încasa „avansul” <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ori</span></span></span>
„leafa”, şi decarta cuvenita sumă ce-i atesta bărbăţia, la
vreo cârciumă, pe drumul de 20-25 km, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ici</span></span></span>
asfaltat, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dincolo</span></span></span>
pietruit, străbătut cu bicicleta. Generos din fire, adusese şi un
clondir cu extract de prune „de pe sub dealuri”, cum li se zicea
la noi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">plaiuri</span></span></span>lor
doldora de livezi, vii, păduri şi petrol, răvăcite mai sus de
şoseaua naţională Bucureşti – Piteşti. Maica îşi va fi văzut
feciorul abţiguit, dar, excedată şi extenuată de treburi, tot i-a
încredinţat sarcina simplă de a legăna copaia în care peştişorul
de mine se zbătea incapabil să articuleze vreo silabă, necum
cuvinte de bun venit către <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">părintele</span></span></span>
entuziasmat la vederea progeniturii şi (a)prins de savoarea
băuturii. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">C</span></span></span>e
făcea un tânăr de 26 de ani, însurat, petrolist de nădejde,
calificat la şcoala de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">profil</span></span></span>
calibrată după model sovietic? Împărtăşea <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cu
oricine</span></span></span> bucuria viitorului luminos, întrupat în
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">copilul
care vocifera dispera(n)t!</span></span></span> Recunosc vinovăţia:
confuz, clamam <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">asiduu</span></span></span>
nu se ştie ce nevoi, dorinţe sau nemulţumiri, fapt nu tocmai pe
placul genitorelui. Exuberanţa acestuia s-a scufundat în
nemulţumire la fel de misterios cum <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">se
amestec</span></span></span>ă terebentina cu vopseaua pe bază de
ulei. Cu o lingură de lemn mi-a turnat pe gât renumita <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">esenţ</span></span></span>ă
de Scheiu, sănătoasă, profesională, 40% alcool, gândind că aşa
îmi voi schimba atitudinea: ori tac, ori <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">vorbesc</span></span></span>
pe-nţelesul dumnealui! Când a revenit Maica sub mărul văratic din
faţa casei, unde amplasase improvizatul balansoar, faţa mea roşie
trăda inconfortul digestiv şi, probabil, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gâlgâiala</span></span></span>
sufocării.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
– Mă, nesocotitule, tu i-ai dat să bea ţuică!? – se zice că
i-ar fi zis blânda bunică fiului <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cel</span></span></span>
iresponsabil. Despre pedeapsa <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">îndura</span></span></span>tă
nu s-a transmis nimic. Nici despre laptele de oaie <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">administrat
pe post de antidot nu</span></span></span> s-a prea vorbit; gustul
îmi stăruie, însă, pe cerul gurii şi cred că va dăinui cât
voi putea să simt gusturi: a fost şi rămâne cel mai dumnezeiesc –
exagerez, fireşte! – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lichid
băut</span></span></span> vreodată!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Aş romanţa încă un pic împrejurarea, dar nu vreau să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">las</span></span></span>
impresia că sunt beat şi azi, ori că amintirea mă îmbie la vreun
panaceu lesne de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">absorbit</span></span></span>.
Trebuie să spun că, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în
epocă, ai mei </span></span></span>nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">întrebuinţau
casnicul alambic</span></span></span> pentru fabricarea ţuicii în
gospodărie, deşi prin curtea largă de vreo 5.000 de metri pătraţi
creşteau mulţi zarzări, parcă şi vreo doi pruni, un măr, trei
peri, un nuc uriaş, nenumăraţi duzi. Mâncam fructe după poftă
oricând; terciuite în ţărână, le <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zvârl</span></span></span>eam
la porci. Creştea şi-o butură de viţă-de-vie <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">într-un</span></span></span>
colţ, cu nişte struguri <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zgrunţuroşi,</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">acri</span></span></span>
la crănţănit. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">A</span></span></span>cum,
ştiind câte ceva despre viticultură, cred că era un soi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">destinat</span></span></span>
vinului, nu pentru masă. Dar cine se sinchisea de asta? Nu ştiu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cum</span></span></span>
se răspândise <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">certitudin</span></span></span>ea
că viei nu-i prieşte la noi în sat, drept care nimeni nu se ocupa
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cu</span></span></span>
aşa ceva. Mai apoi, în primii ani de colectivizare, decidenţii
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">G.A.C.</span></span></span>
au hotărât să planteze cu viţă nobilă o porţiune de teren
pietros, de pe lângă Râpele lui Manu, în spatele curţii care îi
aparţinuse avocatului Lascu şi a slujit de sediu colectivei până
la retrocedare, după 1989. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">O</span></span></span>
vreme s-au obţinut ceva struguri albi, cu bob mare şi zemos,
distribuiţi la zile-muncă şi vânduţi prin magazinul <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">amplasat
la centru, vizavi de Monument</span></span></span>. Apoi, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ori
nu i-a mers, ori</span></span></span> prost îngrijită, via s-a
topit...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a name="__DdeLink__22_798208692"></a>
Tot la începutul anilor 1960, Taica – un bărbat căruia îi
plăcea să bea câte o ceaşcă de tărie la masă, duminica şi de
sărbători – a perfecţionat <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">alchimi</span></span></span>a
basamacului. Acesta, cum se cunoaşte, e o băutură de calitate
inferioară, obţinută din spirt de cereale <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dilu</span></span></span>at
cu apă. Spirtul în chestie poartă şi denumirea de „alcool dublu
rafinat”, cu tărie <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">de</span></span></span>
96<sup>0</sup>. Cantităţile industriale <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">varsă</span></span></span>
profit în contul întreprinzătorilor. Cum să nu fie exploatat de
statul socialist, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">chit</span></span></span>
că-n detrimentul sănătăţii poporului pentru care (se) decretase
fericirea obligatorie? Îmi amintesc până n-oi fi capabil să-mi
amintesc „dulceaţa” de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">medicament
a</span></span></span> <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">preparatulu</span></span></span>i
bătrânesc, colorat cu zahăr ars în tigaie, să-i dea aromă
exotică şi să-i înlesnească îngurgitarea fără noduri. O dată
am îndrăznit să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">înghit</span></span></span>
şi eu, copil de... Câţi ani să fi avut? Nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">peste</span></span></span>
opt, sunt sigur, pentru că din vara lui 1964, după ce a revenit de
la băile din Techirghiol, Taica n-a mai pus pe limbă straşnica
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">otrav</span></span></span>ă.
Şi nici n-a mai fabricat-o. Ţuică, da, a băut. Ba chiar şi-a
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">stors</span></span></span>
capacitatea inventivă pentru construcţia cazanului în care am
distilat prima recoltă din prunii – vreo 20, Agen şi tuleu gras –
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sădi</span></span></span>ţi
în grădina din spatele casei. Plantarea se făcuse la cererea
expresă a conducerii comunale, care asigurase <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">puiet</span></span></span>
pentru toate gospodăriile. Gratuit? Nu ştiu. Dar sigur <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">folositor</span></span></span>,
fiindcă vreo două decenii – vremea nefiin<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">d,
ca a</span></span></span>cum, bezmetică – am cules <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">roadele</span></span></span>
din belşug.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi deodată, în a doua jumătate a deceniului şapte, ne-am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trez</span></span></span>it
că mai toţi bărbaţii satului n-au altă preocupare stresantă şi
nici plăcere aleasă decât <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">conferinţele</span></span></span>
neprogramate la prăvălia gestionată de nea Vasile, zis Pielan,
unde curgeau spirtoasele, rareori berea sau vinul, şi se discutau
chestiunile cele mai surprinzătoare – de la învierea morţilor la
aselenizarea americanilor şi la alungarea vrăbiilor din China lui
Mao... Am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">recupera</span></span></span>t
câteva picături din atmosfera acelor ani <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">matoliţi</span></span></span>
în povestirea „Ţuică de<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
prună</span></span></span>” (vezi volumul „Prunele electrice”,
1996; ediţia a II-a, 2019). Dar câte altele n-<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">am</span></span></span>
uitat! Câte <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fapte</span></span></span>
şi învăţăminte vor fi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">curs</span></span></span>
pe lângă mine, lăsându-mă sărac <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">în</span></span></span>
suflet şi nevolnic la sângele care trebuia să-mi fiarbă precum,
în cupe, vinul poetic!? Pagubă-n ciuperci, zice românul...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a name="__DdeLink__402_964874292"></a>
Minor, f<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ireşte</span></span></span>
că nu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">câştigase</span></span></span>m
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">acceptul</span></span></span>
părinţilor să beau alcool, şi nici nu mă antrenam la asemenea
vitejii, pe furiş ori pe şleau, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">motiv
de fudulie pentru</span></span></span> destui copii ai satului. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Dacă</span></span></span>
scăpam la damigeană <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span>
cum NU AM FICŢIONAT în proza sus-amintită <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">–</span></span></span>,
nu însemna obişnuinţă, dar nici rupere de ceruri. Cel mult rupere
de nuia peste picioarele şi pe curul meu. Degeaba mă scărmăna
biată mama de-mi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lăsa
dungi viorii</span></span></span> sub piele. Câte bătăi am încasat
pentru boroboaţe, nu mai ştiu, măcar că pe câteva le-am memorat
vag. Însă jur că niciuna nu m-a înrăit la inimă şi n-a lăsat
urme nefaste prin <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">subconştient</span></span></span>,
cum <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">băsn</span></span></span>eşte
vulgata psihologiei predate credulilor în „facultăţi”
particulare de „profestori” hrăpăreţi şi cinici. Oficial, am
primit voie să beau de capul meu, cât, cum şi ce <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">poftesc</span></span></span>
doar în seara când m-am întors de la Bucureşti, cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">victoriosul</span></span></span>
rezultat al examenului de admitere în liceu: „intrasem” la o
şcoală socotită de mare prestigiu şi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">perspectivă!</span></span></span>
Aşezat ca padişahul pe iarba tăpşanului din faţa prăvăliei,
înconjurat nu de cadâne, ci de beţivi ca şi el, amatori de-o
„cinste” gratuită, tata mi-a finanţat litrul „de regiune
superior”, vin alb – să fi fost de Ştefăneşti? –, rar
cumpărat de consăteni. Şi pentru că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„la
Pielan” erau</span></span></span> <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">numai</span></span></span>
„ăia mari” – adică bărbaţi şi flăcăi neînsuraţi, cu
armata făcută – eu m-am retras acasă, cu vărul şi prietenul
meu cel mai bun, Ment. Am scos două scaune pe prispă şi am „citit”
până pe la miezul nopţii <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">substanţ</span></span></span>a
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">puchin</span></span></span>oasă,
a cărei amintire îmi strică şi-n prezent plăcerea gustativă.
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Î</span></span></span>ncă
de la treisprezece ani excludeam vinul dintre băuturile <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">agreate
de</span></span></span> ficatul meu. Până acum trei <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">primăver</span></span></span>i,
când am pierdut jumătate din globulele roşii, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">trupul
</span></span></span>refuza frecvent contribuţia elixirului
dionisiac la întărirea imunităţii. După <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">extirparea
unei tumori</span></span></span>, însă, la recomandarea
chirurgului, l-am utilizat ca <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">adjuvant</span></span></span>.
Şi constat că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sângerez
– ori plesnesc de</span></span></span> sănătate!...
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Crescuţi în <i>ţuicosferă</i>, mai toţi din sat preferau
decoctul de prune oricărei alte <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">„doctori</span></span></span>i”.
Pentru revelionul 1973/1974, din cauze nelămurite, gaşca noastră
de vecini şi prieteni, care nu aştepta <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">prilejuri</span></span></span>
festive să chefuiască, s-a orientat în premieră către vinuri.
Tata ne servise un pont: în satul învecin<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">at</span></span></span>,
Ghergheşti, locuia un amic de-al lui, pe nume Titel. Ăsta prepara
nişte vin aşa de bun şi de ieftin, că nu merita să cheltuim
banii pe altceva. Tocmai apăruseră primele bidoane de plastic, fără
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">volum</span></span></span>
corect determinat. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Determin</span></span></span>area
se făcea tot cu sticla standard, ori cu vreo cană. Nu mai ştiu
cine <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">dibăcise</span></span></span>
două, galbene ca icterul, aproximate la 5, respectiv, 10 litri, după
mărime. Le-am înhăţat repede, Nenea şi cu mine, şi – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pământul
fiind</span></span></span> uscat, nu ninsese deloc până în acel 31
decembrie – am pornit pe biciclete la <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">butucul
lăudat</span></span></span>, cale de 4 km. Nea Titel, auzind cine
suntem şi ce vrem, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">a
exploda</span></span></span>t euforic. Duhnea intens a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">drojd</span></span></span>ie:
explicabil, la cantitatea de <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tulburel</span></span></span>
pritocit din butoaie şi vândut chiar în ziua aia! Pe loc s-a
î<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">mprietenit</span></span></span>
cu Nenea, vărul mai mare cu opt ani ca mine, antrenat – ce zic eu
antrenat: aproape campion! – la golit pahare şi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">butelci</span></span></span>.
Ne-am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">strecurat</span></span></span>
în magazia cu <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">iz
de cramă</span></span></span> şi-am umplut bidoanele, folosind un
vas <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">estimat
de</span></span></span> nea Titel la un litru capacitate: 5 într-un
bidon, 10 în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">celălalt</span></span></span>.
Am plătit, am legat recipientele pe portbagajul bicicletelor şi,
cedând invitaţiei insistente a <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">viticulto</span></span></span>rului-furnizor,
am intrat în casă. Acolo ne aştepta o ciozvârtă friptă de porc,
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">o</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">oal</span></span></span>ă
cu vin şi... fata <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">gazdei</span></span></span>,
una Diţa, numai bună de măritat. Nenea a pus ochii lui albaştri
pe ea, au <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">demara</span></span></span>t
discuţiile aluzive, a mai venit o vecină, şi aia bună de măritat,
care s-a chiorât, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">suspicioasă</span></span></span>
că eu aş deţine <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">fizicul</span></span></span>
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">cuiv</span></span></span>a
în <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">căutare</span></span></span>
de consoartă. <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">N</span></span></span>-aveam
niciun chef să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">sparg</span></span></span>
revelionul acolo, cum se arăta Nenea dispus, împingându-se în
deloc sfioasa <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">Diţa</span></span></span>.
Şi zoream să plecăm, deoarece acasă ne aşteptau toţi cu vinul.
Iar între ăştia toţi <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pâlpâiau</span></span></span>
două surori, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">colege
cu mine în ore de plăcute şi intelectuale discuţii</span></span></span>,
epurate de intimităţi erotice. Ne-am <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">urnit</span></span></span>,
în fine, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">zăbovind</span></span></span>
pe drum ca să <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">verificăm
buşoanele</span></span></span>, miraţi că bagajul atârna cam greu
pentru 5 ori 10 litri, chiar şi după ce <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pup</span></span></span>am
prelung gurgui<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">ele</span></span></span>!
Mirarea s-a transformat în perplexitate la cei de acasă: cât să
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">conţină</span></span></span>
bidoanele? Cum nu s-au găsit suficiente sticle să măsurăm pe loc,
am hotărât <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">a</span></span></span>
ţine socoteala când consumăm <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">licoarea</span></span></span>,
în scurta noapte dintre ani. Zis şi băut. Am numărat 9 sticle de
un litru, iar bidonul cel mare scăzuse cam jumătate. Aşa am
limpezit problema capacităţilor: 20 şi 10 litri! Cum de se
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">păcăli</span></span></span>se
nea Titel? Cana lui cu coadă şi cioc, mai largă la fund, mai
îngustă la gură – aia îl înşelase! Şi nu noi, el <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">hotărâ</span></span></span>se
că <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">măsoară</span></span></span>
un litru, nu doi! Bietul nea Titel! Măcar să se fi pricopsit cu
ginere, cum în sinea lui <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">pesemne</span></span></span>
că spera! (Ulterior, au răsuflat amănunte<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
inutile</span></span></span> aici...)
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A rămas de pomină <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">revelionul</span></span></span>
acela, iar eu l-am mătrăşit în primul text citit la un cenaclu
literar, în primăvara lui 1974. Împlinisem 18 ani, se chema că
sunt major, dar tot nu ştiam să beau precum unii colegi de
generaţie, ca să nu mai pomenesc de bunii mei prieteni Nenea,
Florică şi vărul Ionel, zis Pomană. Cu ei am fost în vara lui
1975 la o nuntă, tot în Ghergheşti. Nu ştiu cine, mirii, socrii
sau naşii o angajaseră pe cântăreaţa Irina Loghin, iar lumea din
şapte sate se <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">bulucea</span></span></span>
într-acolo. Ne-am dus şi noi să căscăm gura. Mulţimea umpluse
curtea şi uliţa, n-am răzbit nici până la poartă, darmite la
cort! Rapid s<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">tânga-mprejur,
punct de adunare</span></span></span> la cârciuma „Capul Podului”,
zisă „La Iţic”, după numele gestionarului, fost proprietar,
fost mandatar, un tip – <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">lesne
se poate ghici – </span></span></span>descurcăreţ, uns cu toate
alifiile, <span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">iscusit
în afaceri. Să bem acolo n-am zăbovit, era aglomeraţie, aşa că
am cumpărat două sticle de vermut, o băutură intens mirositoare,
de culoarea vântului turbat, vorba lui Nenea. Drumul de la
Ghergheşti la Cacova, neasfaltat, nu îngreuna mersul pe biciclete,
dar căşuna silă însetaţilor mei prieteni. Am poposit la
Neajlovel, într-un locşor în pantă lină, unde şoseaua traversa
mocirlosul pârâu. O răchită ţinea umbră puţului cu cumpănă
şi jgheab de adăpat vite. (Azi nu mai e nimic acolo!) În jur,
iarba moale și răcoroasă îmbia la odihnă, iar apa uşor sălcie
la hidratări sănătoase. Sănătate cu vermut? Poate la alţii, nu
la mine!</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Nu
mai reţin dacă sticlele erau de-un litru sau de 3/4. Trebuia să
împărţim câte doi inşi, una. Însă n-am procedat „ştiinţific”,
vorba vărului Filip, zis Pomană. Am trecut sticla de la unul la
altul până când s-a terminat, şi-am desfundat-o pe următoarea.
Să fi sorbit eu mai cu lăcomie decât prietenii mei? Exclus!
Oricum, lichidul greţos mi-a căzut greu şi prost la stomac,
revoltându-mi-l. Am vomitat absolut dezgustător: întins pe-o
parte, sprijinit într-un cot, zăpăcit şi cu ochii tulburi de
parcă mă scufundasem în gârlă şi-mi pierdusem cunoştinţa!
Reacţia nu i-a surprins, nici nu i-a deranjat pe prieteni. Cel mult
i-a amuzat, şi pe bună dreptate, fiindcă pe-atunci mă grozăveam
cu viaţa mea de la Bucureşti, unde trăiam intens aventurile
adolescenţei. Aş fi uitat împrejurarea, dacă nu s-ar fi nimerit
să treacă pe drum, tot dinspre nuntă – şi tocmai în clipa
aceea! – un pâlc de biciclişti, fete şi băieţi din Morteni.
Pedalând graţios cu picioarele-i plinuţe inteligent iţite de sub
fusta albă, în grup era şi-o fată... O curtam tradiţional de
câteva zile, petrecând nopţile pe banca de la poarta ei, cu emoţii
anevoie stăpânite. M-a văzut, evident; însă a salutat la modul
generic, nu pe mine special. Poate că nu şi-a dat seama ce jenă mă
încăiera; cum auzise de performanţele bahice ale prietenilor mei,
m-a socotit unul dintre competitori, demn urmaş al tatălui meu,
care înnobila cartelul. Mi-a şi spus clar, doi-trei ani mai apoi,
că în jalnica duminică însorită ratasem şansa lipirii de cordul
ei. Prea târziu – după fericita-i căsnicie cu un bărbat ale
cărui performanțe bahice le întreceau pe-ale mele și-ale tatălui
meu însumate! – a realizat că greşise complet judecata! Dar nici
eu nu m-am grăbit cu justificările! Au trecut, iată, 45 de ani
de-atunci, şi abia îndrăznesc, ruşinat, firava mărturisire...</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"> Cum
să admiţi, lucid, că ţi-ai ratat până şi cariera de beţiv?</span></span></span></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;">
<span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>(va
urma)</i></span></span></span></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: left;"><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO"><i>(Revista HYPERION nr. 4-5-6-2020) </i></span></span></span><span style="color: black;"><span style="font-size: medium;"><span lang="ro-RO">
</span></span></span>
</p>
<p style="text-align: left;"><style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></p>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0București, România44.4267674 26.102538416.116533563821157 -9.0537116 72.737001236178855 61.2587884tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-15574709511427422112020-05-20T12:43:00.003+03:002020-05-20T12:58:51.480+03:00Terapie narativă - 1/2020<div style="text-align: center;"><font size="4"><b>AMINTIRI SĂPATE
</b></font></div><p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
Când şi cum am câştigat primii mei bani?
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Întrebarea
nu ţinteşte ironic secretul</span></font></font> dintotdeauna <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">al</span></font></font>
milionarilor (miliardarilor) dubioşi, obsesie formulată aşa: cum au
făcut primul milion? Nu se vrea nici reproş implicit adresat
„generaţiei tinere”, neînvăţată cu munca şi, vezi bine,
neobligată la nimic. Eu încerc doar să-mi limpezesc amintirea,
eventual să justific opţiunea – într-un fel, farsă a destinului
– care m-a condus până unde am ajuns. Iar unde am ajuns nu e
vreun pisc, să privesc îndrăzneţ în jur şi să-mi umflu de
mândrie strălucitoarea guşă. Metaforic zis, e o <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">biat</span></font></font>ă
câmpie, pe cât de întinsă, pe atât de neclară, întocmai
locului unde m-am ivit pe lume. Acea câmpie, care azi există doar
la mine în cap, nu era, totuşi, nici plată, nici <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">zdrenţuit</span></font></font>ă,
nici lipsită de <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">vă</span></font></font>i
şi <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">dealuri</span></font></font>,
nici seacă, nici <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">mlăştinoas</span></font></font>ă,
nici prea mănoasă, dar nici <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">stearp</span></font></font>ă.
Avea un râu, căruia să vreau şi nu-i pot nega statutul
primordial, fiindcă pe malurile şi-n apa lui am devenit fiinţă
gânditoare; apoi, avea o pădure matrice, o livadă placentă,
islazuri cu iarba grasă şi praf subţire pe drumurile <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">bătute
cu talpa goală</span></font></font>. Câmpia de <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">baştină</span></font></font>
i-a hrănit îndelung pe cei care au locuit-o. Câteodată din
belşug, câteodată cu dintele sărăciei. <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">D</span></font></font>acă
judec onest <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">roadele</span></font></font>
pogonului mie hărăzit, constat că n-a „produs” cât ar fi
putut. Şi avea de unde „să dea”, slavă Domnului!, dacă mă
pricepeam sau dacă mă străduiam să-l cultiv asiduu, aprig şi cu
ardoare... telurică!</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Lăsând la o parte metaforiada endemică, vreau să mă spovedesc
public, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">dezvălu</span></font></font>ind
măreţul fapt, pe care mi-l şi asum: <i>primii bani i-am câştigat
</i><i>„muncind”</i><i> cu creierul!</i> Poate am povestit; mai
povestesc: într-o zi de iarnă, Taica, bunicul patern, căruia îi
ştiam de frică mai <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">abitir</span></font></font>
decât omniprezentului Dumnezeu, mi-a dat 5 lei pentru că am reuşit
să spun „pe de rost” <i>toată</i> tabla înmulţirii. Promisese
că primesc răsplata dacă <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">memorez</span></font></font>
şi reproduc pitagoreica legiuire. <i>Cinci lei</i> în 1961 chiar
însemnau o mică avere. Niciunul dintre vecinii mei prieteni de
joacă nu deţinea şi nu spera la asemenea sumă, să o cheltuiască
după bunul <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">său</span></font></font>
plac. Pe ce am <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">iros</span></font></font>it-o
eu? Rămâne un mister: am uitat! Dar <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">c</span></font></font>heltuiala
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">de</span></font></font>
atunci <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">prefigura</span></font></font>
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">năravul
exersat</span></font></font> <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">cu
obstinaţie şase decenii</span></font></font>: pe nimicuri! <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Fiindcă</span></font></font>
pe nimicuri am <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">risip</span></font></font>it
o grămadă de bani. Câştigaţi cu mintea, nu cu braţele. Probabil
că din cauza asta mi se păreau nemunciţi, şi-i <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">arunc</span></font></font>am
aiurea...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Generozitatea
lui Taic</span></font></font>a nu s-a mai repetat. Cum <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">învăţase</span></font></font>m
deja să citesc, alte „performanţe” nu mi-au fost recompensate.
Sigur, nici micile treburi încredinţate copilului care eram nu
căpătau premii, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">deoarece</span></font></font>
intrau în categoria „sarcinilor de serviciu”, cum îi plăcea
lui tata să spună. Şi, oho!, am primit asemenea însărcinări –
de care m-am achitat cu variabilă stricteţe – până târziu,
când a venit vremea să-mi fac „datoria faţă de patrie”, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">în</span></font></font>
haină militară. Ba chiar şi mai apoi!...</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><i>A</i></span></font></font><i>
săpa la porumb</i>. Expresia – <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">folosit</span></font></font>ă
în zona mea natală, probabil regionalism pentru alţi români,
sigur <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">străin</span></font></font>ă
tineretului <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">2020</span></font></font>
– defineşte operaţiunea de tăiere a buruienilor, de afânare şi
de strângere a solului în jurul unei plante, formând aşa-numitul
cuib. De ce se numeşte cuib şi nu altfel? Prin cuib se înţelege,
în egală măsură, două lucruri diferite: culcuşul făcut de
păsări (pentru a se adăposti, a depune ouă şi a le cloci), dar
şi muşuroiul de pământ din jurul firelor de porumb, tutun,
cartofi <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">ori</span></font></font>
alte plante îngrijite prin praşilă manuală. <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Cu
sapa.</span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i> Sapa..</i>. Ce unealtă mitologică, în trecutul nostru de
amaruri şi de chin! Ce <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">armă
de bază pentru lichidarea neînţelegerilor</span></font></font>
între neamuri lacome de averi! Ce argument forte, de convins rivalul
în disputele de amor pe uliţele satului! Ce instrument de tortură
pentru adolescentul de mine, obligat de-un tată autoritar să facă
<i>munca de jos</i> la vreme de vară, când colegii se scăldau ori
hălăduiau aiurea! Nu mi-a prins rău severitatea paternă, însă
m-a înstrăinat oarecum de consăteni, de <i>leat</i>.
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-style: normal;"> Ţin minte cum am învăţat să
sap. Ave</span>am cinci ani. Încă nu ni se luase tot pământul la
colectiv, iar <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">terenul</span></font></font>
din spatele casei nu fusese defrişat pentru cultivarea porumbului.
Ai mei mă <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">îngăduis</span></font></font>eră
de câteva ori pe câmp, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">la</span></font></font>
pogoanele <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">lucrate
cu rariţa, prăşitoarea şi sapa</span></font></font>. Nu ştiam
cum să-mi exercit nepriceperea într-un mod util. Mă frigeau
palmele să încing coada <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">sape</span></font></font>i;
însă, după ce lichidasem <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">nişte</span></font></font>
mohor laolaltă cu destule tulpini de porumb, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">primise</span></font></font>m
interdicţie. Mi se <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">insufl</span></font></font>a
categoric ideea că trebuie să adun de pe rânduri şi să car la
căruţă firele înlăturate în operaţiunea – igienică! – de
rărire. Dar impunerea şi <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">igien</span></font></font>a
mă <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">obo</span></font></font>seau
la psihic, aşa că într-o zi am <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">fugi</span></font></font>t
din câmp – acasă. Urmarea? <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Am
pierdut şansa</span></font></font> <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">distracţiei</span></font></font>.
Şi mă plictiseam în curte, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">urmări</span></font></font>t
cu destulă neatenţie de Maica, bunica paternă, ocupată cu
treburile gospodăriei şi cu supravegherea sorei mele. <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">A</span></font></font>lăturat
curţii noastre era un <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">pomost</span></font></font>
fără construcţii, teren arabil, <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">proprietat</span></font></font>ea
unor oameni din Morteni. Cultivau acolo porumb, când eram eu mic; pe
urmă<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
lucernă, decenii întregi</span></font></font>. Într-o zi de iulie
a venit la săpat fata lor, Rica, de vreo 13, 14 sau 15 ani. M-am dus
să o văd, ieşind în grădină pe sub ulmul uriaş de la colţul
gardului. Rica fluiera şi săpa, cu fusta săltată în bete, la
brâu, să nu-i fie cald. Avea ochi albaştri, faţa bălană şi
părul ca spicul de grâu. Avea picioarele subţiri, aţoase, umbla
desculţă şi fără nimic pe cap. Mâinile îi mergeau necontenit.
Schimba sapa pe-o parte şi pe alta a cuibului dintr-o mişcare
fluidă, parcă mângâia lemnul lustruit. Mă uitam ca la o <font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">minune</span></font></font>
şi-o însoţeam în lungul rândului de plante verzi ce-i ajungeau
până pe la umeri, pe mine acoperindu-mă aproape complet. Ea
întrerupea fluieratul din când în când şi mă întreba diverse
chestii – „mă descosea”, cum ziceau babele de pe la noi<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">.
Apoi s-a interesat dacă vreau să sap. </span></font></font>
</p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
Vreau! - am sărit bucuros, şi-am primit încântat unealta. </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Văzând
însă că nu prea ştiu să o mânuiesc, Rica m-a tras alături,
stând la spatele meu, mi-a apucat mâinile încleştate pe coada
sapei şi a mişcat-o ea, având grijă să nu rupem vreun lujer, să
nu mă calce, fiind mai voinică, ori să ne împiedicăm şi să
cădem amândoi. Mă dădăcea dulce să nu-mi ating cu fierul
degetele picioarelor, că ustură al naibii!... Lecţia decurgea
plăcut, în ciuda efortului şi a neîndemânării mele. Numai că,
de la un timp, mirosul pătrunzător al fetei m-a ameţit. Aplecată
peste mine, Rica mă împungea cu sânii ei mici în spate, iar
părul, strâns lateral într-o coadă ce-i cădea pe partea stângă
a pieptului, mă atingea pe ceafă, stârnind furtuni de pişcături
sub piele. Dornic să deprind meşteşugul săpatului, n-am băgat de
seamă că „învăţătoarea” mă luase de-a binelea în braţe
şi mă strângea între picioare ca din greşeală. A văzut treaba
asta bunică-mea, şi m-a chemat acasă mintenaş. N-am vrut să las
unealta din mâinile viteze. M-a lăsat fata dintr-ale ei, şi a
intrat în vorbă cu Maica pe teme neinteresante. Bucuros că am
libertate să prăşesc, am dat zor şi nu m-am oprit decât după ce
Rica mi-a luat „obiectul muncii”, folosindu-l cu dezinvoltură şi
succes. Eu, chiar dacă nu învăţasem să sap, măcar prinsesem
gustul!...</span></font></font></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> În
vara lui 1969, aproape toţi copii satului se duceau la sapă,
zilieri la I.A.S.-ul din apropiere, „instaurat de puterea
muncitorească” pe fosta moşie a doctorului Gerota. M-am </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">alăturat
cârdului</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
şi eu, cu toate că vârsta de 13 ani era legal prohibită muncii
plătite. Prost şi foarte prost plătite! Afirm asta fără nicio
intenţie răzbunătoare pe fostul regim, cum se vitejesc destui
p(r)ostcomunişti. Constatare de copil: ne-au „angajat” pe baza
unui „act oficial” surogat: o listă de nume scrise de-un
pontator-supraveghetor obişnuit cu hăţurile atelajului, nu cu
creionul chimic şi hârtia de caiet dictando. Promisiune de plată:
15 lei pe zi, la sfârşitul fiecărei săptămâni lucrate,
indiferent când terminam tarlalele. De executat erau cel puţin două
praşile; </span></font></font><font color="#000000"><font face="Times New Roman, serif"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">„afacerea”</span></font></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
se putea prelungi din iulie până prin august. Ce de bani o să
câştigăm! Ce-o să facem cu ei? Ne-au scutit de dilemă: 9 lei/zi,
încasaţi tocmai la începutul lui septembrie. Hrana o aduceam de
acasă; ori ne înscriam la masa pregătită de </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">ţaţa
</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">Gica
Aritichii, </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">bucătăreasa
I.A.S.-ului,</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
pentru cei dornici să mănânce de la gamelă ciorbă de legume. Şi
fasole cu şuncă, de la conservă! Apa era gratis, păstrată până
se încălzea în butoiul de lemn cărat cu şareta </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
când şareta nu-i trebuia şefului de I.A.S., un inginer înalt şi
masiv, poreclit </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><span style="font-style: normal;">Ulise</span></span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">.
Acesta umbla toată ziua pe unde se muncea </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
şi se muncea, nu glumă, mai ales când era el primprejur. Ne
întorcea pe unde săpasem, dacă găsea vreun fir de mohor scăpat
sau sărit din repezeală. Şi nu trăiai o ruşine mai otrăvită
decât să fii întors pe rând, în văzul lumii, suspect(at) că nu
te pricepi sau că nu poţi! Sau că eşti leneş!... </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Într-una
din zile rămăsesem pe urmă cu vărul Nicu şi Nelu, zis Jana,
amândoi cu patru ani mai mari ca mine. Captivaţi de istorisirile
lui Nicu, elev la şcoala profesională de electricieni, în Câmpina,
uitaserăm de muncă. A venit Ulise şi s-a oprit lângă noi, curios
de ce suntem ultimii. Nicu a început să repovestească un film din
cele povestite nouă, iar Ulise </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
după ce l-a ascultat într-o doară </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
ne-a îndemnat zâmbind să-i ajungem pe ceilalţi, aflaţi la vreo
sută de metri înainte. Jana s-a conformat. Mie mi se moleşiseră
braţele! Nicu nu s-a îndurat să mă lase singur, dar prăpădise
cheful de muncă. La un moment dat, a trântit:</span></font></font></p>
<p align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
O dau dracu de sapă, eu plec! </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Zis
şi făcut. A pus unealta pe umăr şi a tăiat de-a curmezişul
tarlaua, spre sat. Paporniţa de mâncare a rămas în grija sorei
lui, Nuţa, colega mea de clasă, dar nu de linie: era între primii
săpători, abia o vedeam... Brusc, mi s-a făcut sete şi am început
să strig la un alt văr, şi el mai mare ca mine cu vreo şase ani,
pe nume Ion, alintat Nină. Ăsta, ori s-a prefăcut că nu aude, ori
i-a fost jenă de ruda codaşă, ori de-al dracului n-a vrut să-mi
răspundă măcar, necum să vină să mă ajute cu o gură de apă
dintr-o sticlă ţinută la umbră pe lângă tulpinile plantelor şi
mutată pe măsură ce înainta săpând. Ani de zile n-am mai vorbit
cu el, iar când se nimerea să nu pot evita întâlnirea, mă
prefăceam că nu s-a întâmplat nimic. Şi nu ştiu de ce trebuia
să-mi fie mie ruşine; ruşinea, însă, mă sufoca!... </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Retrăiesc
fericit seara </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">de
iulie sau august, tot 1969, </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">când
veneam către sat de la tarlaua situată dincoace de pădurea lui
Vodă, lângă şoseaua Răscăeţilor, împreună cu vărul Ilie şi
cu sora lui, Viorica. Amurgul înalt ne mângâia feţele arse.
Mirosul salcâmilor din plantaţia mărginaşă, de pe Legiuiri, ne
răcorea plămânii. Praful drumeagului, cald şi mătăsos, ne
adormea picioarele. Viorica desena o linie şerpuitoare târând sapa
de coadă. Ilie o ducea pe a lui în mână, ca pe-o puşcă, eu o
purtam cu fudulie pe umeri, închipuind o cruce. Tustrei eram mândri
că închegaserăm cea mai harnică echipă, ajutându-ne între noi
şi ieşind mereu primii la cap de rând, unde stăteam apoi destul,
aşteptându-i pe ceilalţi. Altfel, obosiţi, peste zi ne lăudam cu
toţii că „mâine nu mai vin”, dar ne trezeam dimineaţa şi
plecam iar, fiecare îmboldit de posibilitatea că „vrei să râdă
lumea de tine că eşti puturos?”. </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> A
fost o vară de neuitat şi pentru mine, nu doar pentru restul
omenirii </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
sper că n-aţi scăpat din vedere aselenizarea americanilor sau
calificarea fotbaliştilor români la mondialul din Mexic! Atunci, la
13 ani, mi-am vândut prima dată forţa fizică de muncă brută,
operaţiune ce stă la rădăcina oricărei forme de capitalism, după
cum aveam să aflu mai târziu, din lecturi marxiste. Debutul mi-l
făcusem, imediat ce luasem vacanţă, ca săpător de viţă-de-vie
la puţin ştiuta </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
şi deloc renumita </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
podgorie de la Valea Mare, Dâmboviţa. Acolo lucra nea Vasile,
fratele mamei, de meserie pivnicer. Dormea cu săptămâna la etajul
unei clădiri ce proteja intrarea în cramă, îşi prepara mâncarea
singur şi bea de stingea numai vin alb, sec, mult, rece şi gratis
(cele cinci calităţi ale băuturii iubite de Fănuş Neagu,
scriitor necunoscut unchiului meu, cititor al cărţilor din colecţia
„Aventura”). Gospodărie agricolă de stat </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
sau GOSTAT </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">,
ferma trimitea la noi în comună un tractor cu remorcă, supervizat,
nu condus de nea Tache, bărbatul sorei lui Taica, Florica, poreclită
Furnica. El alegea oamenii după criterii absconse; dar ei, trecând
peste voia lui, se călcau în picioare să urce pe platformă. Unii
mergeau pe jumătate aplecaţi în afara obloanelor de lemn, care
s-au şi rupt o dată, rănind pe cei căzuţi din mers. De ce se
buluceau? De nevoie! Cu pământurile </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><i>luate,
nu date</i></span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
la colectivul de unde căpătau nimica toată, banii tentau în orice
condiţii. Beneficiar al rudeniei, m-am înghesuit şi eu două zile.
În</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">tr-a</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">treia,
după amiază,</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
s-a pus pe ploaie. A durat vreo săptămână, cu intermitenţe,
ploaia </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">aceea
</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">de
iunie... </span></font></font>
</p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Ultima
dată am săpat pe bani în 1973, la I.A.S. Răteşti, secţia
legumicolă. Tot cu remorca am ajuns, strunită de Costică Bogeac,
mare iubăreţ. De lucru am primit la nişte straturi cu ardei gras, pe
lunca Argeşului, sub Topoloveni. Eram vreo 25 de copii, majoritatea
elevi la şcoli profesionale, în ultima lor vacanţă de vară, fete
şi băieţi. Fiind cel mai mare dintre ei (ca înălţime!),
brigadierul m-a desemnat responsabil de trupă şi-a plecat. Urma să
trimită vehicolul să ne ia, seara. Mâncare aveam de acasă, apă
se găsea peste tot, ziua de 15 iulie era perfect senină, iar
buruienile </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
înalte peste jumătate de metru şi dese ca-n jungla Amazonului,
înainte să o viziteze Petru Popescu! Bătuse de ora 10, cred, când
am dat primele lovituri tăioase </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
şi nicio plantă n-a scăpat fierului ascuţit! Cum să alegem
dintre bălării tulpina firavului ardei? Imposibil! Ne-a cuprins
dezolarea. Ideea să plecăm de-acolo a ţâşnit ca iepurele din
răzor. Entuziasmul ne-a cuprins pe toţi şi-am pornit ca-ntr-o
expediţie pe malul Argeşului, în jos, prin zăvoiul încâlcit. A
fost, pentru unii dintre noi, cea mai frumoasă „aventură” a
copilăriei. Multă vreme s-a vorbit despre ea în sat. Bani pe ziua
chiulită </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">–
fireşte,</span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">
ioc!</span></font></font></p>
<p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"> Am
diluat isprava în prima povestire trimisă, prin ianuarie 1974, la
„Poşta redacţiei” din </span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><i>România
literară</i></span></font></font><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO">.
Nu ştiu dacă Geo Dumitrescu, titularul rubricii, a fost cel care
mi-a răspuns, încurajându-mă să continui a scrie, dar mai
condensat. Tehnică nedeprinsă nici până în prezent. <br /></span></font></font></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><i>(Publicat în revista HYPERION - nr. 1-2-3/2020)</i><br /></span></font></font></p><p class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><font color="#000000"><font size="4" style="font-size: 14pt;"><span lang="ro-RO"><br /> </span></font></font>
</p>
<style type="text/css">
p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }
p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }
p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style><div alt="0" id="SL_balloon_obj" style="display: block;"><div class="SL_ImTranslatorLogo" id="SL_button" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/imtranslator-s.png") repeat scroll 0% 0%; display: none; opacity: 1;"></div><div id="SL_shadow_translation_result2" style="display: none;"></div><div id="SL_shadow_translator" style="display: none; left: 25px; top: 2813px;"><div id="SL_planshet"><div id="SL_arrow_up" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/up.png") repeat scroll 0% 0%;"></div><div id="SL_Bproviders"></div><div id="SL_alert_bbl" style="display: none;"><div id="SLHKclose" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/delete.png") repeat scroll 0% 0%;"></div><div id="SL_alert_cont"></div></div><div id="SL_TB"><table cellspacing="1" id="SL_tables"><tbody><tr><td align="right" class="SL_td" width="10%"><input id="SL_locer" title="Blocare limbă" type="checkbox" /></td><td align="left" class="SL_td" width="20%"><select class="SL_lngs" id="SL_lng_from" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/select.png") no-repeat scroll 100% 0px;"><option value="auto">Detectați limba</option><option value="af">Afrikaans</option><option value="sq">Albaneză</option><option value="am">Amharică</option><option value="ar">Arabă</option><option value="hy">Armeană</option><option value="az">Azerbaijană</option><option value="eu">Bască</option><option value="bn">Bengali</option><option value="be">Bielorusă</option><option value="my">Birmană</option><option value="bs">Bosniacă</option><option value="bg">Bulgară</option><option value="ca">Catalană</option><option value="ceb">Cebuană</option><option value="cs">Cehă</option><option value="ny">Chichewa</option><option value="zh-CN">Chineză Simp</option><option value="zh-TW">Chineză Trad</option><option value="ko">Coreeană</option><option value="co">Corsicană</option><option value="ht">Creolă Haitiană</option><option value="hr">Croată</option><option value="da">Daneză</option><option value="iw">Ebraică</option><option value="en">Engleză</option><option value="eo">Esperanto</option><option value="et">Estonă</option><option value="tl">Filipineză</option><option value="fi">Finlandeză</option><option value="fr">Franceză</option><option value="fy">Frizonă</option><option value="cy">Galeză</option><option value="gd">Galica scoțiană</option><option value="gl">Galiciană</option><option value="de">Germană</option><option value="el">Greacă</option><option value="ka">Gruzină</option><option value="gu">Gujarati</option><option value="ha">Hausa</option><option value="haw">Hawaiiană</option><option value="hi">Hindi</option><option value="hmn">Hmong</option><option value="yi">Idiş</option><option value="ig">Igbo</option><option value="id">Indoneziană</option><option value="ga">Irlandeză</option><option value="is">Islandeză</option><option value="it">Italiană</option><option value="ja">Japoneză</option><option value="jw">Javaneză</option><option value="kn">Kannada</option><option value="kk">Kazahă</option><option value="km">Khmeră</option><option value="ky">Kirghiză</option><option value="ku">Kurdă</option><option value="lo">Laotiană</option><option value="la">Latină</option><option value="lv">Letonă</option><option value="lt">Lituaniană</option><option value="lb">Luxemburgheză</option><option value="mk">Macedoneană</option><option value="hu">Maghiară</option><option value="ms">Malaeză</option><option value="ml">Malayalam</option><option value="mg">Malgaşă</option><option value="mt">Malteză</option><option value="mi">Maori</option><option value="mr">Marathi</option><option value="mn">Mongolă</option><option value="nl">Neerlandeză</option><option value="ne">Nepaleză</option><option value="no">Norvegiană</option><option value="ps">Pashto</option><option value="fa">Persană</option><option value="pl">Poloneză</option><option value="pt">Portugheză</option><option value="pa">Punjabi</option><option value="ro">Română</option><option value="ru">Rusă</option><option value="sm">Samoană</option><option value="sr">Sârbă</option><option value="st">Sesotho</option><option value="sn">Shonă</option><option value="sd">Sindhi</option><option value="si">Singhaleză</option><option value="sk">Slovacă</option><option value="sl">Slovenă</option><option value="so">Somaleză</option><option value="es">Spaniolă</option><option value="sv">Suedeză</option><option value="su">Sundaneză</option><option value="sw">Swahili</option><option value="tg">Tadjică</option><option value="ta">Tamil</option><option value="te">Telugu</option><option value="th">Thailandeză</option><option value="tr">Turcă</option><option value="uk">Ucraineană</option><option value="ur">Urdu</option><option value="uz">Uzbecă</option><option value="vi">Vietnameză</option><option value="xh">Xhosa</option><option value="yo">Yoruba</option><option value="zu">Zulu</option></select></td><td align="center" class="SL_td" width="3"><div id="SL_switch_b" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/switchb.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Inversați limbile"></div></td><td align="left" class="SL_td" width="20%"><select class="SL_lngs" id="SL_lng_to" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/select.png") no-repeat scroll 100% 0px;"><option value="af">Afrikaans</option><option value="sq">Albaneză</option><option value="am">Amharică</option><option value="ar">Arabă</option><option value="hy">Armeană</option><option value="az">Azerbaijană</option><option value="eu">Bască</option><option value="bn">Bengali</option><option value="be">Bielorusă</option><option value="my">Birmană</option><option value="bs">Bosniacă</option><option value="bg">Bulgară</option><option value="ca">Catalană</option><option value="ceb">Cebuană</option><option value="cs">Cehă</option><option value="ny">Chichewa</option><option value="zh-CN">Chineză Simp</option><option value="zh-TW">Chineză Trad</option><option value="ko">Coreeană</option><option value="co">Corsicană</option><option value="ht">Creolă Haitiană</option><option value="hr">Croată</option><option value="da">Daneză</option><option value="iw">Ebraică</option><option value="en">Engleză</option><option value="eo">Esperanto</option><option value="et">Estonă</option><option value="tl">Filipineză</option><option value="fi">Finlandeză</option><option value="fr">Franceză</option><option value="fy">Frizonă</option><option value="cy">Galeză</option><option value="gd">Galica scoțiană</option><option value="gl">Galiciană</option><option value="de">Germană</option><option value="el">Greacă</option><option value="ka">Gruzină</option><option value="gu">Gujarati</option><option value="ha">Hausa</option><option value="haw">Hawaiiană</option><option value="hi">Hindi</option><option value="hmn">Hmong</option><option value="yi">Idiş</option><option value="ig">Igbo</option><option value="id">Indoneziană</option><option value="ga">Irlandeză</option><option value="is">Islandeză</option><option value="it">Italiană</option><option value="ja">Japoneză</option><option value="jw">Javaneză</option><option value="kn">Kannada</option><option value="kk">Kazahă</option><option value="km">Khmeră</option><option value="ky">Kirghiză</option><option value="ku">Kurdă</option><option value="lo">Laotiană</option><option value="la">Latină</option><option value="lv">Letonă</option><option value="lt">Lituaniană</option><option value="lb">Luxemburgheză</option><option value="mk">Macedoneană</option><option value="hu">Maghiară</option><option value="ms">Malaeză</option><option value="ml">Malayalam</option><option value="mg">Malgaşă</option><option value="mt">Malteză</option><option value="mi">Maori</option><option value="mr">Marathi</option><option value="mn">Mongolă</option><option value="nl">Neerlandeză</option><option value="ne">Nepaleză</option><option value="no">Norvegiană</option><option value="ps">Pashto</option><option value="fa">Persană</option><option value="pl">Poloneză</option><option value="pt">Portugheză</option><option value="pa">Punjabi</option><option selected="selected" value="ro">Română</option><option value="ru">Rusă</option><option value="sm">Samoană</option><option value="sr">Sârbă</option><option value="st">Sesotho</option><option value="sn">Shonă</option><option value="sd">Sindhi</option><option value="si">Singhaleză</option><option value="sk">Slovacă</option><option value="sl">Slovenă</option><option value="so">Somaleză</option><option value="es">Spaniolă</option><option value="sv">Suedeză</option><option value="su">Sundaneză</option><option value="sw">Swahili</option><option value="tg">Tadjică</option><option value="ta">Tamil</option><option value="te">Telugu</option><option value="th">Thailandeză</option><option value="tr">Turcă</option><option value="uk">Ucraineană</option><option value="ur">Urdu</option><option value="uz">Uzbecă</option><option value="vi">Vietnameză</option><option value="xh">Xhosa</option><option value="yo">Yoruba</option><option value="zu">Zulu</option></select></td><td align="center" class="SL_td" width="8%"><div id="SL_TTS_voice" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/ttsvoice.png") repeat scroll 0% 0%;" title="undefined"></div></td><td align="center" class="SL_td" width="8%"><div class="SL_copy" id="SL_copy" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/copy.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Copiere traducere"><div id="SL_copy_tip"></div></div></td><td align="center" class="SL_td" width="8%"><div id="SL_bbl_font_patch"></div><div class="SL_bbl_font" id="SL_bbl_font" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/font.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Dimensiunea fontului"></div></td><td align="center" class="SL_td" width="8%"><div id="SL_bbl_help" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/bhelp.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Ajutor"></div></td><td align="right" class="SL_td" width="15%"><div class="SL_pin_off" id="SL_pin" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/pin-on.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Fixare fereastră pop-up"></div></td></tr></tbody></table></div></div><div id="SL_shadow_translation_result" style="visibility: visible;"></div><div class="SL_loading" id="SL_loading" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/loading.gif") repeat scroll 0% 0%;"></div><div id="SL_player2" style="display: none;"></div><div id="SL_alert100" style="display: none;">Funcția de vorbire este limitată la 200 de caractere</div><div id="SL_Balloon_options" style="background: rgb(255, 255, 255) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/bg3.png") repeat scroll 0% 0%;"><div id="SL_arrow_down" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/down.png") repeat scroll 0% 0%;"></div><table id="SL_tbl_opt" style="width: 100%px;"><tbody><tr><td align="center" class="SL_td" width="5%"><input checked="1" id="SL_BBL_locer" title="Afișare buton traducător 3 secunde" type="checkbox" /></td><td align="left" class="SL_td" width="5%"><div id="SL_BBL_IMG" style="background: rgba(0, 0, 0, 0) url("moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/img/util/bbl-logo.png") repeat scroll 0% 0%;" title="Afișare buton traducător 3 secunde"></div></td><td align="center" class="SL_td" width="70%"><a class="SL_options" href="moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/html/options/options.html?bbl" id="SL_opt1" target="_blank" title="Afișare opțiuni">Opţiuni</a> : <a class="SL_options" href="moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/html/options/options.html?hist" id="SL_opt2" target="_blank" title="Istoric de traducere">Istoric</a> : <a class="SL_options" href="moz-extension://6b727743-ecd9-44b2-acd5-096da5ef6955/content/html/options/options.html?feed" id="SL_opt3" target="_blank" title="ImTranslator Feedback">Feedback</a> : <a class="SL_options" href="https://imtranslator.net/extensions/?tp=ff-ImTranslator&a=0" id="SL_opt4" target="_blank" title="Faceți o mică donație">Donate</a></td><td align="right" class="SL_td" width="15%"><span class="SL_options" id="SL_Balloon_Close" title="Închidere">Închidere</span></td></tr></tbody></table></div></div></div>Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com1România45.943161 24.9667617.632927163821158 -10.18949 74.253394836178842 60.12301tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-12674372672402411062020-01-26T12:21:00.001+02:002020-01-26T12:21:55.347+02:00TERAPIE NARATIVĂ - 4/2019<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b>OBIECTE DE UZ CURENT CU ROL CIVILIZATOR
</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>
ÎN HABITATUL RURAL UNGURENESC</b></div>
<b>
</b><div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<b>
</b><br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
„Ce țărani erați voi, cu castroane de tablă?”
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Întrebarea aparţine redactorului care veghează asupra textelor
mele, nelăsându-mă să comit prostii cu iluzia că sunt măcar
talentat, dacă genial nu mi-a fost scris pe frunte. Nedumerirea mi
s-a părut, în prima clipă, cumva superfluă. Pentru familia
noastră, ca şi pentru multe din satul Cacova, comuna Morteni, la 71
km de Bucureşti, detaliul veselei de bucătărie era unul fără
importanţă. Pregăteam hrana în ce vase aveam, nu neapărat unele
care puteau da mâncării o aromă mai intensă, un gust mai plăcut
şi-un aspect mai apetisant. Fineţurile gastronomice nu ne intraseră
în „obişnuinţă” şi „n-aveam asemenea facultăţi”, ca să
parafrazez o replică notorie din Marin Preda, scriitor a cărui
copilărie s-a desfăşurat aproape în acelaşi fel cu a
consătenilor mei – generaţia părinţilor – la vreo 20 km
depărtare.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
De când s-a coagulat ideea, de un snobism orăşenesc indiscutabil,
că ţăranii musai păstrează tradiţii, obiceiuri şi o sfântă
moralitate, orice contact cu realitatea produce un şoc de mărimea
celui disecat de Alvin Toffler într-o de mult uitată carte
futuristică. Sunt oameni care trăiesc, respectând cutume ce au
nobleţe şi rigoare, în zone rurale idealizate de categoria
târgoveţilor simandicoşi. Dar sunt şi alţii care se târăsc de
azi pe mâine; şi nu fiindcă ar fi proşti, beţivi sau leneşi,
cum cred urbanizaţii de-alaltăieri, metamorfozaţi în judecători
fără să ia seama la proastele năravuri proprii. În satul
copilăriei mele, nu cred să fi vegetat la troaca indolenţei mai
mult de două-trei persoane – bărbat sau femeie. Comunismul era
pe-atunci în plin avânt spre cucerirea mapamondului, ţara duduia
de <i>heirupisme</i>, aşa că lesne se poate bănui vreo coerciţie
din partea oficialităţilor statului. Nu era; sau n-o simţeam eu,
la vârsta aceea. Fiecare familie căuta să-şi arate „vrenicia”,
să se „arănească” şi <i>să aibă</i> de toate, chit că
pământul din care ai noştri îşi trăgeau seva fusese <i>luat</i>,
<i>nu dat</i> <span style="font-style: normal;">la colectiv</span>
(Gospodărie Agricolă Colectivă, ulterior Cooperativă Agricolă de
Producţie – a se remarca schimbarea de titulatură şi
semnificaţia ei!).
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Unora li se pare că a fi ţăran obligă la haine aşa-zis
populare, croite din ţesături fabricate în casă; paturi cu sau
fără spetează, saltele umplute cu lână ori chiar cu paie, fân,
frunze; perne cu fulgi de pasăre; mese din lemn brut, rotunde,
joase, înconjurate de scăunele rustice, negeluite; străchini de
lut, schimbate cam o dată pe an, după Moşii de vară, când se
umple masa cu „împărţituri”; oale tot de lut ars, cu sunet
limpede şi vesel, pentru băut apă sau fiert mâncăruri la focul
din vatră; duşumele şi tavane din scânduri de brad abia trase la
rindea; uşi din acelaşi material, lucrate cu motive artistice
naive; pereţi alb văruiţi, cu puţine tablouri şi multe macaturi;
pridvor sprijinit pe stâlpi atent echilibraţi şi sobru decoraţi,
cu elegantul traforaj de sub cornişă servind la agăţarea
diverselor lucruşoare utile; scară dotată sau nu cu balustradă;
curte plină de pomi roditori, salcâmi şi alţi copaci, într-un
colţ al ei aflându-se fântâna sau puţul cu cumpănă, cum era al
nostru (altele aveau roată).</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am zis al nostru? Deja m-am întors în urmă cu şase decenii, când
toate astea existau în gospodăria unde am văzut lumina zilei. Mă
întreb uneori ce va fi fost în mintea bunicului patern, neobositul
Taica, de se străduia cu atâta asprime să-şi ţină familia
reunită şi pământul întreg, impunându-le tuturor – şi lui
mai mult ca oricăruia – un regim de muncă aproape drastic, greu
de îndurat. Crescuse ca <i>ţăran plugar</i>, aşa apare scris la
„profesiune” în nu ştiu ce act oficial din anii 1920. Totuşi,
între 1929 şi 1933 a fost <i>hamal</i> în Depoul CFR Triaj
Griviţa, unde sigur n-a participat la grevele cunoscute, el fiind un
individualist sagace şi liberal convins. Deţinea „Carte de
membru” al istoricului partid, primită în 1930 şi păstrată de
mine cu un fel de mândrie, mândrie pierdută rapid în siajul
resurecţiei politicianiste de după 1989. Guvernarea tătăresciană
dintre 1933-1937 i-a adus lui Taica un post de paznic obştesc sau
ajutor de jandarm, ceva ce-i permitea să poarte costum oficial, cu
şapcă şi centură diagonală, în al cărei toc de piele pândea
un pistol. Fotografia cu el îmbrăcat aşa datează din 1935, de la
bâlciul de Sf. Ilie, din târgul Găeştilor. Privind însă
detaliile costumului, mă întreb dacă nu era furnizat de fotograful
care îşi câştiga existenţa iluzionând oamenii. Eu însumi aveam
să primesc ţoale de personaj western, în 1969, tot la acelaşi
bâlci şi poate tot de la acelaşi fotograf. Războiul, Taica l-a
trecut ca soldat în detaşamentul de apărare a rafinăriilor
prahovene. Fratele său mai mic, Marin, a pierit la Cotul Donului, în
împrejurări necunoscute. După război, la 46 de ani, Taica
absolvea şcoala de cântăreţi bisericeşti, fiind o vreme om de
bază al preotului Traian Bucurescu, până când s-au certat pe-o
chestiune de pământuri. Îi plăcea să citească diverse cărţi
şi ziare, ca multora de prin sat, liberali şi ei cândva, plugari
obligaţi la subzistenţă de cote şi impozite în crunţii ani
1950. Oare nu vedea el dincotro şi cât de aprig bătea crivăţul
schimbării? În 1960, când sătenii s-au revoltat contra
colectivizării şi i-au fugărit pe activiştii năboiţi la „munca
de convingere”, ca şi pe miliţienii „coordonaţi” de
Ceauşescu, mersul vremii trebuia să fie clar pentru orice om lucid.
A te împotrivi era frumos şi demn, dar catastrofal pentru viaţa
personală, iar a ceda nu însemna tocmai laşitate, dacă membrii
familiei aveau opţiuni diferite. Bunicul a încercat să se
strecoare, cu nădejdea că lucrurile se vor aranja cumva. Văzuse
destule asemenea rezolvări înainte de comunişti. Dar nu a fost
aşa; şi mi se pare evident, dureros de evident că n-a înţeles
deloc „mersul istoriei”.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tata lucra atunci în industria extractivă petrolieră, electrician
la schele din zona Cobia – Valea Caselor – Leordeni, după ce se
formase în vechea platformă de la Moreni. Câştiga suficient ca
să-şi ţină propria familie (eram patru suflete pe numele lui) la
oraş, cu soţia casnică. În loc de asta, el aducea toţi banii
câştigaţi şi achita dările întregului familion către statul
comunist; sau mai degrabă către ocupantul sovietic, fiindcă nimeni
nu era păcălit asupra destinaţiei birului. Absolvise şcoala
profesională imediat după armată, îi mergea mintea, era
îndemânatic la chestiunile practice, pendinte meseriei. A fost
chiar şef de echipă o perioadă, şi probabil că în „funcţia”
asta i s-a oferit locuinţă în Bucureşti, într-un bloc nou
construit pe Calea Griviţei. A refuzat. Bătrânii şi fratele n-au
vrut ca tata să plece din sat, iar mama s-a simţit chiar
ameninţată, bănuind că ruperea de baştină o să-i dăuneze.
(Dimpotrivă, i-a dăunat rămânerea pe loc, şi încă în ce hal!)
Iar dacă pe Taica îl pot înţelege, fiindcă muncise din greu
pentru pământ, pe tata nu l-am înţeles multă vreme că a ratat
desprinderea de statutul semi-rural, purtat până la prematura-i
moarte ca o pedeapsă a nu se ştie căror păcate.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Lucrând în – totuşi! – industrie, <i>meseriaş, nu ţăran</i>,
cum îi plăcea uneori să se laude, la vreo ţuicăreală, tata a
venit în contact cu multe dintre comodităţile vieţii post-belice,
varianta socialistă românească. Scule şi obiecte de uz curent, de
folosinţă specifică şi de provenienţă străină au apărut la
noi, în vechea curte. Introducerea lor a schimbat deprinderile
membrilor familiei, dar n-a declanşat nicio reacţie de opunere.
„Adopţia” noutăţilor s-a făcut firesc, odată curiozitatea
împlinită şi rolul funcţional înţeles. Primul care se arăta
interesat de „bazaconii” era chiar Taica, el însuşi meşter la
inovaţii utile mersului treburilor pe „bătătură”, cum îşi
alinta proprietatea. Interesul nu dura prea mult, ci numai cât se
lămurea şi constata fără pic de ironie la ce e bună maşinăria.
Apoi îşi muta atenţia spre altele. Un om care în 1924 îşi
zidise casa pe fundaţie de beton armat, nu direct pe pământ, nici
pe ciment fără armătură sau pe trunchiuri de salcâm, precum o
făcuseră alţii, întrevedea câştigul în orice noutate aparent
gratuită.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
O „contribuţie adusă” de tata la „saltul înainte” a fost
aragazul (cu butelie) „Carpaţi”, fabricat la Satu Mare, în
renumita, cândva, uzină Unio. Câte ochiuri să fi avut? Două sau
patru? Căutând ceva poze pe internet – din fericire, se găsesc!
– am remarcat unele dotate cu geam la cuptor. Al nostru sigur
n-avea. În schimb, nu-i lipsea butonul roşu ce comanda focul de
jos. Butelia golită se schimba cu una gata încărcată, adusă cu
maşina în sat, ori luată de la Centrul de produse petroliere din
Găeşti, situat în dreapta, imediat după linia ferată, la
intrarea dinspre sud. Câte drumuri am făcut şi ce îmbrânceli am
luat la înghesuială, în anii 1970, când câştigasem încrederea
lui tata să merg acolo! Aragazul a fost cumpărat în primăvara sau
vara lui 1964, iar eu am deprins iute să aprind şi să controlez
flăcările albastre. Mama se temea, cumva instinctiv, de o asemenea
instalaţie. Maica îndrăznea, dar mai repede aţâţa focul pe
vatră decât să rişte vreo păţanie, dacă nu era cineva alături
să-i dea curaj. Taica se prefăcea neinteresat; dar, cum văzuse că
am prins şpilul, nu s-a mai amestecat în treaba asta –
muierească, după judecata lui. Tata nu stătea pe acasă, soră-mea
era prea mică. Aşadar, mi-au revenit sarcina şi grija aragazului,
şi mă pot lăuda că n-am greşit niciodată să-l aprind, să-l
curăţ ori să-l determin să funcţioneze în caz că,
inexplicabil, refuza. Ce anume îi făceam, am uitat, din păcate!
Însă vestea că mă pricep s-a răspândit şi la vecini, aşa
încât eram chemat deseori să salvez vreo mâncare de la afumat ori
vreo tavă cu biscuiţi de la ars. Ba, o primăvară şi-o vară, în
1967, mă duceam zilnic la unchiul, Tatoniţă, după ce, rămas
văduv, s-a căsătorit a doua oară, să o învăţ pe tanti Paulina
cum e cu aragazul lor, „luat” în rate.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nu am folosit linguri de lemn la mâncare decât în cine ştie ce
împrejurări, fără caracter deosebit. Am avut veselă de metal,
probabil alpaca, pentru toată familia. Un set de şase perechi –
furculiţă şi lingură – fusese cumpărat cândva de Taica. În
anii 1960, când am crescut, supravieţuia doar perechea lui, restul
se pierduseră ori se înlocuiseră cu altele noi. Apoi s-a pierdut
şi lingura, iar eu am moştenit furculiţa şi o întrebuinţez la
fiecare masă, în ciuda faptului că niciodată nu se curăţă
suficient de cocleală. Pesemne că din cauza asta Maica, foarte
atentă la igienă, le va fi dat dispărute pe celelalte. Linguri de
lemn primeam şi dăruiam la Moşi, laolaltă cu vasele de lut
smălţuit. Cu acele linguri mâncam febrili colarezul din străchini,
apoi beam apa din oale, scoasă dimineaţa din fântâna cea mai
bună, situată sub malul Neajlovului, pe locul nostru de la Mocirlă,
lângă pogoanele Luchenilor. Izvorul de-acolo, chiar împuţinat cum
este, n-are concurenţă la gust nici azi, iar femeile din sat cu
serviciu şi apartament la oraş cară cu bidoanele să-şi fiarbă
fasolea.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am avut de când mă ştiu radio cu galenă şi antenă întinsă
de-a curmezişul curţii. A funcţionat chiar şi după ce tata a
cumpărat unul portabil, „de buzunar”, marca <i>Electronica,</i>
din seria S631T, fabricat cu piese japoneze. Reţin amănuntul, deşi
pe-atunci nu se ştiau prea multe despre calitatea aparaturii
provenite din Ţara Soarelui-răsare. Faima câştigată ulterior de
electronicele nipone va fi contribuit la neuitare, ca şi
fiabilitatea radioului acela, intact peste ani, în ciuda trântelilor
întâmplătoare; de nu mă înşel, încă funcţionează în
bucătăria soră-mii, unde a rămas. Micuţul aparat cu două
lungimi de undă – medii şi lungi – mi-a făcut educaţia
muzicală, măcar că nu „prindea” Europa Liberă. Ascultam
emisiuni diverse, consistent împănate melodic; ştirile erau
comentate abundent de tata, negreşit când se drojdea...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Bicicleta nemţească, evocată deunăzi, îi slujea îndeosebi
tatălui, pentru naveta zilnică la serviciu, în Balastiera Ioneşti,
unde a lucrat zece ani plini. Taica a încercat-o, şi ar fi reuşit
să umble cu ea, dacă... Însă cele 140 sau 150 de kilograme ale
lui n-au fost suportate de nicio roată, iar marele om, poreclit
<i>Băşică</i> datorită pântecului enorm, s-a resemnat să mă
plimbe uneori pe mine pe cadru sau pe portbagaj, el ţinând coarnele
până când vedea că încordez mâinile şi încerc să conduc.
Atunci mi le lăsa mie şi împingea de şa. Cu el alături n-am
căzut niciodată; am aterizat doar când am înhăţat bicicleta lui
Tatoniţă, încrezător că pot pedala coerent. Pietrele din curte
mi-au arătat însă că am mult de opintit.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mama şi-a dorit o maşină de cusut şi a primit-o prin 1967. Nu ca
să devină croitoreasă profesionistă, ci pentru nevoile casei.
Profesionistă era ţaţa Maria, zisă <i>Refugiata</i>, se înţelege
din ce motiv, soţia lui nea Marin al lui Şoricică. N-o concura
nimeni din sat, unde mai „pungăleau” haine nepretenţioase alte
două femei, cu maşini de cusut vechi. Ţaţa Maria era vecina şi
prietena familiei noastre, iar mama nu putea să-i facă tocmai ei
concurenţă, chiar să fi avut talentul necesar. Nu-l avea. Dar îi
dospise ambiţia să înveţe, şi a izbutit. Feţe de pernă,
cearşafuri de plapumă şi de pat, perdele, tivuri descusute ori
modificate, găuri la pantaloni, haine şi cămăşi rupte, petice
trebuitoare te miri unde – tot ce se putea coase în casă, mama
le-a cusut fără să primească lecţii de la cineva. O singură
dată i-a arătat ţaţa Maria cum funcţionează maşina. Cred că
vecina, care ieşea rar din curte, venise mai mult de curiozitate să
vadă noutatea pliabilă (prin împachetare devenea măsuţă)
fabricată în România, marca „Ileana”. Maşina Mariei era un
Singer autentic, lustruit, ba chiar jupuit de atâta ţăcănire.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Faţă de asemenea inedite obiecte, a folosi la masă castroane de
tablă emailată, considerate mai rezistente şi mai moderne decât
străchinile de lut, mi se pare o banalitate ce ţine exclusiv de
statutul economic, nu de „filosofia” ţăranilor care n-am prea
fost...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(Revista HYPERION - nr. 10-11-12/2019) </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">
p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }
p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }
p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-18288589556591485312020-01-26T12:18:00.000+02:002020-01-26T12:22:14.237+02:00TERAPIE NARATIVĂ - 3/2019<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b>SALATA LUI TATA
</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Un critic şi literator, celebru prin cuminţenie în vremea
comunistă, dar trezit vajnic opozant peste noaptea de 22 decembrie
1989, analiza într-un text ţâfnos gusturile culinare ale
personajelor şi ale lui Marin Preda însuşi. Bucureştean
get-beget, publicist chiţibuşar şi prozator de factură fantastă,
respectivul se considera şi gurmand atoateştiutor, ironizând ceea
ce autorul născut în Siliştea-Gumeşti considera supremul deliciu
în materie de mâncare: mămăliga cu brânză şi ou, puiul fript,
gogoşile pufoase. Las deoparte amănuntul că în scrierile
orăşeanului nu prea se găsesc reţete sau descrieri de mese
copioase, elegante şi net superioare, ca să nu zic aristocratice;
subliniez doar că în judecarea scriselor cuiva provenit dintr-o
lume diferită este bine să ignori autorul, care poate fi un om
vulgar sau îţi displace ca persoană, cum era evident în cazul
invocat. Altfel, te trezeşti în plin ridicol, perorând tu,
sătulul, că înfometatul pripăşit la masă nu ştie ce-i tarta cu
fructe exotice şi nu apreciază sosul de gorgonzola ori alte
fineţuri gastronomice. Despre superficialitatea moftangiului român,
încălţat de-a doua generaţie, nu e cazul să vorbim...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Povestea asta m-a obsedat o vreme, fiind eu însumi băiat de la
ţară, şcolit într-un Bucureşti în care mai persistau cutume
culinare de aşa-zisă „tradiţie subţire” – în fapt
obiceiuri moştenite din perioada antebelică, adaptate „normelor
eticii şi echităţii socialiste”. Anii 1970, când am trăit în
capitală, par azi un vis frumos: încă se spera la bine, în ciuda
tot mai evidentei „strângeri de şurub”. Mulţi din generaţia
veche, foşti „ceva” la viaţa lor, se resemnaseră şi slujeau
„sistemul” în diferite feluri, extrăgând maximul de profit
posibil. Unii dintre „boieri”, scriitori şi intelectuali
socotiţi actualmente repere morale, colaborau cu sinistra Securitate
şi primeau plată pentru acţiuni, delaţiuni, minciuni. Arhivele
CNSAS, chiar aşa periate şi mistificate prin omisiune cum sunt,
scot la iveală nume dintre cele mai sonore când nu se aşteaptă
nimeni la vreo diversiune. Ce o fi împins „elitele” la
colaboraţionism, în afară de lunga tradiţie a turnării la Înalta
Poartă şi complexul caprei vecinului, cea cu coada pe sus? Probabil
nu mai sperau ca sistemul să cadă vreodată; şi-atunci de ce să
sufere precum „proşti” ca Paul Goma, român născut şi crescut
în partea de ţară cea mai obidită, fugărit şi refugiat până
în ziua de azi?</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Fără să aibă vreo apetenţă culturală anume, aproape
neinteresat, ba chiar dispreţuind literatura propriu-zisă (nu pot
uita cum a băgat în foc trei cărţi de ficţiune care nu-mi
aparţineau, dibuite sub saltea, obişnuita ascunzătoare la
îndemână), tata avea însă convingerea fermă, exprimată fără
jenă, fără teamă şi fără să realizeze paradoxul că el însuşi
poseda carnet roşu: „Comuniştii ăştia nu apucă anul 2000”!
Şi nici măcar beat nu era când spunea asta, de la un timp beţia
fiind starea lui naturală. Îi plăceau unele cărţi de istorie,
citea <i>Sportul popular</i>, câteodată ziarele <i>Scânteia</i>
sau <i>România liberă</i>, cumpăra şi revista <i>Sportul
ilustrat</i>, deşi se tipărea într-o nuanţă maro, greu de
înţeles pentru mine, un copil oarecum precoce. Nu ştiu precis când
<i>s-a lăsat înscris</i> în PCR; probabil că în anul când
constatase că „nu i se dă” categoria maximă de salarizare,
câştigată cinstit, cu examen şi tevaturi birocratice povestite şi
răspovestite la ţuicăreală, de suficiente ori ca să mă
plictisească. În 1984, când intempestiv a murit, i-am găsit între
acte carnetul, însă n-am reuşit să-l răsfoiesc. Colegul lui de
serviciu, secretar de partid pe secţia „Mecanic-şef” a Fabricii
de frigidere mi l-a smuls din mână fără să-l pot opri. Avea
îndatorirea să-l recupereze, şi asta a făcut. Şi dacă n-a
susţinut înmormântarea cu bani şi mijloace tehnice greu
accesibile, măcar n-a pus piedici, când tot colectivul a venit la
bisericeasca slujbă. Oamenii erau credincioşi la fel de
convenţional-superficial cum erau şi comunişti, iar tata fusese un
tip glumeţ, extrem de popular în mediul său muncitoresc (plus un
remarcabil şi consecvent beţiv, calitate ce-mi lipseşte aproape cu
desăvârşire), drept care şeful lui direct, un inginer „de
comă”, cum se zice, a gestionat ceremonia funebră sub toate
aspectele materiale. Şi acesta era uimit de previziunea politică
emisă de tata, dar abia după 1989, când mi-a mărturisit, ruşinat,
că n-a crezut niciodată posibil aşa ceva, considerându-şi
subalternul un palavragiu, atâta tot.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Gospodăria noastră de la Cacova era una tipic rurală, de câmpie,
iar munca aspră constituia un fel de filosofie existenţială. Se
poate deduce că hrana o preparam din ceea ce se găsea, se creştea
sau – cu un termen mult folosit la noi în curte – <i>se
agonisea:</i> legume, cereale, păsări şi animale domestice
(sacrificate ritual ori banal, pentru masa zilnică), ouă, lapte,
brânză, fructe din pomii crescuţi la voia întâmplării etc.
Livadă am avut abia după colectivizare, când se dăduse dispoziţie
ca fiecare gospodar să planteze cel puţin 10 pruni de soi. Ai mei
au pus 20 (tuleu timpuriu, tuleu gras, agen, Anna Spath – pronunţat
<i>anaşpet</i>) şi rău n-au făcut: câteodată mă săturam doar
cu prune! Delicateţuri, adică prăjituri, nu ţin minte să fi
mâncat până când soră-mii, crescând, a început să-i placă a
le prepara. Cozonacul era principala noastră bucurie, poate fiindcă
îl vedeam doar la sărbătorile mari – Crăciun, Paşte, Moşii de
vară –, la nunţi sau alte evenimente fericite. Gogoşile veneau
ca răsplată după vreo săptămână de muncă sau rod al
bunăvoinţei mamei, a bunicii sau a Dadei, sora lui tata, care a
locuit cu noi în variate perioade ale vieţii sale nefericite.
„Izbânda” dulcegăriei depindea mereu de drojdie, făina,
zahărul, ouăle şi uleiul fiind scoase din culpă când se întâmpla
ca din coca pripit dospită să iasă nişte pancove bune de mâncat
imediat, a doua zi scorojindu-se. Ca să le mai poți mesteca aveai
nevoie de lapte. Din fericire, de lapte n-am dus niciodată lipsă.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Lapte de oaie, lapte de vacă... Îmi amintesc fără umbră de
regret că am alergat după oi încă de la 4-5 ani, iar la 8 sau 9
însoţeam ciobanul pe câmp, ajutându-l să le ţină încârduite
ori să le dea la strungă, îndemnându-le cu vocabula „Galig!
Galig!”. Cum începea mulsul, mă şi înfiinţam cu o cană la
pârleazul oborului şi primeam lichidul cald, spumos, dulce cum
numai laptele de oaie poate fi. La fel primeam şi când Maica mulgea
vaca; altă mâncare apoi nu-mi trebuia. Puiul fript pe jar la gura
cuptorului, înfipt în vergeaua sucalei, folosită ca frigare,
căpăta o aromă de negăsit la orice rotisor. Ficatul şi pipota ni
se împărţeau egal, mie şi sorei mele, şi n-am întâlnit
de-atunci încoace, în nicio bucată friptă, gustul dulce-amărui,
nuanţat de fum. De neuitat este şi savoarea zgrunţuroasă a
cubului de zahăr cu care m-a momit naşul de botez când mi-a tăiat
moţul, în martie 1959, înainte de lăsata secului pentru Postul
Mare, într-o zi cu zăpada mângâiată de soarele primăvăratic.
Am uitat însă – oare de ce? – gustul peştelui prins în verile
lungi dintre 1966-1971, când nu lipseam o zi de pe Neajlovul cel
alene curgător printre maluri înţesate de iarbă, paradisul
vieţuitoarelor din partea aceea de lume. Nu mi-a plăcut să-l
mănânc, deşi mă bucuram săltându-l din apa curată, cu undiţa
sau cu plasa. Cum toată copilăria am huzurit, muncit şi dormit la
grădina de legume, unde unchiul Tatoniţă era şeful – brigadier
i se zicea oficial –, nimic din ce se putea mânca acolo nu mi-a
fost interzis. Ardei gras, roşii, vinete prăjite, ceapă crudă,
gogoşari, pepeni verzi, pepeni galbeni, praz, morcovi, varză,
ridichi, castraveţi – ce-am lăsat la o parte? Poate cartofii
cocoliţi în spuză de jar, toamna!... Încă îl mai văd cu ochi
aburiţi pe nea Ion Olteanu, zis Cleaşcu, invalid de război, cu un
picior de lemn, pus paznic de noapte la „avutul colectivului” (pe
care îl subţia prin furt, vânzând legume pe furiş), cum rodea
până la cotor, cu coajă cu tot, ardeiul copt pe plită şi nămolit
în mujdei de usturoi nou, pisat din belşug într-un castronaş de
aluminiu...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Dar amintirea pe care nu vreau şi nu pot s-o fac scăpată printre
degetele uitării conţine amarul unei zile de septembrie, 1967, când
trebuia să fi păscut vaca la modul responsabil, cum cerea Taica,
întâi-stătătorul familiei noastre. Lăsat de capul meu „La
Grădină”, cum i se spunea locului, eu mă scăldasem toată
după-amiaza în Gligoru, balta cea mare formată de Neajlov pe
teritoriul Cacovei. Priponită sub o salcie, vaca mâncase bruma de
mohor adunată de mine şi trântită cu încrâncenată duioşie
dinainte-i. Băuse şi apă, dar seara burta ei era la fel de
sfrijită ca Muca lui Bolovan, cea mai subţire babă a satului. Nu
riscam să o vadă Taica în halul ăsta – noaptea aceea aş fi
dormit în pătul, cum păţeam deseori. Aşa că am instigat vita să
pască – şi cu ce poftă! – iarba grasă din marginea lacrei cu
ceapă de apă, care se culege toamna. Vaca se îndestula însă prea
lent, sub ultima geană a soarelui care sta şi tot sta să apună
peste liziera sălciilor de la Cărămizii, dincolo de satul ce-şi
trimitea semnele de adunare dinaintea mesei de seară. Mă scutura
disperarea că animalul nu se mai sătura, scăldatul mă storcise şi
îmi chiorăiau maţele subţiate de atâta bălăceală în gârlă.
Ce să fi mâncat? Am dibuit nişte roşii borşite de coapte ce
erau, şi mari că rupeau vrejurile. Din pământ am smuls o ceapă
sănătoasă, i-am curăţit rândul de foi murdare şi-am troznit-o
între dinţi. Pâinea o terminasem dinaintea amiezii. Să fac
mofturi? Nu făceam! Însă n-aveam pic de sare! Vă rog să
încercaţi combinaţia asta: roşii cu ceapă, nesărate! Puteţi
bodogăni, dar să nu mă înjuraţi dacă nu vă alunecă pe esofag.
Mie îmi stau în gât şi-acum!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cât a trăit, Maica pregătea mâncarea pentru toţi. Nu mai ştiu
dacă era pricepută la bucătăreală ori sarcina îi revenea
conform împărţirii treburilor casnice. Pui fript, varză ori
fasole fierte în oală de lut, la focul din vatră sau afară, pe
plită, lapte crud, lapte bătut, cu untul scos la putinei – astea
le ţin minte ca „preparatele” ei culinare. De la mama nu reţin
chiar nimic, probabil fiindcă a mai trăit vreo trei ani după
Maica, şi nu prea în propria-i persoană. Nici Dada nu excela în
bucătărie; exceptând mămăliga – unde se situa printre cele mai
pricepute femei din sat –, nu făcea mare brânză. Odată s-a
întrecut pe sine: învăţată de verişoară-sa, Liniţa,
bucătăreasă dinainte de război la case mari în Bucureşti,
revenită acasă prin 1971, a moşmondit (cuvântul exprimă plastic
şi complet aptitudinile general gospodăreşti ale mătuşii) o
„salată de <i>bé”</i> (accentul este niţeluş fantezist,
neştiind cum să-l pun), adică de <i>boeuf</i>, vezi bine!... Taica
prepara şi el ceva, din porc: şuncă şi cârnaţi. Astea erau
privilegiul lui, ambele „specialităţi” afumate pe hornul din
tinda casei vechi, unde tradiţional funcţiona „bucătăria” la
vreme de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Ce gust aveau, nu ştiu,
fiindcă le drămuia cât mai mult, să ne ajungă tot anul, până
la Crăciunul următor.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi tata s-a îndeletnicit cu gătitul hranei, mai degrabă de
nevoie decât de plăcere, compensând moartea mamei. Dada se ocupa
de-ale casei după acea nenorocire ce şi-a lăsat asupră-ne
amprenta într-un fel pe care inima mea (nu şi raţiunea!) refuză
să-l recunoască. Am zis deja că mătuşa rezolva anemic treburile
curţii, inclusiv bucătăriseala, ceea ce l-a împins pe bietul şi
tot mai beţivul ei frate către a doua căsătorie, apoi spre a
treia, încheiate <i>nedecis</i>, vorba lui. Mâncarea „servită”
(alt cuvânt folosit de tata în surprinzătoare contexte, rostit cu
superioritate ironică, imposibil de redat) frecvent de el se chema
<i>ghimaftoale</i>. Ce era – sau din ce era făcută –, a rămas
un mister de nepătruns, ca pronia lui Dumnezeu. Şi la fel ţinea de
foame, fiindu-ne <i>verbal</i> pusă în străchini, mie şi
soră-mii, când ceream de mâncare înaintea orelor aproximative
pentru cele trei mese obişnuite. Spiritul de economie funcţiona
impecabil în deprinderile unui bărbat în toată firea, de aceeaşi
vârstă cu nenumitul critic şi literator, căruia cândva – după
ce-i lecturasem avid cărţile publicate, inclusiv un roman greu de
parcurs – i-am făcut gluma să-l consider un posibil tată,
deoarece se născuse tot în 1930. (Şocat, bătrânul holtei s-a
dezis imediat de asemenea „progenitură”; de unde am dedus că
fie n-are umor, fie am ratat poanta, mai probabilă fiind a doua
ipoteză.)
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A rămas în folclorul familiei – şi vreau să o perpetuez –
preţuirea lui tata pentru nişte cârnaţi de porc, pregătiţi cu
migală de mine şi de soră-mea după reţeta Sandei Marin, găsită
într-un almanah. I-am terfelit în untură, i-am asezonat cu
murături de putină şi i-am răstignit lângă o cucernică
mămăligă învârtită de Dada, la un Crăciun, prin 1978 sau 1979.
Mâncaserăm pe cinste, iar tata se lăsase pe-o pernă, răsucind
ţigara ce urma să o fumeze afară, caznă deprinsă de când
amândoi copiii săi ne-am opus vehement tratamentului involuntar cu
mahoarcă (uite-ne şi protocroni ai legilor anti-fumat!). Întrebat
cum sunt cârnaţii, el a zis mulţumit:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
– <i>E buni, da' nu e economici, taică!</i></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Imbatabil, aproape maestru, tata se dovedea la încropirea salatei
de primăvară. Cum răsărea ceapa de arpagic şi ridica frunze
cărnoase ce puteau fi rupte fără să deranjeze creşterea legumei,
tata se apleca pe lângă răzoare şi culegea cam o mână zdravănă
de tuburi mustoase, cu iz înţepător şi iute, bineştiut de
oricine. Le spăla cam de formă şi, scoţând briceagul cu prăsele
în formă de peşte – folosit, între altele, şi la retezarea
celor douăzeci de unghii –, toca frunzele nu foarte mărunt –
dar nici în patru, ca verişoară-sa, Pârloaga –, şi nu înainte
să dezinfecteze cu ţuică versatila-i brişcă. Peste tocătura din
castronul emailat punea sare, oţet şi ulei de floarea soarelui, din
acel ordinar, ce se găsea pe-atunci în comerţul socialist. Salata
„servea” drept garnitură la omletă, din câte ouă se nimerea,
musai convinsă cu untură de porc, uleiul stricându-i fasonul.
Astea două feluri de mâncare ştia tata să gătească şi
niciodată n-am simţit dezgust pentru ele, nici măcar în scurtele
interludii de ceartă cu <i>genitorele</i> care îşi „ducea
crucea, aşa cum putea”, conform exprimării dumnealui.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ani după ani am ostenit să pregătesc şi eu asemenea salată. Nu
i-am dibuit secretul, nu i-am pritocit deliciul, nu i-am distilat
suculenţa. Pesemne fiindcă n-am briceag cu prăsele în formă de
peşte, iar pe al tatălui l-am pierdut, ca un căscat ce sunt!... </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(Revista HYPERION nr. 7-8-9/2019) </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">
p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }
p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }
p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-23246678987282696952019-07-23T08:28:00.000+03:002020-01-26T12:24:56.098+02:00ROCK LA „DILEMA VECHE”<style type="text/css">
@page { size: 21cm 29.7cm; margin: 2cm }
p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }
p.cjk { font-family: "Noto Serif CJK SC"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }
p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }
</style>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Woodstock, dincoace de Zid</span></b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">
Dragă Marius,</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">
Nu pot să vă scriu nimic despre Woodstock. Motivul? Voi, acolo, la
<i>Dilema veche</i>, sunteţi destul de ştiutori în ale muzicii ca
să fi înţeles dacă nu <i>Totul</i>, vorba lui Cărtărescu, sigur
mai mult decât aş putea eu pretinde că ştiu. Iar eu ştiu doar
atât: că nu ştiu nimic! Asta e situaţia, nu parafrazez
şmechereşte un dicton celebru. Aş minţi dacă aş spune că m-a
influenţat o situaţie, un fapt de viaţă (şi ce fapt!), un
eveniment despre care am recepţionat ştirile târziu şi într-un
fel fracturat, precum loviturile lui Keith Moon în tobe, la
sfârşitul recitalului The Who, cu distorsiuni demne de abilităţile
lui Jimi Hendrix, dar cu patima ce-l chinuia pe Joe Cocker când îşi
scuipa sufletul în piesa <i>With a Little Help from my Friends.</i><span style="font-style: normal;">
Nu fac intertextualitate, exprim o stare. </span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-style: normal;"> Prezent la Woodstock? Exclus, chiar
să fi trăit în America! Îmi închipui că, de-aş fi avut norocul
să mă nasc acolo, părinţii m-ar fi „cooptat” la cultivarea
legumelor, ocupaţie şi a perechii de fermieri pe tarlaua cărora
năvăliseră mucenicii flower-power în căutarea a ceva de mâncare.
Presupun asta, fiindcă toată copilăria am lucrat într-o grădină
de legume, la Cacova, pe malul Neajlovului cel limpede ca Ozana şi
lent curgător ca Bahluiul. De cum se usca pământul să poată fi
cultivat şi până după întâia zăpadă, când adunam ultimele
verze şi sfecle roşii, neuitând aromaţii morcovi, eram „La
Grădină”, paradisul şi Woodstock-ul meu. Poate o să te mire
asocierea, însă explicaţia frizează banalul: careva dintre cei
maturi, parcă Niculina lui Bizdeche, că era mai fudulă, avea un
aparat de radio </span><i>Turist</i><span style="font-style: normal;">,
fabricat în 1962 la Electronica, în Bucureşti. Husa de piele maro
îi conferea aspect de „poşetă”, iar femeia îl aducea mereu la
muncă şi-l lăsa să cânte cât ţineau bateriile EL-BA. La
aparatul acela am auzit şi piese de peste ocean, fiindcă „se
dădeau” în crăpătura (mult spus deschiderea!) culturală
băştinaşă de după 1965. Provocat de solicitarea ta, mă refugiez
în amintirile anilor 1969-1970, când toate păreau bune şi
gustoase, vorba Ninei Cassian, prima poetă cu care am discutat în
contradictoriu, căreia, bănuiesc, nu i-ar fi displăcut a se
desfăta la Woodstock, mai mult chiar decât cele trei zile de
dragoste şi muzică intrate în legendă. S-a răsfăţat el
bătrânul (avea 77 de ani!) literat maghiar D</span><span style="font-style: normal;">é</span><span style="font-style: normal;">ry
Tibor, în romanul său din 1971, </span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Képzelt
riport egy amerikai pop-fesztiválról </span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">–</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">
Reportaj imaginar de la un festival pop american.</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">
Nu mai reţin numărul, nici nu regăsesc în bibliotecă exemplarul
revistei </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Secolul
XX</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">,
în care am citit fragmente din acea carte, nici n-am habar dacă
întâi a scris romanul, apoi </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">music-hall-</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">ul
de suficient succes ca să se joace pe scenele budapestane până
spre zilele noastre. Lectura, făcută în jurul anului 1980, mi-a
deschis orizonturi culturale dincolo de rockul mitizat deja, dacă nu
chiar mistificat. </span></span></span></span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> S-a
spus, se ştie că, pe lângă chestiile autentice, „sistemul” a
livrat </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">consumarockerilor</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">
multe prostii. De unde răspunsul acestora </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">–</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">
tonele de gunoi rămase după vreun festival, curăţat anemic de
câţiva conştiincioşi, la spartul chermezei. Deseori, când mă
gândesc la Woodstock, îmi revine sub ochi, pe ecranul virtual,
peisajul dezolant din finalul filmului celebru, însoţit de
întrebarea: dacă omenirea e în stare să-şi bată joc de
frumuseţea paradisiacă, oare nu merită să dispară? Toată goana
asta dementă după profit şi îndestulare, după facilităţi şi
comoditate, nu va secătui planeta şi o va face de nelocuit? Nu e
Woodstock-ul simbolul acestui flagel? Să vii cu inima deschisă la
întâlnirea cu prietenii, să huzureşti ca-n zilele frumoase de
după terminarea examenelor, înainte de primul job, să faci
dragoste ca-n romanele bucolice şi să pleci, lăsând în urmă
excrementele unei mentalităţi lipsite de raţiune, dezastrul
comportamentului de copil răsfăţat, căruia nu i s-a refuzat
niciun moft! Fie-mi scuzată îngrijorarea bătrânească şi
obsoletă: mi se năzăreşte că suntem dincolo de penultima secundă
a lumii noastre, iar Woodstock-ul nu-i lipsit de vină în poveste!</span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> A
fost o vreme când credeam că acolo s-a răsturnat căruţa cu
deşteptăciuni şi talente. Cumva prin contagiune, am trăit
retroactiv „fericirea obligatorie”. Mitologia din jurul toposului
m-a captivat şi pe mine o lungă perioadă. Am scris şi-un text dat
dracului de cult, </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Despărţirea
de Woodstock</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">,
la trecerea sfertului de veac. Nu m-a deranjat îndelunga „mulgere”
financiară a evenimentului, investitorii trebuiau să-şi recupereze
banii cumva. Am cumpărat câte ediţii de vinil, CD, DVD şi Blu-ray
am reuşit. Îmi place să revăd, mai rar ca-n juneţe,
cin</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">é</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">-verit</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">é-</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">ul
lui Michael Wadleigh, rămas în istoria genului drept punct de reper
imposibil de întrecut. Şi dacă e să fac iarăşi pe deşteptul,
aş spune că izbânda peliculei vine din surprinderea sentimentului
de tinereţe perpetuă pe care ţi-l dă vasta mişcare haotică a
mulţimii. Selectarea şi combinarea secvenţelor pare cheia
capodoperei. La Woodstock n-au fost doar vedete şi popor
flower-power. Au fost şi oameni utili pe la marginea rar băgată în
seamă (vezi muncitorul care curăţa W.C.-urile), şi profitori de
naivitatea copiilor care se credeau maturi, şi privitori ca la TV,
şi combatanţi ca la război etc. Mulţi anonimi au contribuit să
se întrupeze mitul. Când auzeam că cineva a fost </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">acolo</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">,
iute configuram o explozie de beatitudine şi mister, ca-n
revelaţiile mistice. Apoi citeam „mărturia”: omul lucrase pe o
macara, o cisternă de apă, la punctul medical sau cine ştie unde.
Dar fusese ACOLO. Şi asta îl marcase pe viaţă. Însă n-ar fi
înţeles ce s-a întâmplat dacă nu vedea FILMUL. Pentru americani,
se ştie, filmul bate viaţa. Şi dacă nu s-a făcut film despre un
eveniment, e posibil ca evenimentul nici să nu se fi petrecut! Cât
din percepţia asta se datorează magnificului </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Woodstock
</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">–</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">
3 Days of Peace & Music?</span></i></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> </span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"><br /></span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Dragă
Marius,</span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Aş
putea continua aşa mai mult decât cele 8.000 de semne, câte ai
solicitat. Aş putea scrie chiar un roman (să o concurez pe Ruxandra
Cesereanu!). Evident, Woodstock este un fenomen ce transcende
localizarea spaţio-temporală precisă, altfel pica de mult în
nepomenire. Nu vreau să adaug alte vorbe şi verbe, la fel de utile
precum pantofii scâlciaţi pe care încerca să-i încalţe un
năpăstuit în urma flagelului. </span></span></span></span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Provocarea
ta m-a îndemnat să-mi scotocesc amintirile, spre a depista unde mă
aflam eu în acele zile de august 1969, când abia sărisem de 13 ani
şi începeam să înţeleg lumea niţeluş. Precis nu pot determina.
Cert este că în vara aceea, poate în iulie, poate chiar în
august, duminică, 17, am plecat din prăfuita Cacovă la Găeşti,
împreună cu verii mei, Costică şi Nicu Ungureanu, să vedem
filmul </span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Beckett</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">,
cu Peter O'Toole şi Richard Burton. Scenariul conţine o scenă în
care cei doi prieteni se ceartă, iar între ei se ridică un zid
invizibil. Dincolo sau dincoace, obstacolul se trece printr-o crimă.
De care parte ne aflăm noi, cei de azi? Ce-am ales? Ce suntem? </span></span></span></span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Ca
să ajungem în micul orăşel, unde funcţiona cinematograful cu
ecran lat, traversam lunca Argeşului. Cald fiind, ne-am oprit la
scăldat lângă râu, într-o groapă de draglină cu apa
transparentă, curată. Acolo erau şi nişte studenţi, cred: două
fete şi doi băieţi, cam 20 de ani fiecare. Fumau, făceau plajă,
ascultau muzică la radio. Nu mă întreba de ce am reţinut piesa:
</span></span></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">Summertime
Blues </span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><i><span style="font-weight: normal;">–</span></i></span></span><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;">
poate Eddie Cochran, poate Blue Cheer, poate The Who. Vei fi ghicit
că motivul neuitării stă în trupul unei fete de care, ca două
gheare de pirat nevolnic, mi s-au agăţat ochii. Avea părul drept
şi lung până pe la jumătatea spatelui, sâni şi şolduri
pietroase, piele maronie, râs cristalin. La un moment dat, s-a
prelins leneşă în apă, unde şi-a lepădat fără jenă bikinii,
incitându-ne generoasă cu formele-i rotunjite, ce-ar fi ruşinat o
sculptură antică elină. </span></span></span></span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> A
intrat în apa limpede; şi-n memoria mea confuză, de unde n-a ieşit
nici azi.</span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"><br /></span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="color: #222222;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Aşa
că vei înţelege de ce nu pot să vă scriu nimic despre Woodstock.
</span></span></span></span>
</span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> </span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> Al
vostru,</span></span></span></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="color: #222222;"><span style="font-size: small;"><span style="letter-spacing: normal;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-weight: normal;"> D.U.</span></span></span></span></span></div>
<div style="height: 0px;">
<i>(Conceput ca o scrisoare către Marius Chivu, redactorul care mi l-a solicitat, şi căruia îi mulţumesc, textul de faţă a apărut cu oarecari modificări operate de redacţie în revista <b>Dilema veche</b>, nr. 804 din 17-23 iulie 2019.</i> <i>L-am pus aici pentru curioşii care ţin să verifice ambele variante.</i>)</div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-48864789391469342372019-06-13T10:27:00.002+03:002019-06-13T10:52:35.582+03:00TERAPIE NARATIVĂ - 2/2019<style type="text/css">
@page { size: 21cm 29.7cm; margin: 2cm }
p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: #000000; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; so-language: ro-RO }
p.cjk { font-family: "Noto Sans CJK SC Regular"; font-size: 14pt; so-language: zh-CN }
p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; so-language: hi-IN }
</style>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>Povestea magnetofoanelor mele triste</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A deţine un magnetofon pe la jumătatea anilor 1970, însemna, pe
de-o parte, că ai o stare materială confortabilă; pe de altă
parte, că eşti un iubitor împătimit de muzică. Nu cunoşteam
mulţi oameni de felul ăsta. În sat la noi trăiau doi posesori
norocoşi, dar niciunul nu se făcea vinovat de numitele aspecte...
ale mitului. Muzica populară învârtită de ei suporta sughiţând
concubinajul cu banda magnetică, habar n-am de ce. Cât despre
confort... Cam pe la sfârşitul deceniului, odată cu intrarea
generaţiei mele în slujbe obligatorii, convenabil remunerate, a
luat avânt cumpărarea de asemenea jucării muzicoase, maşinile sau
motocicletele fiind mai rare şi scumpe. Un rocker care oficia la
mag(nif)icul aparat nu mai trebuia să demonstreze nimic, nimănui.
Cu sau fără maşină, el devenea buricul atenţiei în cercul său
de prieteni, la orice petrecere, lăsată cu niscai împerecheri după
dans, el era totdeauna la curent cu noutăţile în domeniu, el putea
să cucerească fetele fără efort, ba chiar îşi permitea să
refuze vreo natantoală. Dacă mai şi zdrăngănea la chitară,
n-avea rival! Însă motivul pentru care mulţi ne rupeam de la gură
ca să punem la ureche viza posibilitatea accesului neîngrădit la
discurile favorite, copiate personal sau prin împrumut reciproc
mănos. Iar dacă treaba asta nu-l poate defini pe meloman, sigur
nu-i lipseşte din panoplia ciudăţeniilor.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Să fi numărat 12 sau 13 ani când am auzit prima dată sunetul de
magnetofon. Vecina noastră, Mia lui Bădiţă, zis Niculae Zamă,
soră cu nea Aurică, deţinătorul diverselor chestii după care
tânjeam, era vânzătoare la un magazin de confecţii în Bucureşti.
Acolo se căsătorise cu un băiat de oraş şi veniseră împreună
pe-acasă, de-un Paşte. Cum anume se dotaseră cu magnetofonul
portabil pe baterii, nu ştiu; ştiu însă că aparatul era un
Tesla. Sigla întipărită în memorie este, totuşi, <i>Start</i>,
caligrafiată pe-o emblemă roşie, lipită de bordul alb. Deunăzi,
căutând detalii despre această marcă, am aflat că o fabricau
cehii, în renumitul lor concern, ale cărui produse nu saturau
pieţele şi nevoile popoarelor pe atunci obligate la prietenie sub
umbrelă sovietică şi socialistă. Prea mic să mi se permită
participarea la petrecerea de sub nuc a încă tinerilor, cu vreo
10-12 ani mai vârstnici decât mine, am avut acces la minunăţia
tehnică doar să o văd. Etalam precoce apucături de electronist şi
am fost mulţumit să zăresc bordul nostim, îmbrăcat într-un soi
de muşama albastră. Stând la poartă, pe malul şanţului – alde
Zamă aveau casa peste drum de-a noastră –, am reţinut şi câteva
melodii; mai precis, n-am uitat refrenele şi timbrul solistului
vocal, recunoscute peste ani, când mi-am completat informaţiile:
erau John Fogerty & Creedence Clearwater Revival. Piesele lor
celebre culegeau succesul pe toate meridianele vremii, dar niciuna nu
urca pe locul întâi. De câte ori aud, bunăoară, <i>Green River,</i>
îmi revine în minte ziua aceea de primăvară, cu lumina soarelui
cald filtrată prin frunzişul pomilor din curtea vecinilor, cu
amestecate arome de vegetaţie crudă, miel fript şi cozonac
înmiresmat, cu ouă roşii sparte şi mâncate pe fugă, cu oameni
care se mişcau lent, ca şi când înotau în apa unei mări de
smarald...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__85_1268259432"></a><a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__189_2081936295"></a><a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__66_1762651060"></a>
Al doilea magnetofon văzut era un Grundig TK19L, acoperit în ceva
ca o imitaţie de piele, poate plastic gri-cenuşiu, fin la pipăit.
Arăta niţeluş murdar, detaliu ce nu afecta performanţa, ci
personaliza designul. Fericitul posesor – sau numai utilizator –
era colegul meu de clasă, Rotaru Victor, zis <i>Rotită</i> (nu
<i>rotiţă!)</i>, pentru a-i persifla defectul de pronunţie al
consoanei respective. Victor locuia în blocul vecin, la nici 50 de
metri de poarta Liceului Energetic. Aducea deseori Grunding-ul la
şcoală şi mereu la orele de practică profesională. Ne-a venit
coleg în anul doi; să fi fost din anul întâi, nu ştiu dacă era
lăsat cu aparatul în atelierul de lăcătuşerie, unde maistrul
Cenuşă ne demonstra cum trebuie să cânte pila bastardă pe
metalul brut, cam în stilul în care ministrul Tudorel Toader
explica „ievaluările” sale justiţi-<i>abile</i> (Toader chiar
aduce la figură, chelie şi negi cu defunctul Cenuşă!). La orele
de laborator coordonate de Ceamba, profesor de <i>Protecţii prin
relee</i> (materie de bază în specialitatea noastră), muzica rock
era bine primită, să mai încălzească aerul încăperii, veşnic
rece, deşi funambulescul Ceamba adora jazzul şi interpretele negre
de soul (las pe altădată întâmplări cu el!). Supravegheat cu
stricteţe de tatăl său, militar de carieră şi meloman de ore
nocturne, când se difuzau concertele simfonice, Rotaru n-avea
preferinţe, însă era la zi cu noutăţile. Iar în acei ani,
1971-1976, abundau piese care azi constituie tezaurul genului: Pink
Floyd – <i>Money; </i>Black Sabbath – <i>Iron Man;</i> Led
Zeppelin – <i>Stairway to Heaven;</i> T. Rex – <i>Telegram Sam;</i>
Deep Purple – <i>Smoke on the Water;</i> Sweet – <i>Wig Wam Bam</i>
sau Gary Glitter – <i>I'm the Leader of the Gang (I Am!).</i> (Asta
nu-i chiar piesă de tezaur, ci un trecător hit de top; şi era
singura pe care un alt coleg, Dobre Ionel, absolut detaşat de ce se
petrece în clasă, o asculta cu gura căscată lângă difuzor,
clătinând capul ca bulgarii şi mormăind refrenul la unison cu
năpraznicul englez: „<i>am dă liiiiiidăr, am dă liiidăr!”</i>
Alte piese nu-i spuneau nimic lui Dobre, imun la tot ce însemna
muzica rock pentru noi.) Toate astea, şi multe discuri întregi,
le-am auzit prima dată pe magnetofonul lui Rotaru. Ne bucuram mai
ales noi, băieţii de ţară, cărora părinţii abia le puteau
plăti gazda şi întreţinerea, necum să le cumpere prostii. Doi
dintre „ţărani” – cum ne spuneau „bucureştenii”, să ne
deosebească – am prins mare drag de aparat. Paul Ion, student la
electronică, şi-a susţinut lucrarea de licenţă despre
magnetofoane. Eu am cumpărat unul în octombrie 1979, pe primii bani
economisiţi din salariul de electrician cu înaltă calificare,
„personal operativ” al Sistemului Energetic Naţional. Al treilea
coleg, autenticul bucureştean Petre Marin, zis <i>Patric</i>
(supranume transformat în <i>brand</i>, ex-colegul meu de bancă
ajungând actor şi realizator TV, ocupaţie în care şi-a găsit
sfârşitul tragic), ne-a depăşit pe toţi: în anii 1990 amenajase
un studiou profesional de înregistrări şi mixaje audio, dotat cu
magnetofon staţionar MechLabor STM 210b, pe două canale la viteză
38 ips, plus alte patru portabile – ReVox, Sony, Tascam şi Teac –
pentru multiplicare şi <i>backup</i>.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
M-am pricopsit întâi cu un Maiak 203. Faţă nichelată, butoane
negre de volum, joase, înalte şi înregistrare, VUmetre
albastru-alb-roşu, panouri laterale din lemn, şasiu de duraluminiu.
Venea echipat cu toate cablurile necesare pentru conexiuni externe,
cu microfon mono şi-o bandă magnetică pentru utilizare
nepretenţioasă, după cum am remarcat, suflând oxidul de fier
căzut de pe ea după nici două-trei derulări. Era atât de frumos
nou, încât vecinul Ionel Filip, zis <i>Văru Pomană</i>,
văzându-l, a emis celebra-i apoftegmă: „Tehnica evoluează, băi
vere!” Constatarea i-o prilejuise inevitabila comparaţie cu
magnetofonul său polonez, un ZK 147, în cutie de lemn, primit de la
nişte rude contra câtorva găini şi-o jumătate de porc. Să
cumpăr Maiak-ul, plecasem cu Nenea, vărul şi supervizorul meu în
ale electronicii, tocmai în Piteşti, unde alt văr, Nicu, fratele
lui Nenea, ne asigurase că asemenea aparate se găsesc din
abundenţă. Dar din ce magazin să-l fi luat? Au trecut patruzeci de
ani, şi uite, am uitat! Să fi fost cumva faimosul, pe atunci,
magazin Trivale? Să fi fost unul mai mic, la parterul blocurilor ce
încadrează Pasajul Sfânta Vineri? Oricum, ştiu bine că am
capturat şi-o sticlă de vodcă <i>Stolichnaia</i>, încă se mai
găsea prin raioanele de dulciuri la <i>Alimentara</i>. Şi n-am
destupat-o până acasă, întorcându-ne cu trenul de 7 şi
autobuzul de 8.30, seara. Nu eram atât de inconştienţi să ne
ameţim pe drum, ştiind că avem o noapte la dispoziţie şi-o bandă
„trasă” mono, viteza 9. Adică vreo şase ore de muzică de
toate felurile! Banda fusese imprimată în 1978, la 2 Mai, în
unitatea de artilerie de coastă, alături de care se afla punctul de
radiolocaţie marină unde „luptasem” trei anotimpuri neterminate
(citiţi „Tunul filozoafei”, povestirea-titlu din volumul editat
la Polirom, 2005, ca să vă lămuriţi cum decurgea serviciul
militar pe vremea aceea). Băiatul care se ocupa de staţia radio
adunase pentru mine trei albume cu Deep Purple, Uriah Heep şi Rory
Gallagher, plus ultimele hituri disco: Donna Summer & comp. Cu
ele m-am lăudat prietenilor consăteni în iarna 1979/1980, când
voga lor trecuse, dar nu şi farmecul, rămas nealterat până
astăzi.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__165_996478619"></a><a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__186_2309706840"></a>
Unsprezece ani am folosit Maiak-ul, fără să necesite multe
revizii sau reparaţii. O dată i-am schimbat o curea. Altă dată am
înlocuit flanşa de plastic de sub volantă, pentru că se tocise,
cu un nasture de os de la o flanelă veche. Cel mai rău a suferit
când i s-a ars un circuit integrat. Însă n-a fost chiar problemă.
Schema detaliată, prezentă în ambalaj şi păstrată mai bine
decât testamentul lui Taica, i-a permis vărului Nicu –
excepţional electronist! – să refacă integratul din piese
echivalente, lipindu-le pe o plăcuţă de mărimea celei defecte.
Aşa l-am şi înstrăinat, în 1990, când speram ca, odată liberi,
să-mi cumpăr lejer un Rostov 105S, ori poate ceva mai bun. Visam la
celebrul Akai, dar nu-mi ajungeau banii nici pentru cel mai ieftin
model, oricâte economii aş fi făcut. Şi-apoi, cui îi ardea de
economii în explozia consumeristă de la începutul capitalismului
băştinaş? Înainte să renunţ la Maiak, vândusem toate benzile,
vreo 60, în vara lui 1989, ca să completez suma necesară de-un
videocasetofon, nebunia sfârşitului comunist. Am refăcut şi
îmbogăţit bandoteca după ce salariul câştigat la Renel,
compania unde am lucrat peste 35 de ani, devenise invidiat de toată
ţara. Mi-a lipsit răbdarea să caut un aparat mai acătării, aşa
că, la repezeală, am luat un Tesla CM 130, care burduşea
magazinele de specialitate. „Slab, slab!” – au râs de mine
prietenii, „specialişti” dotaţi cu Tesla B5 sau B93 modificate,
ori Soiuz 110 <b>Ctepeo </b><span style="font-weight: normal;">(</span><i><span style="font-weight: normal;">stereo</span></i><span style="font-weight: normal;">
în rusă)!</span> Îi ataşasem boxe fabricate la Electromureş, sub
licenţă poloneză Unitra, pe două căi, cu bas reflex, prin
intermediul unei staţii mici, de 15W, AS-15201. Ledurile verzi ale
amândurora mă încântau seara, la un pahar de whisky olandez sau
cipriot (probabil contrafăcut, din fericire inofensiv)...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am renunţat, prin 1993, la setul pomenit şi am cumpărat „urmaşul”
magnetofonului – un casetofon deck, Akai F6, de coloratele căruia
comenzi digitale mă îndrăgostisem. Deoarece audiocasetele,
originale sau piratate, năvăleau asupra-ne din toate direcţiile,
am mai cumpărat unul, tot Akai, GX55, la desfiinţarea unui „centru
de înregistrări”, cum se numeau primele iniţiative de firme
private în branşă. Apoi le-am dat pe un CD player <i>Crown</i>
portabil, schimbat cu altul, <i>Condor</i>, motiv de fală câtva
timp. Apariţia compact-discurilor fătase certitudinea că
magnetofoanele şi pick-up-urile vor trece în uitare. Dar cum să
chefuieşti folosind un CD? Nţţţ! Nu mergea! Cu magnetofonul
stârnisem bairamuri, întreţinusem lăutăreşte botezul copiilor,
ba chiar animasem şi-o „discotecă” – aşa i se zicea
programului dansant de sâmbătă seara, organizat în Cămine
culturale ticsite cu tineret, prin comunele căpiate de sărăcie, nu
de sistematizare în anii 1980. Privind peste umăr la ce-a fost, mi
se pare că aparatura audio, azi numită „vechituri” (sau
<i>vintage, </i><span style="font-style: normal;">că dă mai bine!)</span>
avea <i>suflet</i>. Atunci se făceau aparate ca să fie folosite;
acum, doar să fie vândute. De unde şi resurecţia bătrânelor
„hârburi”, alintate mai duios ca fantoşa primei iubiri.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Un cincinal şi mai bine am trăit fără magnetofon, dar nu mă
simţeam văduv. Apăruseră PC-urile, cu inscriptoare de CD şi DVD.
Dornic de experimente, am năboit să „digitalizez” arhiva
muzicală. Mă incitau cele vreo 30 de benzi rămase, majoritatea
ORWO, viteza 19, stereo. Am cumpărat pe nimic alt magnetofon:
lăudatul Rostov 105S, un exemplar ce zăcuse două mandate
prezidenţiale într-un garaj plin de praf. După o sumară curăţire
şi ungere, a mers! Lucru rusesc <span style="font-family: "times new roman" , serif;">–</span><span style="font-family: "times new roman" , serif;">
</span><span style="font-family: "times new roman" , serif;"><i>balşoi i zdarovîi</i></span><i>!</i>
Numai că benzile mele, atâţia ani nerulate, erau de nefolosit.
Capetele magnetofonului se îmbâcseau de oxidul ce se scutura ca
mătreaţa, sunetul era distorsionat, mecanismele forţate scârţâiau
iritant. Puţine albume au trecut pe CD-uri. Abandonul a fost
impulsionat şi de accesul din ce în ce mai rapid la internet. Am
dat Rostov-ul pe un videocasetofon, ca să recuperez nişte filmări
VHS, înainte ca şi benzile lor să se degradeze. Şi au mai trecut
vreo zece ani. Şi gata, credeam că am scăpat.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Dar în urmă cu patru sezoane, trezindu-mă pensionar de viitor
(sau de succes?), m-a căpuşat nostalgia şi-am cumpărat alt Maiak.
Un pasionat electronist, cunoscut internetic, l-a recondiţionat
impecabil. Ce să zic? Sunetul de pe bandă – cine ştie, ştie! –
are o „căldură” de negăsit în alt format. Percepţia necesită
ceva antrenament. Şi-un aparat bun, fireşte. În sfârşit, norocul
mi-a surâs cu coada ochiului: suflet pios, văduva regretatului meu
coleg „Patric” Petre Marin (sărut-mâna, Dana!) mi-a dăruit
nefolositul de peste două decenii ReVox A77, cu două canale
(utilizatorii ştiu ce-nseamnă). Nu funcţiona corect. N-am
disperat, ci am insistat, găsind un cunoscător şi exclusivist
colecţionar de aparate ReVox (toată gama). Om pragmatic, depistând
defecţiunea, mi-a propus un schimb echitabil: cel de la mine, plus o
mică diferenţă în lei, contra unuia ca şi nou, „adus” de
prin uitate magazii occidentale.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Aţi avut ocazia să ascultaţi (la) aşa ceva? Nu înfrumuseţez ce
aud eu de câteva luni, pe un sistem de calitate mediocră. E ca şi
cum aş lăuda ediţiile Pink Floyd în <i>high rezolution</i>, tiraj
limitat. Puţini percep diferenţa. Şi mai puţini o apreciază.
Tristeţea pândeşte la capătul fiecărei benzi, însă nu-mi dă
atac la carotidă. Evident, n-am ştiut să iau deciziile necesare
(nu doar magnetofonice!) la timpul potrivit. Să fi cumpărat din
start o sculă <i>ţais</i>, pricepeam oare mai mult din muzică?
Benzile diferă calitativ, de la fabricant la fabricant. Unele
înregistrări sunt mixate bine, altele prost. De aici deosebirile.
Dar de ce muzica populară şi muzica simfonică nu „sună” (de)
pe magnetofon la fel ca jazzul, bluesul sau rockul?</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Inginerii de sunet vor fi ştiind de ce. Mie nu mi-au spus.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<b><i>(HYPERION nr. 4-5-6/2019)</i></b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
(Notă: <i>Textul de faţă preia şi îmbogăţeşte fragmentul publicat dintr-o nepermisă repezeală în revista RAMURI nr. 3/2019 şi anticipează varianta finală ce va îndestula un iminent volum... Mulţumiri ambelor redacţii pentru găzduire şi înţelegere!)</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-48244457739447139952019-03-18T10:54:00.000+02:002020-01-26T12:26:17.052+02:00TERAPIE NARATIVĂ 1 - 2019<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><b>Am avut odată Leica...
</b></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În primăvara lui 1971, pe la Paşti, cred, vărul Costel al
vărului Ment, aduse în Cacova un aparat de fotografiat Leica, al
cărui nume caligrafiat, şi subliniat, pe metalul argintiu îmi va
bântui memoria până la uitarea finală. Nu era primul obiect
destinat acestei îndeletniciri ce-şi etala obiectivul, sau numai
învelitoarea din piele de vită, la gâtul cuiva din sat. La fel de
clar precum ziua aceea de duminică, într-o vară – să fi numărat
vreo 11, 12 sau 13 ani, cel mult –, îmi amintesc înfăţişarea
lui nea Andrei Onete, unul dintre fraţii cunoscuţi drept <i>Ai lu'
Velea</i>, miliţian la Bucureşti. Ca toţi cei care se căpătuiseră
luând servicii prin ţară, dar se uscau departe de vatră, venise
pe-acasă şi asista la horă, în Poiană, alături de proaspăta sa
nevastă, parcă a treia, dacă nu chiar ultima. Purta costum de
culoare închisă, era proaspăt ras, iar obrajii roşu-aprins păreau
tencuiţi cu un fel de cremă, ca ai femeilor fudule. Părul
pieptănat pe spate stătea lipit de ţeastă, aşa cum văzuserăm
prin filme că au gangsterii americani. Fruntea boltită arăta mai
înaltă şi mai întinsă decât o sculptase natura, mulţumită
cheliei precoce. Ochii căprui se mişcau vioi sub pleoapele umflate,
pesemne de trai bun, fiindcă de băutură nu se punea problema, nu-l
văzuse nimeni la cârciumă, nici nu se auzise că ar ascunde
asemenea nărav. Cămaşa bleumarin şi cravata cu dungi albe şi
roşii miroseau a lavandă. Pantofii lustruiţi-oglindă, ceasul cu
capac şi lănţişor de metal auriu, la butonieră o garoafă albă
(să fi fost o iasomie?) şi, în buzunărelul de la piept, colţul
unei batiste – toate nimicurile astea trădau eleganţă de negăsit
în praful satului. Însă nu hainele îl scoteau în evidenţă; de
ceva timp – mai precis de când, după colectivizare, mulţi
cacoveni îşi găsiseră de lucru la oraş –, costumele din tergal
şi pantofii „de lac” parcă invadaseră uliţele; aparatul
fotografic, în husa lui maro, susţinut de-o cureluşă cu cataramă
nichelată – acesta zgârma curiozitatea copiilor şi <i>stârnea
indiferenţa</i> maturilor. Aparentul nonsens din enunţul „stârnea
indiferenţa” încearcă traducerea unui sentiment pe care nu ştiu
să-l verbalizez mai limpede: poate că oamenilor satului le-ar fi
plăcut să aibă un aşa lucru de preţ, cum bănuiau să fie cel de
la pieptul lui nea Andrei, dar la ce să-l folosească? Era câte
unul care, împins de-o inexplicabilă nevoie, îşi cumpăra vreo
asemenea drăcovenie; o păstra în „odaie” şi privea la ea cu
evlavie, dar n-o utiliza niciodată!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nea Andrei trăgea puţine fotografii. Nu-i lipseau plăcerea sau
clienţii, însă era mai mult plecat din sat. Probabil că-i
aparţine cadrul cu vecinii şi prietenii Costică Ungureanu (dragul
de Nenea!), Florică Niculae şi Ionel Filip, ciuntit salvat de mine.
Datează din vara lui 1967 sau primăvara lui 1968, cu puţin înainte
să fie încorporaţi în armată. Tustrei au pantaloni negri şi
cămăşi deschise la culoare. Ţin minte că le purtau la zile
festive. Florică are una albă, cu mâneci scurte, Nenea tot albă,
cu dunguliţe albastre şi roşii; a lui Ionel era vernil. Şi Nenea,
şi Ionel au mânecile suflecate, dovada vremii călduroase. Ionel,
care mai târziu a căpătat şi a murit cu supranumele de <i>Vărul
Pomană</i>, etalează ochelari de soare şi – un adevărat lux, de
necrezut pentru viaţa lui ulterioară – ceas la mâna stângă,
pusă pe genunchi în aşa fel încât să se şi vadă! A fost un om
extraordinar de bun la suflet, unul care – pentru o litră de orice
băutură – te ajuta la muncă ziua întreagă, nepretenţios la
mâncare şi lipsindu-se de răsplată, dacă se simţea bine şi
răspundeai la glume fără supărare. Aşa decurgeau întâlnirile
lui cu Nenea, mai ales după ce acesta, împins de nevoie, s-a
stabilit la <i>blocoteţ</i>, în oraş, de unde venea la baştină
când era vreme bună, să întreţină casa şi să cultive grădina.
Pe urmă s-au certat, nu mi-a zis niciunul din ce cauză, şi au
murit fără să se mai împace. Nenea s-a dus pe lumea cealaltă
înaintea lui Ionel, într-un ianuarie cu pământul bocnă. În
cimitir, nimeni dintre consăteni nu s-a îndurat să-şi rupă
mâinile şi mănuşile pe coada târnăcopului; s-a băgat vechiul
prieten, rămas cu regretul gâlcevei nestinse. Un glumeţ din
vecini, care ştia de cearta celor doi, a comentat astfel: „Dacă
ar vedea Costică cine îi sapă groapa, s-ar scula din coşciug!...”
„Şi crezi că n-ar bea împreună iar?” fu întrebat. Răspunsul
s-a pierdut în pâcla geroasă.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Se păstrează destule cadre de la Onete. Unele au ajuns la mine
pentru restaurare digitală. Şi câteva dintre cele înghesuite în
rame, pe pereţii casei noastre, erau captate de vecin. Eu nu apar în
vreunul, nu ştiu cum am ratat să fiu nemurit astfel. Nici după ce
s-a pensionat, nea Andrei nu se obosea cu pozele, deşi se poate
spune că pritocea un gust anume pentru frumuseţile iconografice. A
fost primul cacovean care a angajat un pictor să-i zugrăvească
pereţii verandei cu scene câmpeneşti, de vânătoare, arbori pe
stâlpi şi flori pe capiteluri. După el, au plătit fresce
asemănătoare şi alţi doi-trei consăteni mai pricopsiţi. Nu l-a
fericit nicio nevastă cu moştenitori direcţi, nu ştiu ce s-o fi
ales de aparatul şi clişeele lui foto. Revenită băiatului ultimei
soţii, casa i-a fost vândută de două ori. Acum e părăsită, ca
multe de prin sat...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nici despre echipamentul unchiului Costică Trandafir, văr primar
cu tata, n-am aflat nimic, deşi am locuit aproape şi l-am vizitat
des în ultimele sale luni, până s-a retras, pe neaşteptate, la
odihnă veşnică, în 1982. El era „fotograful oficial”, deşi
amator, al familiei noastre, iar şedinţele de pozat însemnau
sărbători, fiindcă de sărbători venea pe la neamuri, trăgând
la casa bătrânească moştenită de un nepot. De la unchiul Costică
mi-au rămas câteva cartoane cu figurile bunicilor şi cu moaca mea
de copil ţinut în frâu de mama. Îmi stăruie în minte peste ani
aparatul cu vizare verticală. Nu reţin marca; pot bănui un
Rolleiflex ori altul cu aceeaşi configuraţie. Mă hazardez la
provenienţa germană, dat fiind că, pe vremea când ne înghesuia
în fotografie, unchiul Costică deţinea postul de felcer la un
dispensar uman din Sibiu, unde lucrurile nemţeşti se puteau găsi,
pasămite, mai lesne ca oriunde. Adevărat, maşina lui personală
era o Pobedă (apoi un Moskvici), nu Mercedes, nici Volkswagen, nici
legendarul Trabant. De ce una rusească, habar n-am; oricum, el trăia
la nivel superior nouă, cei rămaşi în (ori neplecaţi încă din)
Cacova. În 1969 a renunţat la tot ce agonisise la Sibiu şi s-a
mutat în Găeşti, recăsătorindu-se a treia oară, de data asta cu
femeia care însemna prima lui dragoste şi-l aşteptase, nemăritată,
vreo trei decenii. Vânduse aparatul foto, fiindcă nu i l-am văzut
în săptămâna când, împreună cu mătuşă-mea, Dada, l-am
ajutat la nişte treburi gospodăreşti prin curte şi-n casa
renovată. Nu i-am descoperit alte fotografii; e drept, n-am căutat.
După înmormântare, mi-a fost jenă să o întreb pe tuşa Lali,
văduva lui, dacă mai are aparatul foto. Jenă mi-a fost şi să cer
înapoi cărţile de istorie pe care i le împrumutasem unchiului.
Le-a luat nepotul ei, profesorul, poetul şi dramaturgul Nicolae
Ştefan Drăghici, ajuns ulterior şeful culturii pe judeţul
Călăraşi, mort, împreună cu soţia şi cu şoferul vitezoman, în
tragicul accident rutier petrecut în dimineaţa următoare
alegerilor din toamna anului 2000.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Aşadar, atunci când Costel, şmecher de Bucureşti, a cărui mamă,
Leana, era sora ţaţei Ioana, genitoarea verilor mei, a venit cu
aparatul de fotografiat Leica, nu s-a zgâit nimeni din sat ca la o
minune. Noi, Ment şi cu mine, ne uitam la el pe toate părţile,
încercând să dibuim sub carcasă ceva bun de folosit în alte
scopuri. Ne pricepeam de minune la asemenea tehnice reconfigurări.
Pe moment, n-am găbuit nimic. Darnic din fire când se plictisea de
lucrurile deţinute, Costel nu ezita să dăruiască verilor oricare
dintre multele sale „jucării”, una mai interesantă şi mai
neobişnuită ca alta în bietul nostru areal. Am în minte,
bunăoară, o lanternă cu dinam acţionat de-o manetă, în maniera
unei pompe, ce scotea un zumzet aparte, ca de motor. Obiectul încăpea
în palma unui copil de clasa a şasea, dar nu şi într-a unuia de-a
patra. Mărinimos, vărul Ment m-a lăsat să mă joc, totuşi,
producând lumină doar câteva minute, şi-alea pe seară, când nu
se întunecase complet. Premiant de clasa a treia, chiar dacă
mergeam împreună la pescuit pe Neajlov, eu nu eram pregătit,
vezi-bine, să păcălesc trecătorii care se plimbau noaptea că pe
drum vine o maşină, aşa cum făcuseră Nenea cu Costel, iar apoi
Ment cu fratele mijlociu, Nicu, sau cu vărul lor, Cornel al lui
Călică, toţi mai mari ca mine cu unul, doi, patru şi opt ani.
Mi-a fost ciudă, dar ce puteam face? Nimic din ce stăpâneam nu-l
tenta pe vărul meu pentru un schimb <i>mutual avantajos</i>, cum
suna lozinca politico-economică pe-atunci pusă în circulaţie.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
De lanternă, ca şi de-alte drăcii, n-am avut parte; de aparat
foto însă am beneficiat. Nu pricep nici azi ce-l apucase pe Ment să
mi-l dea, după ce se jucase câteva zile cu el. Nici văru-meu,
întrebat deunăzi, nu-şi aminteşte cum au decurs tratativele.
Poate renunţase la aparat fiindcă necesita mereu film, ca să
funcţioneze, să „producă” şi să justifice „investiţia”?
Iar clişeul trebuia dus la developat, treabă complicată pentru
noi... Alţi bani, altă cheltuială! Am prăpădit vreo două sau
trei role în vara aceea, 1971. Developarea şi fixarea pe hârtie
le-a girat Nenea, care lucra la IGO, laborant, şi părea tentat să
se dedice artei fotografice, dacă se putea abţine de la ştiinţa
oenologică. Stabilindu-şi priorităţile, el a optat să
cheltuiască împrumutul de la CAR pe o motoretă Mobra. Nu ţin
minte să mă fi atras prea mult luminoasele perspective deschise de
camera obscură, cu toate că talentul muşca nemilos din mine.
Cadrul numărul unu, socotit ca „prima mea fotografie”, este cel
de pe coperta cărţii <i>Prunele electrice</i>, Ed. Marineasa, 1996,
unanim apreciat de oameni cu simţ artistic. Norocul începătorului,
zic eu... I-am surprins pe tata şi pe Tatoniţă, fratele lui, în
postura lor obişnuită vara: aşezaţi pe pragul casei, mânuind
judicios sticla de ţuică, grijulii să nu-şi dea sufletul prea
iute. (Gabriel Marineasa, editorul, a pierdut cartonul în procesul
editării, fapt ce mă lasă pe veci neconsolat.) Păstreaz din vara
aia şi alte cadre, cu mine în chip de pistolar şi puşcaş.
Jucăriile juneţii mi le construisem din lemn de brad şi mă
antrenam învârtindu-le, cu iluzia că aşa voi dobândi abilităţi
pentru arme autentice. „Sesiunea foto” se desfăşurase pe vale,
printre sălciile de la Mocirlă şi pe malul heleşteului săpat în
mlaştina de sub deal de-o draglină angajată la C.A.P., alături de
„grădinile noastre ajutătoare” – în fapt, pământuri
deţinute de neamul Ungurenilor în zona respectivă.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Toamna am plecat la Bucureşti, eu în primul an de liceu energetic,
Ment în ultimul de şcoală profesională de chimie. Am luat şi
aparatul cu noi, fiindcă văru-meu voia să-l vândă în talcioc,
la Obor, ca să cumpere şubler şi menghină, instrumente stringent
necesare în preconizatul său atelier particular de lăcătuşerie
ultrafină. Ştiind planul, m-a pus naiba să-i vorbesc despre asta
unui coleg de liceu, mai mare cu un an şcolar ca mine, întâlnit
chiar în prima zi de învăţătură (de minte!). Se numea
Constantinescu Ion, şi era nepotul profesorului de matematică,
Constantinescu Ilie, zis Aghiuţă, categorisit în cancelarie drept
cel mai bun şi mai exigent la materia respectivă. Originari
dintr-un sat al judeţului Olt, păreau să nu aibă nimic în comun,
cu excepţia numelui. Ion s-a declarat mintenaş dornic să ne
cumpere aparatul, pe impozanta sumă de 120 lei, fix cât cerea vărul
Ment. I-am dat obiectul pe încredere, să îl probeze, aşa ni s-a
părut corect. Urma să aducă banii a doua zi, precis! Nu l-am mai
văzut pe individ niciodată, sau poate am trecut pe lângă el fără
să-l recunosc. Interesându-mă, apoi, la clasa lui, de ce nu apare,
am aflat că tembelul rămăsese <i>corijent anual</i> chiar la
materia predată de unchiu-său, care nu-l trecuse nici la examinarea
din toamnă. Şi pentru că era corijenţă de primul an, fusese
exmatriculat. Dacă voia să urmeze cursurile, trebuia să susţină
alt examen de admitere. Pe atunci aşa funcţiona învăţământul,
iar băieţii de bani-gata sau fiii de directori prin ministere,
zburau din şcoli sau repetau clasa fără discuţie, indiferent de
tragedia personală. Ştiu cel puţin trei exemple din liceul meu...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am contabilizat pierderea cu vărul Ment şi-am ajuns la concluzia
că nu-i mare brânză. „Nimic nu dai, nimic nu face!”, a zis el,
poftindu-mă într-o cârciumă, vizavi de biserica din Piaţa Sf.
Gheorghe, să mâncăm nişte mititei şi să bem o bere. De şubler
ne-am rostuit repejor, profitând de neatenţia maistrului Cenuşă,
însărcinat să conducă atelierul de lăcătuşerie practică,
disciplină la care antecedentele de-acasă mă situau permanent
între fruntaşi. (Nu-mi amintesc amănuntele, rog să fiu crezut!)
Menghină am cumpărat eu, din singura bursă primită în liceu. Era
una mică, se prindea de masă în ce loc doreai, mulţumită
şurubului helicoidal prevăzut cu talpă în cruce. Normal şi
firesc, i-am cedat-o vărului meu. El intrase bine „în pâine”
şi repara bricege, foarfeci, cuţite pentru toate neamurile, plus
mecanisme de ceasornic, în tainele cărora devenea expert. Mi-a
rămas o coarbă din perioada aia; zace prin magazie, relicvă de
folos redus.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cum de încăpuse pe mâna noastră un aparat Leica (profesioniştii
cunosc valoarea oricăruia, din orice serie), am scris: îl
primiserăm de la Costel. Dar el de unde îl avea? Iată: Costel,
absolvent cu chiu, cu vai al unei şcoli profesionale, era băiat de
director în Ministerul Comerţului Exterior. Ce funcţie îndeplinea,
dacă şi ce grad purta pe sub hainele civile binevoitorul său tată,
rar văzut de noi, dar cunoscut de tot satul ca „naşu' Ment”
(văru-meu îi poartă numele de botez), uite că n-am fost curios
pe-atunci să aflu. Iar azi, când e de mult ţărână într-un
cimitir catolic, doar poza lui mi-ar stârni oarecum interesul. N-o
am. </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(Revista HYPERION nr. 1-2-3/2019) </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 0); line-height: 115%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Noto Sans CJK SC Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-1990164774217073982018-12-04T07:47:00.003+02:002018-12-04T07:47:23.867+02:00TERAPIE NARATIVĂ 4/2018<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><span style="font-style: normal;"><b>Alfab(icicl)etizare</b></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A avea o bicicletă era necesitate pentru orice bărbat din Cacova,
care voia să se <i>arănească</i> în anii 1960, după ce se
luaseră pământurile <i>la colectiv</i>. Să umble cu ea însemna
şi o performanţă pentru oricare dintre ei, la fel ca pentru un
copil de 7-15 ani. Plugari până mai ieri, sătenii foloseau căruţa
pentru distanţe lungi; prin sat, şi la câmp uneori, mergeau pe
jos, târându-şi picioarele goale prin ţărână, vara; lunecând
cu opincile prin şleauri şi zăpezi, toamna, iarna şi primăvara.
Nu mai ţin bine minte „şcolarizarea” vreunuia dintre consăteni
la învârtitul pedalelor; nici căzăturile mele n-au rămas toate
prin celulele hard-disk-ului gelatinos ce mi se clatină în
tărtăcuţa purtată pe umeri; îmi amintesc doar de acrobaţiile
lui Tatoniţă, fratele lui tata.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__349_3911031955"></a><a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__380_615754839"></a>
Era un om înalt, de aproape 1,90 metri, voinic, lent, aplicat pe
treabă, dar fără scânteierea de minte a fratelui, a lui nea Gogu
sau a vreunuia dintre cei tineri, de la nea Aurică al lui Zamă şi
până la Nenea, Nicu, vărul Ment sau chiar Florică al lui Firică.
Doar vărul Filip, zis Pomană, îi putea face concurenţă la
încetineală. Altfel sâcâitor şi greu de cap la băutură, avea
obstinaţia bovinelor când îşi propunea să scoată la liman
oareşce, fie vreo lucrare gospodărească, fie tainele unei meserii
complet necunoscute, cum a fost aceea de frezor industrial (de mulţi
confundată cu cea de frizer), însuşită după ce împlinise 45 de
ani. În 1962, când a cumpărat bicicleta şi a învăţat să
meargă pe ea, lui Tatoniţă îi lipsea aerul sumbru şi dugos, pe
care l-a căpătat după moartea primei soţii, neuitata şi draga
Florica, mamă de rezervă pentru mine, care fugeam la ea una-două,
simţindu-mă mult mai iubit de mătuşă decât de propria mea
genitoare. De unde şi numele de <i>Mama Fica</i>, atribuit în
perioada când nu puteam articula cuvintele, nume dus în mormânt
într-o primăvară noroioasă, ce-mi stârneşte lacrimi uscate.
Privesc uneori o fotografie de familie, făcută în 1961, la
tradiţionalul bâlci de Sf. Ilie, patronul oraşului Găeşti.
Dinaintea perdelei-decor, zugrăvită cu un peisaj european, stau
aşezaţi pe scaune tata şi Tatoniţă; eu între ei, în picioare,
cu o bască subţire ca o farfurie, ce-mi aluneca întruna de pe cap,
şi pantaloni verzi, cu bretele, ţinându-mi bărbia mult ridicată,
la indicaţia de regie a fotografului. În spate, tot în picioare,
mama, cu frunte înaltă şi faţă surâzătoare ca astrul zilei;
alături o figură plată, rotundă, lustruită de nenoroc, Dada,
sora lui tata şi a lui Tatoniţă, cam bondoacă pe vremea aia, după
ce divorţase şi locuia singură în casa ei; şi Mama Fica, parcă
mulţumită că o ţine în braţe pe soră-mea, parcă obosită după
cine ştie ce muncă la grădina de legume din Valea Gligorului, unde
lucra toată vara. Tustrele femeile poartă basmale ori batice de
culoare deschisă, legate peste cap, la spate, în felul acela care
trăda cochetărie de tinere măritate, elegante şi sobre totodată.
Tata are părul îngrijit, pieptănat cu cărare pe stânga, Tatoniţă
este tuns zero. Căpăţâna lui denotă un aer straniu, de pictură
gothică, din cele ce umplu azi iconografia albumelor rock sau a
filmelor <i>horror</i>. Cu toate astea, Tatoniţă surâde nepăsător
şi detaşat, fără nicio intenţie ascunsă ori pornire asasină.
Îmi aduc bine aminte că în dimineaţa aceea, înainte să ajungem
pe tăpşanul bâlciului, fuseserăm la frizeria din centru, unde pe
mine mă tunseseră numărul 1 (unu), acţiune ce-mi stârnise
justificate manifestări de protest şi plâns <i>crăonit</i>
(citeşte: exagerat), în pofida promisiunii că voi căpăta
suplimentar ciubuc, turtă dulce şi îngheţată, delicatese la care
accesul era posibil doar în cele două zile de sărbătoare şi mers
la oraş: Sântilie şi Sântămărie. Părând convins de
sinceritatea smiorcăielilor mele şi dorind să le înlăture,
Tatoniţă hotărâse brusc să se tundă şi el numărul zero, ca să
fie mai tuns ca mine! Evident că, pus în faţa oglinzii ce reflecta
căderea părului pe învelitoarea de muşama albă, n-am fost
capabil să mai plâng. În frizeria cât o cutiuţă, silueta
înaltă, masivă şi cheală a unchiului se profila protector pe
geamul argintat, iar discuţia lui cu frizerul – care clămpănea
din foarfece pe lângă urechile-mi cam blegi – viza orice altă
chestiune, în afară de crima comisă asupra podoabei mele capilare.
Am reţinut aceste detalii – şi multe altele, cărora nu le găsesc
vreun rost estetic aici – mai mult din cauză că în restul anilor
de copilărie, Tatoniţă era frizerul nostru, al bărbaţilor din
familia Ungureanu. Avea însă o dexteritate boantă, ca să zic aşa,
şi folosea nişte instrumente dacă nu inadecvate, cel puţin prost
întreţinute. Niciodată – dar niciodată! – nu s-a întâmplat
ca foarfeca sau maşina de tuns să funcţioneze fără probleme!
Prima unealtă, ascuţită prin trecere peste gura cuţitelor a unui
ac mare, din cele de cusut piei de oaie, îndoia şuviţa de păr şi
aproape o smulgea, încercând să o reteze. Rezultatul garantat era
o durere cruntă la rădăcină, pe scalp. Maşina de tuns, acţionată
manual, avea două cuţite-grătar, cu funcţionalitate scăzută,
dat fiind că ascuţirea acestora necesita o pricepere peste a lui
nea Gogu, zis Edison, cel care putea să rezolve orice problemă de
natură fiero-metalică – fireşte, înainte ca Nenea, Nicu şi
vărul Ment, băieţii lui, să-i facă o neloială concurenţă.
Ferească Ăl-de-Sus ca dinţii maşinii să fi rămas încleştaţi
în părul cuiva! Atunci, unica soluţie de înlăturat pacostea din
frizură era decuparea părului, în jur şi pe dedesubt, cu
briceagul sau custura. Vai şi aoleu, jale şi lacrimi, înjurături
şi scrâşnete neputincioase – toate în zadar, ca votarea la un
referendum nevalidat din lipsă de cvorum...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Fotografia – îmi dau seama acum –, chiar lipsită de prezenţa
bunicilor din partea tatălui, imortaliza probabil momentul cel mai
fericit al familiei, înainte de vijelia anilor '60. Iarna următoare,
1961-1962, „s-a desăvârşit colectivizarea agriculturii”, cum
suna sloganul epocii. Pierzând pogoanele de la câmp, unde puteau
cultiva grâu şi porumb, ai mei au fost nevoiţi să defrişeze
pământul din spatele casei, aproximativ 4000 mp de teren. Acolo
creşteau feluriţi arbori şi pomi fructiferi, cam de-a valma,
fiindcă nu interesa pe nimeni să pună rânduială în
semi-sălbăticia veche de când se ştia satul sat. Predominau
salcâmii, mai bătrâni de-o sută de ani; dar şi zarzări erau
destui, şi câţiva pruni, şi-un păr pădureţ, ale cărui poame
se colorau toamna târziu în galben-ruginos şi aveau gust de miere
cu zobitură de fagure. Şi mai era un nuc uriaş, asaltat de toţi
copiii jumătăţii vestice a satului, de cum începeau fructele să
prindă miez şi până la vremea cojilor crăpate. A fost nevoie de
strădania tuturor bărbaţilor familiei ca să-l elimine din peisaj,
în toamna lui 1962. Evenimentul – pentru că eveniment a fost
pentru colţul nostru de lume – echivala cu mult-reuşitul, literar
vorbind, episod al tăierii salcâmului moromeţian, din romanul lui
Marin Preda. Poate că aş putea să-i găsesc altă semnificaţie
decât cea validată critic, dacă m-aş încumeta să-l
ficţionalizez. Nu vreau să par un epigon oarecare al încă
preţuitului teleormănean, cu atât mai mult cu cât distanţa
dintre satele noastre de baştină e de nici 40 km. Memoria păstrează
momentul, nu atât de clar ca fotografia sus-pomenită, dar suficient
de dureros ca să-mi dea coşmaruri din când în când, la vreme de
restrişte şi pustiu sufletesc.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am reţinut bine acel an 1962, fiindcă pentru noi atunci toate s-au
răsturnat, vorba unui romancier rus. Pământul luat la C.A.P., caii
şi căruţa, la fel; cu ce să te deplasezi prin sat, la Găeşti
ori unde aveai nevoie şi treabă? Tata se transferase deja
electrician în Balastiera Ioneşti, unde mergea pe bicicletă. Taica
şi-a făurit o cărucioară cu două roţi şi hulube fixe, între
care a înjugat vaca. Parcă să le facă în necaz deşteptănacilor
care lăsaseră fără rost o lume, se plimba cu atelajul ăsta prin
comună, cu mine alături, ca o garanţie că viitorul e asigurat.
N-a fost să fie, vorba lui Noica. L-au amendat pe inventivul meu
bunic, dar l-au şi filmat (apare într-un documentar de Eugen
Mandric, difuzat cândva şi la TVR). Mare brânză personală n-a
obţinut prin gestul său; nici nu îl interesa. Tot ce voia, era să
arate că se poate descurca şi aşa, în condiţii vitrege şi cu
oprelişti nătânge. Iar cei care au luat exemplu de la el chiar
s-au descurcat bine, unii cumpărându-şi cai şi căruţe, când
regimul a slăbit şurubul. Ca să lucrezi pământul, în felul
impus de <i>Colectiv</i>, nu erai nevoit să pleci din sat, nici să
umbli pe două roţi. Ca să ai serviciu la oraş ori în altă
parte, unde era musai să ajungi zilnic la oră fixă, bicicleta
ieşea din categoria „lux”. Tatoniţă, rămas la C.A.P.,
brigadier şi şef al grădinii de legume, fala comunei Morteni
într-o perioadă, se putea descurca fără velociped, mai ales că
şareta de-un cal îi stătea la dispoziţie, cu birjar cu tot. N-a
vrut să profite, ori a ţinut să fie independent, habar n-am; din
agoniseala lui subţire, a dat cine ştie câţi lei pe o bicicletă
de fabricaţie românească, dotată cu frână de mână, dar nu cu
far şi dinam. Şi a învăţat să meargă pe ea în curtea noastră
cea largă, în care pietrişul – cărat cu căruţa ani la rând
de Taica, de la malul roşcat ce-i purta porecla: Râpa lui Băşică
– se bătătorise în cele peste trei decenii de când turnase cu
ciment temelia casei, încât noroiul nu-şi afla loc, dar nici
vegetaţia.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era o după-amiază de vară, probabil o zi de sărbătoare dacă nu
duminică, fiindcă nimeni nu muncea prin jur. Soarele lumina pieziş
pe deasupra salcâmilor de lângă puţ, vreo doi-trei în curtea
noastră, alţii în curtea vecinului, Nicu Stoica, zis şi Găzoiu,
şi – prin anii '70-'80 – Meserie. Pe atunci, puţul avea cumpănă
şi, legată cu lanţ, ciutură din lemn de salcâm, „fabricată”
de nea Costică Voinea; ulterior, tata şi Meserie au tăiat cumpăna
şi-au pus scripete, cu două găleţi galvanizate şi capac de brad,
să nu cadă vreun copil pe gura largă de un metru. Tatoniţă
încălecase velocipedul şi-l mişca proptind pe pământ talpa
piciorului stâng, complet nepotrivit pentru ce voia să obţină.
Tata, nea Gogu, Taica şi alţi vreo doi-trei vecini asistau pe
margine, îndemnându-l sau sfătuindu-l, serios ori în băşcălie.
Unchiul meu purta sandale împletite pe piciorul gol, pantalonii
lungi cu manşeta prinsă în ace de siguranţă – să nu se agăţe
de lanţ sau de pedale –, o cămaşă de pânză cadrilată şi
nelipsita lui pălărie neagră, cu bor lat şi calota în trei
muchii. După mai multe încercări, a reuşit să-şi menţină
echilibrul cât timp eu şi vărul Ment îl împingeam din spate,
fiecare cu câte o mână pe rama portbagajului din tablă
ambutisată. Strategia pusă în aplicare de noi toţi era
următoarea: Tatoniţă urma să deprindă învârtitul pedalelor,
având asigurată propulsia. Fiindcă trebuşoara nu se dovedea
lesnicioasă, ajutorul nostru, al împingătorilor, câştiga vădită
importanţă. Şi noi îndeplineam misiunea cu entuziasmul vârstei,
al lucrului senzaţional, al faptei numite de ceilalţi <i>drăcovenie</i>,
chestie de care, iubitori amândoi, vărul meu şi cu mine, uzam în
exces.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nu s-a întâmplat ca unchiul să cadă cu bicicleta în timpul
şcolirii. (Am compensat eu şi vărul Ment din plin, când am
izbutit să înhăţăm vehicolul.) De fiecare dată când picioarele
lui refuzau să se achite de sarcină, Tatoniţă le depunea pe sol
în felul berzelor la aterizare, şaua fiind reglată la înălţimea
convenabilă gestului salvator. Aşa încât, vara aceea, cât şi-a
perfecţionat abilitatea velocipedă, îl vedeam pe falnicul bărbat
ridicându-se intempestiv pe catarige şi extrăgând sastisit dintre
ele cadrul de fier ce-i provoca iritare. Când mergea, însă, nu
forţa ritmul, nici nu mărea viteza, preferând plimbarea de
promenadă în detrimentul sprintului năduşit. După câteva
săptămâni de exerciţiu, o ducea şi pe Mama Fica la grădină,
aşezată pe portbagaj, cu o mână ţinând pe genunchi coşul cu
demâncare, cu cealaltă strângând mijlocul soţului. N-am auzit să
fi căzut vreodată, cum păţeau alte cupluri dedate la asemenea
distracţie...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mi-a rămas întipărită în memorie acea după-amiază de
sărbătoare, când Tatoniţă a buchisit <i>alfabicicletul</i>,
fiindcă „maşina” lui a devenit mijlocul meu predilect de
locomoţie, câţiva ani mai târziu, după ce învăţasem şmecheria
să dau din cotonoage, învârtind pedalele, şi să privesc înainte,
pe drum, ca să nu cad în nas, cum păţeam la început, şi de
multe ori. Îmi lipseşte, recunosc, talentul de şofer, dar de când
am abslovit <i>bicicletişcoala</i>, nici că-i simt nevoia. N-o să
pretind acum, nici altă dată, că sunt sau că am fost vreun as al
acestui – până la urmă – sport, pentru că nu e cazul. Ba,
dacă îmi aduc bine aminte, am trecut examenul de mers pe bicicletă
ceva mai târziu decât majoritatea leatului meu. Totuşi, mă pot
lăuda că n-am băgat niciodată piciorul lateral, prin cadru, să
pedalez chinuit, dar vitejeşte; nici n-am pus bucile pe ţeava de
sus, într-o poziţie ce-l înţepenea pe curajos; nici n-am excelat
la sprijinirea cu mâinile pe coarne şi tălpile desculţe pe rama
pedalelor, aşa-numita postură „de-a-mpicioarelea”. Eu am ajuns
din şa direct la angrenaj, datorită înălţimii cu care m-a
înzestrat Cel-de-Sus. Şi am căzut din prea multă grijă să nu
cad, nu fiindcă aş fi fost adeptul vitezei. Şi dacă n-am călcat
cu bicicleta locuri visate, a fost din lene, nu din neîncredere în
forţele proprii. Atunci când am vrut, am bifat reuşita.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Poate s-ar cuveni să amintesc şi cea mai frumoasă plimbare pe
două roţi. Consider a fi fost una din august 1969, când am plecat
cu Nenea şi Nicu să vedem în Găeşti filmul <i>Beckett</i>
(ambele serii, cum scria pe afiş). Probabil că mă înşel. Va
trebui să mai caut în memorie, ceva-ceva se arată în depărtarea
amintirilor... </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
(HYPERION nr. 4/2018) </div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Noto Sans CJK SC Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-82830677140774032052018-12-04T07:44:00.002+02:002018-12-04T07:48:06.106+02:00TERAPIE NARATIVĂ - 3/2018<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>Bicicleta</b></span>
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Când să fi apărut în curtea şi în viaţa noastră prima
bicicletă? Bineînţeles că tata venise cu ea, probabil în cursul
anului 1960, când s-a mutat cu serviciul de la schela petrolieră
din Valea Caselor în Balastiera Ioneşti. Zic „balastieră” la
modul general, pentru că acolo erau mai multe secţii industriale,
care nu se ocupau numai cu extragerea şi cernerea pietrişului din
albia râului Argeş. Tata, bunăoară, lucra la TUG, litere
pronunţate într-un singur cuvânt, cu vocala foarte accentuată.
Niciodată n-am auzit pe vreun consătean angajat acolo zicând
<i>Te-U-Ge</i>, cum s-ar fi putut silabisi iniţialele Trustului
pentru Utilaj Greu. Nici măcar nea Marin al lui Radu lu’ Iorgu,
zis Dade, nu pronunţa altfel. Iar el era cel mai sofisticat şi mai
pretenţios dintre toţi balastieriştii satului, pesemne fiindcă
urcase la gradul de maistru în profesia lui, tot electrician, ca
tata. Însă Dade nu era angajatul TUG-ului, ci al altei
întreprinderi, una care se ocupa de drumuri, parcă. Denumirea ei
s-a pierdut prin sertarele memoriei...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__594_1010613611"></a>
Vreo zece inşi din Cacova roboteau în Balastieră. Toţi mergeau
la serviciu cu bicicleta personală, primul obiect cumpărat din
banii celei dintâi chenzine, dacă nu-l aveau deja. Într-un fel,
erau cam în situaţia personajului din filmul <i>Hoţii de
biciclete</i>, al lui Vittorio de Sica, film care nu ştiu să fi
rulat în satul nostru. La angajare nu se punea condiţia să deţii
mijlocul de locomoţie necesar; însă cum să mergi zilnic patru
kilometri pe jos – dus, şi patru – întors? De nevoie, da,
făceai chiar mai mult; cel puţin navetiştii la Bucureşti, cum era
Manea sau Mircea, parcurgeau săptămânal drumul Cacova – gara
Găeşti = 10 kilometri, împovăraţi de câte două serviete pe
fiecare umăr. În Balastieră s-a mers pe bicicletă, pe motoretă
sau – în toţi anii '70 – cu maşinile „Convenţie”,
destinate transportului muncitorilor de pe platforma industrială
găeşteană. Numai Dade nu utiliza bicicleta. El avea o motocicletă,
un CZ, dacă nu greşesc, la care nu obosea meşterind continuu în
timpul liber. Treaba asta era un motiv <i>excelent</i> (cuvântul
parcă se lipise de limba lui şi încerca fără succes să scape de
el, pronunţându-l la fiecare frază) să nu facă prin curte nimic
din ce făceau ceilalţi: cultivarea legumelor, îngrijirea pomilor,
creşterea animalelor etc. Nu ştiu cum potrivea Dade lucrurile, că
în zilele – destule – în care motorul era defect, apărea o
maşină de serviciu şi-l lua de acasă, ori îl aducea seara, mult
după ce restul muncitorilor veniseră şi chiar se săturaseră de
alte treburi gospodăreşti. Pentru că – oare mai e necesar să
scriu? – aproape toţi sătenii care lucrau în mediul
semi-industrial fuseseră împinşi într-acolo de lipsa pământului
„luat la colectiv”. Firea lor era de ţăran, de plugar; chiar şi
tata, care absolvise conştiincios cursuri de calificare
specializată, prin 1953-1954, se considera unul, măcar că
aptitudinea lui pentru lucrările agricole rivaliza cu a „vecinului”
Moromete, din Siliştea-Gumeşti, comună aflată la nici 20 km de
Cacova. „Ţăran te naşti, ţăran mori!” – spunea câte unul
dintre ai noştri, savurându-şi ţuica din pahar, cu privirea
bleagă, resemnată, plină de regret.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Să furi o bicicletă spre a o vinde, cum se petrece în filmul
italian – iată un fapt de neconceput în acele vremuri şi-n acea
lume săracă! Nu eram totuşi <i>chiar atât</i> de săraci! Şi la
noi se şparleau unele piese, îndeobşte farul, dinamul, pompa, vreo
manetă de frână cu talpă cu tot, sau nişte stopuri mai arătoase;
dar obiectul întreg părea scutit de furt, deoarece nu putea fi
ascuns ori folosit în perimetrul comunei. Furăciunea nu scăpa
ochilor curioşi, iar miliţianul Baterău, apoi Napoleon, urmaşul
lui, deloc nu ştiau de glumă! Nu vreau să mă fofilez cu vreo
afirmaţie de genul „nu mai reţin dacă...”; sigur că da, m-am
dedat şi eu sportului naţional! Am şterpelit un dinam într-o
noapte de toamnă, când aveam vreo 11-12 ani. Ştiu şi de la cine:
de la vecinul nostru, nea Aurică al lui Zamă. Neprevăzător,
într-o seară vineţie, îşi lăsase bicicleta rezemată de gard,
lângă bufet, la Pielan, şi se troznise bine. Lăcătuş foarte
iscusit, vecinul deţinea multe repere de-astea, după care nouă,
puştanilor, ne lăsa gura apă. De unde făcea rost de ele, habar
n-am. Că nu se supăra când i se fura vreunul, ţinea de firea lui
molcomă şi sufletul bun, de om citit (avea cea mai bogată
bibliotecă dintre cele accesibile mie). Că eu n-am avut parte de
acel dinam, e inutil să spun. I l-am pasat vărului Ment, fireşte,
care l-a dat mai departe lui Radu lu' Găzaru, contra unei lanterne
cu bec-lupă, eu alegându-mă, ca de obicei, cu promisiunea unui
briceag cu furculiţă, nici până azi luat în stăpânire, măcar
că nu-mi folosea la nimic. <i>Mea culpa</i>, nea Aurică, după
atâtea decenii! Şi în eternitate, unde ne aştepţi deja!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
...Ciudat! Acum, că am scris-o, mi-amintesc alte amănunte ale
indimenticabilei fapte: brăţara albă, zincată, ce ţinea dinamul
pe furcă; sârmuliţa de cupru, cu izolaţie de culoare verde; farul
aproape nou, de tablă nichelată, cu geam striat şi două becuri –
unul în centrul oglinzii, pentru „faza lungă”; celălalt în
partea de sus, pentru „faza scurtă”; şi-mi trezeşte oarece
nostalgie culoarea bicicletei: negru-albăstrui, cu intarsii
triunghiulare albastre, delimitate de o linie albă... Iar nostalgia
se prelungeşte bolborosind ca borhotul de zarzăre în alambic, după
ce-a fost distilată ţuica, scoţând la suprafaţă cealaltă
culoare neagră, nuanţă diferită complet de a primei mele
biciclete, cumpărată în al doilea an de salariat (după
magnetofon, şi înainte de maşina de scris): marca <i>Ukraina</i>,
dotată cu toate accesoriile şi piesele de rezervă, de care încerc
să fiu mândru şi azi, deşi mai păstrează doar cadrul, coarnele,
furca din faţă şi portbagajul. Şi cum eu, copil căpăţânos,
furasem dinamul vecinului, mi-a venit rândul să fiu prădat de
acelaşi obiect...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
S-a întâmplat chiar în ziua când am adus acasă bicicleta
proaspăt cumpărată de la magazinul general din Petreşti. (Da,
satul de baştină al Elenei Ceauşescu! Pe atunci temuta ţoapă
nici nu voia să audă de localitatea-i natală sau de foştii
consăteni; ceda însă rugăminţilor vreunui tovarăş de încredere
proţăpit la nivele mai de jos ale <i>activului de partid</i>, la
care aveau acces autorităţile comunale, şi aproba câte o
investiţie nesemnificativă.) La magazin era gestionară verişoara
mamei, tanti Luminiţa, petreşteancă prin măritiş. Apartenenţa
la vatra Ceauşeascăi nu-i dădea automat drept de întâietate în
aprovizionarea cu mărfuri greu de găsit aiurea, însă rubedenia
noastră folosea cu abilitate şansa. Că avea talent la comerţ, s-a
văzut şi după „căderea comunismului”, când numai boala
parşivă a iubirii neîmpărtăşite a împiedicat-o să ajungă
milionară. În dolari. Bicicletele ruseşti se distribuiau pe sub
mână în deceniile 8-9, astfel că „m-am compromis” cerându-i
verişoarei un favor. Mi l-a acordat simplu, cu dragostea de neamuri.
Şi nu mai ştiu de câte ori, şi cu câte riscuri, i-am întors
gestul de bunăvoinţă, fără ca ea să mi-l solicite!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
M-am dus la Petreşti cu autobuzul. Am dezambalat bicicleta şi am
aranjat-o de drum, treabă ce mi-a luat vreo oră. Raftul cu cărţi
de vânzare (obligatoriu în magazinele de stat, ca şi-n cele
cooperatiste ale detestatei perioade socialiste) etala nişte titluri
interesante. Am luat trei (le am încă prin bibliotecă), am achitat
suma totală, m-am pupat de „la revedere” cu tanti Luminiţa şi
am tăiat-o vijelios spre Cacova. Era un sfârşit de martie uscat şi
rece. Drumul pietruit mi s-a părut lung, însă frumos, aerul mă
îmbăta. Priveam în zare luminosul apus şi-mi imaginam... Cine
ştie ce-mi imaginam, pot să inventez orice, aşa că nu insist!...
Cum a văzut bicicleta, bunul şi beţivul meu tată a dorit s-o
testeze. I-am atras atenţia să nu se oprească la bufet, că se
îmbată şi cade cu ea la întoarcere. Executa deseori asemenea
coregrafii, chiar se putea mândri etalându-şi competenţele. A zis
că nu ajunge în situaţii de-alea, vrea doar să-şi ia ţigări.
N-am dat importanţă motivului, interesat cum eram să frunzăresc
imediat volumele cumpărate. Tata s-a întors pe întuneric,
bicicleta părea întreagă. Dinamul lipsea. M-a fulgerat un fel de
regret, stins – asta o ţin bine minte! – în zaţul furtişagului
meu de odinioară. Investigaţiile pentru depistarea făptaşului
n-au dus la niciun rezultat. Abia peste nişte ani aveam să aflu
cine executase operaţia: Tite, al doilea băiat al lui nea Gicu, zis
Vâlvoare, mecanicul căruia nu-i rezista niciun motor achiziţionat
de CAP-ul comunei, văr cu noi de-a treia spiţă.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__177_1719496300"></a>
Bicicleta lui tata e de neuitat, deşi nu-i reţin marca. În orice
caz, era una străină, poate nemţească, poate belgiană sau
franţuzească. Dispunând azi de mijloace internautice, am găsit
ceva asemănător cu imaginea păstrată în memorie. Pare să fi
fost un exemplar fabricat de firma <i>D</i><i>ürkopp</i> în anii
1940-1950. Mă stimulează a crede asta amplasarea pompei, forma
pălăriei clopoţelului, geanta triunghiulară de chei, prinsă sub
cadru, între picioare, braţul frânei de mână, strâmbat la prima
căzătură, pe când învăţam mersul velociped, farul de inox, cu
elegante rotunjimi perfect încheiate, şi mai ales arcurile duble de
la şaua din piele de vită. Era cea mai grea bicicletă dintre toate
câte umblau pe drumurile noastre comunale, niciunul asfaltat. Nici
<i>Diamant-</i>ul lui nea Aurică al lui Zamă, cu cadrul dublu şi
încărcat de tot soiul de abţibilduri (plăcerea vecinului să
decoreze tot ce se putea decora la vehicol, mai ales spiţele,
îmbrăcate în fragmente de izolaţie multicoloră, scoasă de pe
nişte cabluri monofilare de cupru, sustrase instalaţiilor
electrice), nu cântărea cât a lui tata. De unde şi porecla
„tanc”, dar şi-o reticenţă la împrumut, nu oricine putând
s-o stăpânească... Şi n-o uit nici să vreau, măcar pentru
faptul că am încercat să o repar, stricând-o eficient şi
inexorabil, cu o lovitură scurtă de ciocan. Ţin minte de parcă
s-ar fi petrecut acum vreo două-trei săptămâni. Era seara unei
zile ploioase din septembrie 1967. Gospodăria noastră îşi
revenise după răsturnarea de anul precedent, când casa veche, cu
două camere, tindă şi prispă, fusese demolată şi rezidită cu
trei camere, o cămară şi două săliţe neîncăpătoare. Alături,
ceva nou ridicat închipuia un fel de bucătărie, având un antreu
în care ţineam aragazul şi rafturile cu cele necesare pregătirii
hranei, şi o cameră destinată aşezării mesei pentru cele 6-7
persoane din curte. Iniţial, aşa gândiseră tatăl meu şi tatăl
lui, neasemuitul Taica. Ulterior, au pus un pat, şi acolo dormeau
mama şi tata, din motive lesne deductibile, dacă precizez vârstele
lor – 30 şi 37 ani... Lipit de bucătărie, era un şopron ce
adăpostea cuptorul cu plită şi vatră, fără de care Maica,
bunica mea cu frunte albă, ochi căprui şi suflet ca pâinea caldă,
s-ar fi simţit handicapată. Lângă zidul bucătăriei era locul
bicicletei: vara dosită de căldura soarelui, iarna apărată de
zăpezi, şi mereu adăpostită de ploi. De căzături însă, n-o
ferea nimeni. Tata ajungea acasă cu rupturi la pantaloni, în
genunchi, jupuit pe coate, frunte sau nas, depinde cum ateriza. Când
cineva cădea cu bicicleta, vehicolul putea păţi multe. Roata din
faţă se îndoia – expresia consacrată: „s-a făcut opt”,
coarnele se strâmbau, lanţul se rupea, aripile se turteau, pedalele
se blocau. Uneori şi cadrul, bărbătesc ori de damă, crăpa pe la
îmbinările prost sudate. Nu mai insist asupra penelor de pneuri –
fie camera înţepată, fie cauciucul spart, tocit ori destrămat din
ţesătura de aţe. Nici ventilele nu ţineau mult; curat noroc să
găseşti unul din gumă bună, să nu crape după câteva umflări
şi dezumflări.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Tancul lui tata rezista la orice buşeală. În seara aia, însă,
trânta fusese dură, pesemne vreo podişcă de beton se insinuase
între pământ şi fier, fiindcă braţul pedalei de pe partea foii
de angrenaj era îndoit. Dar îndoit aşa de rău, că făcea
pedalarea imposibilă. De unde şi explicaţia că tata venise pe
jos, el care, beat cui, se încăpăţâna mereu să o „calce”,
concurând cu nea Aurică, amândoi spectaculoşi în momente
de-astea, cascadoriceşti. Vrând să profit că părintele mi se
îmbătase iar, am ieşit din bucătăria unde mama se căznea să-l
aşeze în pat, şi m-am oprit lângă bicicletă, hotărât să
remediez defecţiunea, ca să trag şi eu o tură, măcar că ploua.
Mintea copilului de 11 ani şi jumătate găsise metoda potrivită:
cu ciocanul. Aveam unul de vreun kilogram, cu coadă rotunjită, de
salcâm. L-am înhăţat fără ezitare şi-am lovit în braţul
strâmbat, acolo unde se înşurubează în el pedala. Am lovit...
Şi-am rămas afiş, sub acoperişul şopronului biciuit de picături:
priveam cu uimire – privesc şi acum cu tristeţe – mişcarea
încetinită a foii de angrenaj desprinse de bicicletă, căderea
lentă şi dureroasă pe cimentul turnat lângă temelie. Rupsesem eu
axul pedalelor? Crăpase la căzătură, iar eu doar terminasem
treaba? N-am ştiut atunci, nu ştiu nici azi!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A doua zi, când m-am trezit şi-am ieşit din camera unde dormeam
cu bunicii şi soră-mea, l-am găsit pe tata studiind cu mirare,
neîncredere şi suspiciune starea bicicletei. Evident, situaţia
pedalei îl intriga, dar nu într-atât încât să bănuiască
intervenţia mea decisivă. La ora aia, probabil, stabilise deja
planul unei reparaţii temeinice, sarcină ce-i revenea asului nea
Aurică. M-am apropiat de bărbatul cu şapca pusă pe-o sprânceană
şi l-am întrebat ce-a păţit de arată ca stelele picturii cu
Iisus Hristos de pe peretele bisericii. Fără să mă privească,
tata s-a răstit:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__115_1036903587"></a>
– Când ţi-oi da una acum, o să vezi tu stele verzi de n-o să
le poţi duce!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am tulit-o rapid. Pielea mea ştia ce înseamnă să fie tata
mahmur. Şi dacă atunci am scăpat de-o binemeritată chelfăneală,
am recuperat din plin altă dată, când am învăţat mersul pe
bicicletă, de pildă...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Aşa sunt eu: nu-mi place să mă ştiu dator!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
(HYPERION - nr. 3/2018) </div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 115%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Noto Sans CJK SC Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-49462417482796195112018-07-18T14:53:00.000+03:002018-07-18T14:53:39.976+03:00TERAPIE NARATIVĂ - 2/2018<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>D-ale spitalului</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Anul trecut, prin martie sau aprilie, după câteva luni de
agitaţie, contorsiuni şi alte manifestări de revoltă, când
surde, când bubuitoare, am aflat ce se întâmpla în burta mea uşor
supradimensionată. Mă pricopsisem de câţiva ani cu o tumoare ce,
fără să mă întrebe, se ocupa cu blocarea mecanismului
intestinal. Medicul specialist în gastroenterologie care m-a
controlat cu aparatură de ultimă generaţie, fabricată tocmai în
Japonia, a prelevat bucăţica necesară analizei de laborator şi
mi-a spus fără menajamente că am doar o singură opţiune pentru
eventuala rezolvare: operaţie! Adică – practic vorbind –
tăierea abdomenului, depistarea zonei afectate, înlăturarea masei
de ţesut formate prin exagerata înmulţire patologică, şi aşa
mai departe. Tot tacâmul. Sau bisturiul.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Nu m-am dat lovit de năpastă, deşi corpul meu slăbea progresiv,
prin pierdere de sânge ascunsă în materia pe care mai tuturora
ni-i oarecum ruşine să o numim: fecale. Bravam. Glumeam. Decupam
scenarii luxuriante, cu imposibilităţi structurale de felul celor
imaginate de Magistrul din Cajvana & comp. în concursurile de
patafizică. Posibil să fi crezut că voi scăpa ca de-un guturai,
sau – hai, fie! – ca de-o gripă, deşi mai aveam antecedente
soldate cu operaţie la coloana vertebrală. Acolo, în urmă cu mai
bine de două decenii, o hernie de disc m-a lăsat pe viaţă cu
dureri articulare şi meteorosensibilitate, de sunt capabil să
prezic vremea rea cu vreo trei zile înainte să înceapă, mai
abitir ca sateliţii geostaţionari. Nu vorbesc serios, ziceţi? Cum
altfel să priveşti Necunoscutul, Marele Inevitabil, dacă nu în
băşcălie, fie şi de cea mai ignară speţă, dat fiind că nimic
nu poate înlătura fatalitatea morţii? Să nu devin patetic, însă,
chiar de la al doilea paragraf!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Procedurile preliminare internării în spital au durat vreo două
săptămâni, cu multe incertitudini şi amânări, de începusem a
crede că medicul către care fusesem îndrumat de amabilul
diagnostician nu vrea să mă primească în clinică. Nu era aşa,
nici pe departe. Profesionist şi perfecţionist, chirurgul ţinea să
se asigure că toate analizele sunt făcute cum trebuie, fiindcă
ştia mai bine decât mine cum stau lucrurile (şi fiinţele) în
actualul, bravul nostru sistem de sănătate. Am avut noroc de un
Domn, medic de veche şcoală românească, pasionat al chirurgiei,
care aplica foarte atent procedurile necesare fiecărui bolnav în
parte, explicându-i detaliat şi despre ce e vorba. Să-i scriu
numele aici, mi s-ar părea un fel de reclamă ieftină; şi bănuiesc
– aflându-i felul de a gândi – că n-are nevoie. Gratitudinea
nu se poate cuprinde în cuvinte, nici epuiza în două pagini, nici
exprima prin te miri ce gesturi dramatice, romantice ori fandosite.
Nici vindecarea nu vine prin cumpărarea cu bani, oricât ar crede
aşa disperaţii să trăiască oricum. Şi ce viaţă e aceea
condamnată la permanente îngrijiri medicale? E chin, zice poporul,
nu viaţă!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În spital, oamenii au comportări deosebite, de care se miră şi
povestesc multă vreme după ce au traversat experienţa durerii şi
terapia fricii. Ştiind oarecum ce mă aşteaptă, am decis să iau
totul în râs, cu speranţa că aşa îmi va fi mai uşor. Am şi
vânat chestiile hazlii, inventându-le, dacă nu se găseau. Decizia
mi-a fost răsplătită cu asupra de măsură. Bunăoară, într-o
noapte a sosit un bărbat (căsătorit, copil în clasa întâi) de
nici treizeci de ani, căruia îi plesnise fierea şi urma să fie
operat laparoscopic. Ţigan florar din Colentina, n-avea nimic din
ceea ce vulgata termenului de ocară atribuie seminţiei sale.
Dimpotrivă, era mai spălat şi mai educat decât un român neaoş,
leat cu mine, născut şi domiciliat pe lângă Ploieşti, care făcea
cinste conceptului de „gândire cavernicolă”, vorba lui Paul
Goma. Ploieşteanul îşi expunea părerile apoftegmatic, apăsat, cu
voce profundă, în rare silabe, greu scoase din adâncul pieptului
ciuruit de cancer în ultimă fază. La ţigan, să-l încurajeze, au
venit în acea noapte nenumărate rude, toate dornice să ajute, să
înveselească într-un fel sau altul nu doar pe bolnavul lor, ci şi
pe noi, colegi de sindrofie. O verişoară, mai vârstnică şi bine
hrănită, a ţinut să-l asigure că operaţia de bilă e un fleac:
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
– Nu te teme, măăăă, că nu doare deloc! Îţi face o găurice,
uite atâtica de mică, şi-ţi scoate fierea cu <i>paroscopul!</i>
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Eu şi celălalt suferind (erau doar trei paturi în salon) – să
murim de râs în aşternuturi, spre marea nedumerire a trupeşei
florărese. Care a tot repetat asigurarea până la saţietate şi a
plecat lăsând în urmă o dâră groasă de parfum.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__383_460588504"></a>
Vecin de pat în alt salon mi-a fost un pensionar de prin Muscel,
toată viaţa şantierist, plin de-o energie inepuizabilă,
alimentată cu ţuică de Măţău şi bere ordinară comercializată
în chioşcul de la parter. N-avea interdicţie la mâncare sau
băutură; lui urma să i se repare doar tăietura mai veche, de
hernie inghinală, ce crăpase din nu se ştie ce cauză, pesemne
datorită efortului fizic de la care acest <i>nea Gică</i> nu se
abţinea deloc. Şi nici de la pălăvrăgeală. Rar mi-a fost dat să
întâlnesc un om capabil să vorbească atât de mult. Nici în somn
nu-i tăcea gura, necum dinaintea medicului chirurg, care îi
recomanda insistent să excludă mâncărurile grase, ca să-i
trateze cu succes cealaltă defecţiune: pântecul exorbitant. Aş,
ţi-ai găsit! Nea Gică promitea solemn că va face cum i se spune;
însă, cum pleca doctorul, da fuga la noptieră şi înfuleca un
ciortan vânjos de pui fript, din cele vreo patru-cinci cumpărate
zilnic de-un binevoitor de la bistroul din colţul străzii. Bea
câteva guri de bere direct din sticla dosită de ochiul necruţător
al unei interniste obişnuite să poruncească aruncarea tuturor
recipientelor provenite din exteriorul spitalului. Şi împărţea
băutura cu o asistentă, supranumită „Sac-umplut” din motive
lesne deductibile. De-o veselie contagioasă – fie-i firea
binecuvântată! – femeia cu doi copii preşcolari ne distra copios
în tura ei şi ne administra empiric prescrisele tratamente
post-operatorii.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
După operaţie, m-am trezit relativ iute din anestezia totală
şi-am reluat legătura cu mediul înconjurător, particular
salonului de reanimare. Puţine ore mai apoi, eram perfect conştient
şi la fel de pus pe glume ca înainte. Medicul de gardă a venit în
inspecţia de la ora 17, gata să ia măsurile necesare, la nevoie.
Era un tip sobru, exigent şi distant, pe care nu l-am văzut nici
măcar zâmbind în cele două săptămâni cât am fost spitalizat.
L-am făcut eu să pufnească în râs nestăvilit – şi era
vizibil că asemenea manifestări nu-i stăteau în obişnuinţă.
S-a petrecut atunci când mi-a cerut să mişc vârful unui picior,
test de rutină pentru cei operaţi, şi m-a întrebat cum mă simt:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
– Domn’ doctor, mă simt ca ăla jelit de neamuri aşa: „ete-al
dracu, nu mai moare, că tot mai dă din picioare!”</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
– Ce? Cum? Ce vrei să spui cu moartea?</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
I-am reprodus versurile cântecului popular, în varianta lui Tudor
Gheorghe. Râsul medicului mi-a făcut mult bine la psihic,
alungându-mi definitiv gândurile negre ce mă bântuiseră noaptea
precedentă, când trimisesem şi <i>sms-</i>uri alarmante câtorva
prieteni scriitori, din partea cărora aş fi vrut nişte necroloage
laudative, dacă exegeze critice n-au comis. Dar nici de ferpare n-am
avut baftă, drept care, declar că renunţ pentru următorul veac la
elogii!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am încercat să observ oamenii din jur cu empatie meticuloasă.
Cineva care mă iubeşte mi-a adus şi-un carnet, să notez tot ce
văd, aud, simt, gândesc, visez, halucinez, imaginez. N-am putut să
o fac. Nu ştiu de ce. Câteva observaţii figurează totuşi pe-o
foaie ruptă, lângă tastatura computerului. Le tot recitesc, fără
să aflu vreuna concludentă. Poate: „Compasiunea poartă ochelari
de vedere”. Asta, pentru că toate femeile care îşi făceau bine
meseria – bucătărese, îngrijitoare, lenjerese, asistente,
doctoriţe – purtau lentile cu diferite dioptrii. Sau: „Răceala
are părul blond şi ochii verzi” – de la uimirea provocată de o
asistentă nurlie. Indiferenţa ei faţă de pacienţi rivaliza cu
frumuseţea-i tipică, de muiere fatală, dintre cele care
mobil(iz)ează imaginaţia atâtor scriitori, de toate neamurile.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi-am remarcat solidaritatea pacienţilor în faţa durerii, a
nevoii şi-a iminentei morţi. Solidaritate, compasiune şi
înţelegere am primit şi de la personalul spitalicesc, fie medici,
fie orice altceva, inclusiv şoferi şi gardieni. Însă câtă
compasiune poţi pretinde din partea cuiva, zilnic asediat de boală,
de răni, de moarte şi disperare? O fi medicina apostolat, dar până
şi Iisus, înainte de-a deveni Hristos, s-a plâns de numărul mare
al handicapaţilor ce căşunaseră pe el, să-i vindece, nu să-i
mântuiască! E ceva în neregulă cu cele scrise în paragraful
acesta? Posibil. Şi dacă e, îmi asum greşeala, fiindcă în
situaţii de genul maladiilor nevindecabile, mulţi oameni se
comportă halucinant sau copilăreşte.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__252_4068832821"></a>
Oarecum legat de amănuntul că unii bolnavi au nevoie de îngrijire
permanentă, precum copiii mici, mi-am amintit de prima internare în
spital, când mi s-au extras polipii nazali. Să fi avut şase, şapte
sau opt ani? Era vară, poate iunie sau iulie, poate chiar august. Ca
toţi copiii din sat, alergam desculţ de primăvara până toamna,
transpiram, răceam frecvent şi mi se umflau amigdalele. Nodurile
din beregată îmi astupau parcă şi urechile mai mult nespălate.
Leacurile administrate de părinţi şi – mai ales – de bunici,
erau din cele tradiţionale, „băbeşti”. Eficienţa acestora
fusese verificată de-a lungul istoriei contorsionate şi al stilului
rural de viaţă, frust, vigilent, intuitiv, arbitrar, presărat cu
rare clipe de tihnă ce puteau fi cu succes alocate „cercetării
ştiinţifice”. Bunăoară, pentru atenuarea umflăturilor de
gâlci, cum se numesc popular nesuferitele organe limfoide, cu aspect
şi relief de migdală, proţăpite la intrare în faringe – banala
beregată sau şi mai banalul gâtlej – Maica, bunica paternă,
folosea praful de sare grunjoasă, cernut prin sita ruptă a unui
ciur de mălai delabrat. Uneori întrebuinţa şi gaz lampant, după
ce înfăşura arătătorul cu pânză curată şi-l înmuia în
bidonul de tablă ce conţinea inflamantul şi – vezi bine! –
vindecătorul lichid. Şi azi simt în fundul gurii, de-o parte şi
de cealaltă a omuşorului, neuitatul gust al sării zobite cu un
ciocan pe-o cârpă, în căpistere şi senzaţia de nedescris dată
de apăsarea degetului pe sensibiloasele glande, a căror extirpare
nu elimina din meniu îmbolnăvirile. Puterea obişnuinţei, deh!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Unii copii o păţeau rău din cauza gâlcilor, iar dacă părinţii
se aventurau să-i transporte la spital pentru operaţie, nu li se
garanta însănătoşirea. Soră-mea, de exemplu, a fost tratată în
acest fel, dar problemele ei de sănătate nu s-au atenuat după
scoaterea amigdalelor. Eu am fost operat de polipi. Cum anume vor fi
fost convinşi ai mei să mă supună trecătorului chin, n-am aflat.
Factorul decizional a fost însuşi Taica, de obicei conservatorist
în unele domenii ale vieţii noastre de familie, dar vizionar în
destule altele (am mai povestit). El m-a dus la spital, şi tot el
m-a luat de acolo. Ţin minte şi azi autobuzul hodorogit ce făcea
de trei ori pe zi cursa Găeşti – Morteni, ulterior până la
Ciupa. Sper că nu greşesc în presupunerea că fusese construit în
Cehoslovacia, la uzinele Tatra. Ipoteza e stimulată de amintirea
siluetei, rotunjite ca o lubeniţă, emblema fabricii respective. Sau
să fie o falsă aducere-aminte, de câţiva ani mai târziu, când
tot Taica m-a cărat efectiv la policlinica din Găeşti? Atunci
trebuia să-mi fie restabilită rotula genunchiului stâng, sărită
de la locul ei în apriga paradă executată ca să apăr poarta
echipei mele de fotbal din clasa a treia, cum le apăra faimosul
Voinescu pe-a CCA-ului şi pe-a naţionalei...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="__DdeLink__199_988363382"></a>
Spitalul orăşenesc din Găeşti era o clădire construită special
pentru destinaţia dată, pe un singur nivel, cu suficiente saloane,
socotesc, şi cu dotări asupra cărora, necunoscându-le, nu sunt
îndreptăţit la comentarii. Încăperea destinată copiilor fără
însoţitor, unde am fost internat, avea ferestrele spre miazăzi,
iar paturile orientate pe direcţia Nord-Sud, lipite două câte
două. Alături s-a nimerit un băiat cam de vârsta mea, domiciliat
chiar în oraş. De la el am aflat însă – şi uite, vă spun şi
Domniilor Voastre, Preacinstiţi Cetitori! – că locuia în „Circa
întâia – Gară”. Ce va fi însemnat asta, nu m-am lămurit nici
până acum, cu toate că sălăşluiesc eu însumi în această urbe
de aproape patru decenii, posibil chiar în misterioasa „Circă
întâia – Gară”. Băiatul – n-am cum să-l uit! – era
oacheş, mai fragil ca mine şi permanent în mişcare. Medicul şi
asistentele îl ameninţau că, dacă nu se astâmpără, va suferi
şi-o altă operaţie decât cea de polipi, pe care amândoi am
îndurat-o cu sufletiste văicăreli, astfel părându-ni-se mai
uşoară. Împreună am jucat un fel de pitită, legându-ne simultan
la ochi cu bucăţi de bandaj alb şi căutându-ne reciproc prin
paturi. Hărmălaia ne-a fost stopată de cineva adult, parcă o
femeie. Dar ne-am distrat pe cinste.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Chipul medicului nu-mi locuieşte în vreo celulă a memoriei.
Silueta lui, da. Purta halat alb, avea părul cărunt şi, pe frunte,
oglinda cu bec în centru, care-i permitea să vadă în cavităţile
nazale. Cleştele longilin folosit să depisteze vegetaţia adenoidă
se curba la mânere, vârful acţiona precis şi nemilos. Nu sunt
sigur dacă tot cu acel cleşte mi-a curăţit infecţia şi-a împins
tamponul de vată, îmbibată sau nu în soluţie sterilă, ca să
oprească sângerarea. Vă asigur că senzaţia trăită la
eliberarea de micile tumori a fost aspră, ca produsă de-o sârmă
trecută direct prin carne.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am revenit acasă cu idei noi de jocuri, puse în aplicare cu
soră-mea chiar în după-amiaza ieşirii din spital. Primul a fost
noul stil de-a baba-oarba. Vrând să-i demonstrez regulile, m-am
legat singur peste ochi cu o basma de-a mamei. Şi, umblând apoi
prin pat – fiindcă voiam un ring aidoma celui din spital –, m-am
trezit urgent pe jos. Norocul meu că podeaua de lemn era protejată
de multe preşuri. Unde am extins domeniul de joacă, aşa cum un
francez, azi mult mai celebru decât mine, avea să extindă narativ
domeniul luptei. </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(HYPERION - nr. 4-5-6/ 2018) </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Noto Sans CJK SC Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-32418603172972523502018-03-16T12:46:00.000+02:002018-03-16T13:02:03.014+02:00TERAPIE NARATIVĂ - 1/2018<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;"><b>Mirosul şarpelui de baltă
</b></span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;"><br /></span></span>
</div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Ani de-a rândul am luat - şi încă iau - apă de băut dintr-o
fântână situată la marginea unui islaz. I se spune şi, nu ştiu
cât de corect, „arteziană”, deoarece curge non-stop, fără
ajutorul vreunei pompe. Ca să ajung la ea, ies din oraş pe şoseaua
spre nord, către dealuri - <i>Podişul Getic</i>, cum scria
odinioară în manualul de Geografie, clasa a IV-a. Traversez râul
Potop, din grozăvenia căruia a rămas doar numele; apa scursă pe
albia lui abia atinge debitul unui pârâu, mai din plin adunându-se
la vreme ploioasă. După câteva case şi-un teren de sport, urmează
o porţiune de islaz, pe dreapta, şi ogoare pe stânga. Satul Arsuri
se aşterne la vreo doi kilometri, premers de drumul ce duce la
saivanul vitelor şi la pădurea - odinioară celebră şi de
nepătruns - cu acelaşi nume. Un şanţ enorm colectează apele
pluviale din vatra satului şi însoţeşte şoseaua, pe partea
stângă. Sălcii pletoase, sălbăticite, jupuite de vijelii umbresc
malul dinspre ogoare, dându-i înfăţişare picturală de zăvoi
bucolic. Asta dacă priveşti de la distanţă. De aproape însă,
lipsa de grijă a omului, vizibilă în hăţişul de mărăcini şi-n
mizeriile înghesuite pe suprafaţa lichidului nămolos, face ca
toamna, iarna şi primăvara, liziera să capete un aer fantast, demn
de prozele romantice. Sau mai degrabă de roman gotic, dat fiind că
vântul şuieră câteodată înfiorător prin crengile uscate.
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Merg la fântână cu patru bidoane de plastic. Mijloc de locomoţie
- bicicleta. Fac o plimbare; apa e un pretext rezonabil. Şi nu de
puţine ori, la întoarcere păşesc pe lângă velociped, pe
trotuarul întins de-a lungul şanţului între cele două
localităţi, fracţii ale aceleiaşi unităţi administrative. Nu
m-am lăsat niciodată sedus de atitudini războinice contra
nesimţirii umane generalizate, ale cărei „produse” abundă şi
pe malul tranşeului sus-pomenit. Când am putut, am curăţit eu.
Dar ce poate face un om singur contra unei turme? Dezolat de
neputinţă, m-am resemnat încercând să văd numai părţile
frumoase. Ici o tufă de măceş; dincolo un pâlc de papură;
florile albastre ale vreunui ciulin necopt; mâţişorii parfumaţi
ai sălciilor, primăvara; cântecul broaştelor în zile anume
predestinate de „Stăpânul cel fără de margini peste marginile
lumii”, vorba Poetului... Şi-am constatat că mă împlinesc
sufleteşte când admir natura; scriu o banalitate, sigur; şi e
musai să mi-o repet, fiindcă timpul ce mi s-a dat e tot mai puţin
şi mai preţios, ca să-l cheltuiesc detestând. La urma urmei, cum
să dispreţuieşti Natura, chiar dacă Omul, parte a Naturii şi el,
o strică, inconştient şi continuu, de când fiinţează?
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Într-o zi de aprilie veneam agale de la izvor şi sorbeam nesăţios
arome de pământ reavăn, de muguri explodaţi pe crengi, de iarbă
ţâşnită impertinent. Canalul îşi etala macabra sumă de
gunoaie. Recipiente de plastic, pamperşi, ambalaje greu de reciclat
natural, ale mărfurilor ce umplu supermagazinele, cutii de carton
din cele mai diverse - iată câteva reziduuri ce fac fala câmpurilor
verzi de-altădată, regretate de nostalgici, blamate de
propagandiştii noilor politici corecte, bine stipendiaţi în
propria lor prostie. Bătea vântul subţire dinspre sud-vest, iar eu
înaintam cumva contra lui, fără să simt efortul. Şi deodată
mi-a umplut nările un miros de mâl putred, de fund de baltă, de
ierburi năboite în apă tulbure şi rece. Am recunoscut imediat
mireasma din copilărie ce-mi trezeşte simţurile la intervale lungi
şi seci, pe care nu ştiu cum să o descriu exact - dacă se poate
descrie! Nici poetic nu cred că pot să o transpun în pagina
fişierului electronic; n-am încercat, e drept, să scriu cu pixul
pe o coală de hârtie, clasic. Dar ştiu de la ce anume provenea: de
la un şarpe mort!</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Era vara lui 1964, împlinisem opt ani. Cred că nu mă înşel, o
să vedeţi mai jos de ce. În vara aia tineretul din sat pierdea
timpul „la Vad”, un loc viran, niciodată cultivat, pe uliţa
Sârbilor, între gospodăria lui Ion al lui Valter şi Dispensar.
Dispensarul funcţiona în casa căpitanului Paulian, confiscată de
„regimul puterii populare”, după „fuga” Regelui, al cărui
ostaş devotat fusese şi ofiţerul în cauză, plătind cu
închisoarea credinţa jurată legal „capului” oştirii. Iarna,
„l<span style="font-style: normal;">a Vad”</span> se netezea cel
mai bun derdeluş din vatra satului. Acolo mi-am rupt două perechi
de cizme cauciucate (mai apoi, plăcându-ne muzica rock, le ziceam
<i>cauciocate</i>, pricepeţi la ce băteam apropo!), dându-mă cu
sania întins pe burtă, cu picioarele ferm ţinute oblic, nu
sprijinite pe tălpice, botul încălţărilor slujind ca mecanism
empiric de frânare. Primăvara şi vara, iarba măruntă, crescută
des, era păscută în silă de vaci. Am scris „în silă” nu ca
să comit vreo figură de stil, ci pentru că pe pajişte hălăduiau
gâştele Ariticăi (ea ţinea cârdul cel mai mare) şi ale altor
vecini, murdărind covorul verde cu gâneaţ, colorat în altă
nuanţă de verde. Pornită din drumul vag pietruit, fâşia de
pământ înierbată cobora ca un dreptunghi până pe malul
Neajlovului, unindu-se prin dosul curţii Dispensarului cu islazul
aproximativ triunghiular întins de acolo până spre Dealul Ţipoia
(denumit aşa după proprietarul cu acelaşi nume - probabil
pictorul, vreun frate ori văr -, al cărui conac fusese demolat
înainte de colectivizare, iar livada rasă din rădăcini).
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Am zis că aproape toată suflarea tânără a satului toca frunză
la câini. Unii păzeau vacile, alţii jucau ţurca. Fetele coseau
sau împleteau, după priceperea lor, băieţii scotoceau malurile
râului sau ale heleşteului din spatele Dispensarului. Misterios ca
un lac din prozele romantice germane (citite de mine cu voluptate
ciudată cam peste vreun deceniu), ochiul acela cu apă rece, limpede
şi întunecată ca oglinda morţii, a rămas etalonul toposului
damnat, deşi - slavă Domnului! - nimeni nu s-a înecat în el,
nimeni nu şi-a pierdut acolo bijuterii sau lucruri valoroase. Nici
ca ascunzătoare n-a folosit, când nea Radu lui Iorgu şi-a azvârlit
într-o noapte carabina pe care „uitase” să o predea, când cu
ordinul conceput de „organele în drept”, ca să dezarmeze subtil
pe ultimii - şi ascunşii - „duşmani ai poporului”. Asta se
întâmpla pe la sfârşitul anilor 1950. Nea Radu fusese pârât de
„prieteni” că are două puşti, nu doar una, cea de vânătoare,
deţinută legal. Nu-i folosise la nimic nici carnetul de comunist
(erau destui înscrişi de complezenţă, iar „tovarăşii”
cunoşteau bine „atitudinea” fiecăruia), nici starea de invalid
de război, cu piciorul pus în proteză (rănit însă pe frontul de
Est, nu celălalt!), nici „funcţia” de pândar al averii
Statului, pentru care probabil căpătase dreptul să poarte armă.
Care drept nu se dădea oricui. Cu toate astea, când n-a mai fost
sigur de ascunzătoarea în care dosise puşca ZB de 7,92, a
aruncat-o în heleşteu. Cine l-a văzut? Nu se ştie. Cert e că la
câteva zile Miliţia a scos aproape tot satul şi-a băgat oamenii
în apă să caute arma cu căngi, cu furci, cu greble, cu beţe, cu
mâinile goale. N-a durat mult până au găsit-o. Patul de lemn era
intact, la fel şi vaselina de pe ţeavă. Cum a scăpat nea Radu de
pedeapsă, e altă poveste...</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
În vara lui 1964, unchiul Nelu, fratele mamei, terminase armata şi
se plimba ţanţoş printre fete, ca Făt-frumos (era cu adevărat
frumos, fotografiile stau dovadă!) căutându-şi, înainte să-şi
caute serviciu, viitoarea mireasă. Ionica lui Aurică Fafioc, o
blondă cu pielea cafenie ca frunza nucului de toamnă, pusese ochii
săi verzi pe el, drept care eu mă bucuram de-o sâcâitoare
atenţie.
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
- Îmi dai mie pe unchi-tău, Nelu? - mă întreba ea de câte ori
uitam să ocolesc pe departe, şi-o întâlneam pe drum. În ziua
aceea stătea pe iarbă, lângă alte fete, în vreme ce noi, copii
de şcoala primară, băteam o minge de cârpă printre vaci. Auzind
întrebarea Ionicăi, vărul meu Ilie al lui Moga, viitor inginer TCM
la Fabrica de frigidere, m-a sfătuit să-i răspund aşa:</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
- Dacă îi dai un toc!</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Se miră Ilie şi-acum că am reţinut replica pe care el o auzise
de la un flăcău, Ionel al lui Ganea, mort de tuberculoză în
floarea vârstei. Câte întâmplări am petrecut în valea
Neajlovului din vatra satului nostru, încă nespartă de tractoare?
Cine le mai ţine minte! Şi ce semnificaţie le pot găsi? Cum ar fi
întâmplarea cu şarpele mort, al cărui miros mă urmăreşte
intermitent!...</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Deşi învăţasem să înot la şapte ani, după ce Taica mă
aruncase în apă, sub sălciile Gligorului, chiar în dreptul
heleşteului de la Dispensar, abia la zece am început să umblu cu
undiţa pe Neajlov. Şarpele desemna o prezenţă obişnuită în
lumea copilului care eram. Zona noastră nu pria celor veninoşi. Or
fi fost sau ba, spaima de ei persista în mentalul colectiv şi pe
cei mai mulţi ne determina să fugim de reptilă, când o vedeam. Eu
nu mă temeam de jivină, cu toate că îmi producea scârbă, la fel
ca şi azi. Am omorât vreo câteva de-a lungul anilor, împins de
repulsia ancestrală, căreia nu i-am căutat antidot. În lumea
rustică din care provin, să omori un şarpe era ceva tot atât de
firesc şi necesar precum a hrăni un câine. Nu ştiu dacă din acel
univers provine îndemnul „calcă-l pe cap ca pe şarpe”,
neîndoielnic e că fapta se petrecea des în fiecare vară, până
când respectivele vietăţi, majoritatea neveninoase, s-au
împuţinat, chiar au dispărut. Încerc să mă simt vinovat într-o
oarecare măsură, judecându-mă pe mine, cel de alaltăieri, prin
optica zilelor astea sărăcite. Mă judec... Dar balanţa nu se
înclină în nicio parte, pesemne că nu eu trebuie să cumpănesc.
Sau nu e acum timpul cântăririi?</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Am părăsit-o pe Ionica lui Fafioc în clipa când ceata băieţilor
de pe malul heleşteului s-a lansat, cu exclamaţii îndârjite de
uluire şi spaimă, în urmărirea unui şarpe. Îl descoperise Nicu
lui Pogon, un băiat cu patru ani mai mare ca mine. De omorât, l-a
omorât altul, cred că Mitică al lui Sticlă, neînduplecat în
asemenea ocazii şi nemilos cu cei vădit mai mici, indiferent că
erau animale sau oameni. (Mi-amintesc fără plăcere cum ne băga cu
capul sub apă, acest Mitică - Dumnezeu să-l ierte, că e mort de
mult! -, urcându-se cu picioarele pe umerii sau capul nostru, când
ne prindea la scăldat în zona sa de acţiune, bentul de pe
Ioneasca, lângă podul de la Neajlovel...) Era un şarpe lung şi
gros, unul dintre cei rar văzuţi, găsiţi şi omorâţi la noi. Să
fi măsurat doi metri? Nu sunt capabil să estimez. Ne-am înşiruit
toţi băieţii în urma lui Nicu. Fiindcă el dibuise reptila, lui
i-a fost încredinţată moartă. El a rupt o crăcană de salcie şi
a prins cu ea şarpele de mijloc. L-a ridicat în aer şi a pornit
prin sat, să-l arate curioşilor. Ne ţineam după el. Bătea vântul
numit pe-atunci <i>Băltăreţul,</i> care n-a mai bătut după ce
„specialiştii” agriculturii comuniste au secat bălţile din
lunca Dunării (detaliu aflat de la istoricul Ion Nania). Zăresc şi
azi, cu ochii minţii, crengile moi ale sălciilor de pe malul
heleşteului, turtite de pala vântoasă, văd luciul de culoarea
oţelului cum se încreţeşte sub vânt, văd frunzele unor salcâmi
scuturate violent la înălţimea la care noi ajungeam doar cu
privirea. Şi aud limpede glasul cuiva din sat - al cui să fi fost
oare?</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
- Băăă, nu mai plimba şarpele aşa, că se pune pe vântoasă
de-o să usuce tot!</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Era o superstiţie a cărei provenienţă n-am cercetat-o. Să fi
fost ea specifică doar satului meu? N-aş băga mâna în foc. Între
cele multe legate de mitica reptilă, stârnirea vântului prin
purtarea în aer a uneia moarte mi se pare curată fandacsie.
Coincidenţa manifestată atunci mi s-a întipărit în memorie fără
greutate; din asta vă puteţi da seama că am fost lovit puternic la
vârsta-mi crudă. Oroarea faţă de această vietate m-a însoţit
permanent. Chiar şi documentarele televizate îmi provoacă
dezgustul.
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Şi totuşi, un teribil de fericit vis a fost acela în care eu şi
Taica, bunicul patern, priveam - şi-l primeam în curte ca pe-un fel
de rudă - un şarpe uriaş, ridicat din pământ deasupra salcâmilor
seculari din spatele casei. Cu toate că balaurul manifesta o
atitudine protectoare faţă de noi, împietriserăm chiar pe locul
unde, în ianuarie 1960, se afla boşca de coceni în peretele căreia
bărbatul de şaizeci de ani neîmpliniţi se ascunsese de activiştii
porniţi să-i convingă pe gospodari, argumentând cu bâta, „să
se treacă la <i>ge-a-ce.</i><span style="font-style: normal;">”</span>
În vis nu mi-a fost nici frică, nici scârbă de şarpe; şi nici
n-am insistat să decriptez semnificaţia neuitatei mele trăiri
nocturne de-acum vreo cinci-şase ani...</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Nicu lui Pogon a lăsat jos băţul cu mortăciunea, plimbând-o
prin ţărână ca pe-o funie. Avea faţa impenetrabilă; era, de
altfel, un tip serios, care s-a rostuit în Bucureşti nu mult după
ce-a terminat şcoala profesională, chiar înainte să-l ia în
armată. Umbla desculţ, cu pantalonii de doc suflecaţi până sub
genunchi, cu cămaşa scoasă din brăcinar. Îi văd - deşi nu l-am
văzut de-o jumătate de veac şi n-o să-l revăd decât poate pe
lumea cealaltă, unde s-a grăbit să plece - faţa spălăcită, cu
ochi ca peruzeaua, cu fruntea boltită, cu părul rar şi cânepiu;
îi aud vocea ca şoapta unui clopot de aramă subţire, învelit în
velură. Nu reţin să fi spus atunci, când cu şarpele, vreo
propoziţie anume; ştiu doar că se ferea de noi, părându-i-se că
vrem să-l deposedăm de trofeul... - să-i zic cinegetic? Probabil
că vreun băiat o fi exprimat dorinţa de a purta şi el băţul cu
şarpele, iar ambiţia de-a fi singurul viteaz să-l fi îmbăţoşat
pe Nicu, făcându-l distant...
</span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
Alte amănunte ale faptelor înfăţişate aici pe scurt s-au pitit
în scorburile memoriei. Pas de le găseşte! Nu s-a pierdut însă
mirosul şarpelui mort. Dar pe el nu-l pot descrie, oricâte metafore
şi înlănţuiri de cuvinte aş folosi. </span></span></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">(HYPERION - NR. 1-2-3/2018) </span></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><span style="font-size: small;">
</span></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><font size="3">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</font></span></style></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-72739103079620923462017-09-15T07:11:00.000+03:002017-09-15T08:43:44.298+03:00TERAPIE NARATIVĂ<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; </style>
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>Împărtăşanii</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Dacă stau chinuit pe scaun şi îmi amintesc fără părtinire, tatăl
meu a practicat din greu - şi cu mai multă consecvenţă decât
orice altceva - meseria de beţiv, din care i s-a şi tras
neverosimilul, fragedu-i sfârşit. Băutul fără noimă, pierderea
timpului în discuţii aburoase pe la bufetul sătesc ori prin
cârciumile răsărite după colectivizare, fabricarea ţuicii în
alambicul propriu, improvizat din te miri ce vase, ţevi şi butoaie
cărora nimeni nu le-ar fi găsit vreo întrebuinţare - toate astea
ţineau loc de treburi serioase pentru generaţia părintelui meu,
constituind parcă şi-un fel de palmă dată generaţiei precedente,
cea care prin muncă îndârjită şi spirit econom adunase o avere,
acum inutilă. A nu se uita că, pentru ţăranul român, aşa cum îl
găsim configurat în opere literare, dar şi-n studii sociologice, <i>a
avea pământ</i> era dorinţa cea mai fierbinte şi împlinirea ce-i
rotunjea viaţa. Eu n-am nevoie să citesc documente găsite prin
arhive ori pagini epico-lirice scrise de marii noştri literaţi; am
văzut destui oameni care, cuprinşi de febra creşterii porumbului
muştruluiau cernoziomul cu palmele jupuite, trăgând la rădăcina
plantelor ţărâna moale, umezită de vreo trecătoare ploaie. Am
lustruit amar de ani clasica unealtă şi cu ea mi-am câştigat
primii bani de la IAS - cu sapa folosită de atâţia săteni, între
altele şi pentru rezolvarea problemelor litigioase dintre ei. Ca un
sculptor în lut sau poate ca un olar inconştient, am utilizat în
diferite împrejurări tălpile pentru retuşarea estetică a
cuibului anevoie strâns pe lângă vreo tulpină fragilă, crescută
ponciş. Multora dintre consăteni, colectivizarea le-a tras,
efectiv, pământul de sub picioare, lăsându-i de-a dreptul în aer
într-un mod foarte puţin metaforic şi destul de crunt ca să piară
de pe faţa planetei după o fragilă împotrivire. Dar au fost şi
unii a căror minte era suficient de sprintenă să priceapă că
vântul ce bătea dinspre Est nu-i teribilul, însă trecătorul
Crivăţ; şi că, dacă ai chef să trăieşti, ori te pliezi
curentului, ori te laşi purtat de el până dincolo de fruntarii,
dincolo de Cortina de Fier sau chiar dincolo de Atlantic. Aşa au
procedat Niculae al lui Diliba şi fiul său, Gigel. Primul a vândut
pe nimic pogonul de pământ din care abia se arănea şi-a găsit o
slujbă la fosta uzină Malaxa; al doilea a părăsit Bucureştii, în
care se supravieţuia totuşi comod prin anii 1965-1975, şi s-a
exilat în Canada.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Rămaşi doar cu grija, deseori nesemnificativă, a curţii şi a
grădinii din jurul casei, aproape toţi cacovenii valizi s-au
calificat „la locul de muncă” în uzinele din orăşelul
apropiat, Găeşti. De acolo s-au şi pensionat, cei mai „norocoşi”
dintre ei chiar înainte de vârsta legală, din cauza vreunei boli
căpătate la serviciu. Neîndoielnic, alcoolul - mai ales din cel
prost, abundent şi specific anilor 1980 - ajutase la îmbunătăţirea
calităţii de bolanv, cu care bietul om se pricopsise fără mult
efort. Iar alcoolismul - acum mă refer la populaţia României - nu
era ceva „perfect bărbătesc”, vorba unei reclame inepte. Şi
femeile cedau ispitei bahice, zeitatea antică bântuind - cum se
ştie - meleagurile astea, binecuvântate în secolul XX cu
stăpânirea - prin reprezentanţi - de către populaţiile
balcanice. Să bei până uiţi de tine, să bei fără oprire nu
ştiu câte zile, să bei orice fără să-ţi facă rău, să bei
din zori, ca băieţii buni, să iei la intrarea în fabrică un ceai
afurisit la cârciuma din colţul platoului industrial, să guşti la
prânzişor o ceaşcă de ţuică doar ca să nu uiţi încotro ai
plecat, să sorbi la prânz vreo două cinzeci de grijanie ca să-ţi
faci poftă de mâncare, să ieşi din şut pe la chindie, uscat
de-atâtea rugăciuni, şi să-ţi stingi setea „La Florică
gogoşarul”, cum i se spunea dughenei unde Florică vindea, pe
lângă faimoasele sale gogoşi găurite, suc la sticlă, colorat
galben şi întărit cu alcool din prunii combinatului - iată
adevăratele preocupări pe care generaţia părinţilor mei ni le-a
lăsat moştenire nouă, cei veniţi pe lumea asta crudă între 1950
şi 1960, fără să-i excludem şi pe mai tinerii ca noi, de până
la pleiada celor numiţi ulterior „decreţei”, cu a căror
naştere s-a schimbat paradigma. Mentalul comun din zilele
post-comuniste (folosesc un termen ce mă scapă de complicate
precizări), edificat de-o presă mai degrabă analfabetă, plasează
în judeţele Moldovei epicentrul beţivănelii, dând şi de înţeles
că ar fi un fenomen tipic românesc. Fals. Nu vreau să demontez
mistificarea, ci doar trimit lucidul cititor la o carte, ameţită de
englezul Malcolm Lowry – <i>La poalele vulcanului</i>, sau la alta,
a rusului Venedikt Erofeev - <i>Moscova-Petuşki</i>. Cârcotaşii
pretenţioşi pot găsi la celălalt rus Erofeev, Viktor, un eseu -
<i>Filosofia vodcii</i> - selectat din volumul <i>Buricul</i> şi
publicat la noi chiar de revista <i>România literară</i>, bastionul
rezistenţei antietilice din patria literelor valahe.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
A vorbi în acest context de „religie”, „grijanie”,
„împărtăşanie”, „prescură”, „pomană”, „cristelniţă”
şi alţi termeni bisericeşti nu-i, de bună seamă, ceva natural,
ca şi când ai discuta, impersonal şi simplu, despre viaţă şi
despre vulgarităţile ei aspectuoase. Exista, până nu demult, o
anumită pudoare în a numi, de pildă, organele sexuale şi
îndeletnicirile lor specifice, folosind cuvinte din limbajul colorat
al străzii, care nu de multe ori coincide în vocabule - însă nu
şi-n tonalitate - cu limbajul intelighenţiei mai mult sau mai puţin
artistice. Similar, pentru lumea rurală în care am crescut, a spune
că „beau până cad pe jos” era cel puţin jenant, astfel că de
obicei auzeam expresii precum „m-am împărtăşit la Pielan şi-am
ajuns acasă lemn de-atâta agheasmă” (Pielan fiind gestionarul
magazinului sătesc în care se găseau de toate, şi mai cu seamă,
cam de prin 1965, băuturi de orice fel, inclusiv din import). Dacă
aş istorisi aici diverse întâmplări legate de băutură, pagina
s-ar colora fără efort, ca un clişeu fotografic analog developat
manual în condiţii de laborator improvizat. N-aş îndrăzni să
comit asemenea liturghie; dar cum să vorbeşti despre băutură fără
să pomeneşti măcar o sfeştanie sau două, cât de cât epice?
Slavă Domnului, n-au lipsit nici din propria-mi viaţă! Ba unele
s-au întâmplat înainte ca memoria mea să acumuleze amintirea
faptelor şi să o păstreze până spre zilele astea translucide...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
De prima am auzit, îmi închipui, de la Maica, bunica din partea
tatălui, cea care ne-a crescut, pe mine şi pe soră-mea. Isprava mi
s-a părut cumva imposibilă, însă Maica nu obişnuia să-mi spună
minciuni, ci poveşti, unele în versuri, semnate de scriitori
uitaţi, cum e Vasile Militaru. Confirmarea mi-a parvenit de la tata,
pe când aveam vreo 20-şi-ceva de ani, venisem în concediu din
serviciul militar (executat la marină, în Constanţa, Mangalia şi
2 Mai), şi irigam cu ţuică proaspătă iluzia că vom locui
împreună - el, văduv, şi cu mine, neînsurat -, plănuind
îmbunătăţiri la casă şi noi construcţii în curtea noastră de
5000 m<sup><span style="font-size: xx-small;">2</span></sup>. Era
septembrie 1978 şi ziua semăna cu aceea din septembrie 1956, când
făptaşul fusese la depărtare de-un ţoi să mă omoare cu extract
de zarzăre. Pe atunci, genitorul meu „lucra la sonde”, cum
ţărăneşte era desemnat statutul lui de electrician la schela de
foraj petrolier ce împânzise dealurile dintre Cobia şi Leordeni.
Calificat la şcoala profesională, absolvită imediat după armată
- sau concomitent cu perioada-n uniformă, pentru mulţi definitorie
- Andrei Ungureanu se număra printre cei, nu puţini, care opinteau
să plece din mediul rural, văzând încotro evoluează societatea
românească. N-a plecat; pesemne că-n suflet nutrea visul că
lucrurile se vor întoarce. Dovadă am şi opinia lui - rostită cu
aerul că-i vorbă scăpată la beţie: „Comunismul nu prinde anul
2000!”. Ce folos că a avut dreptate, dacă el, tata, n-a prins
acel an?!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era o zi senină, neobişnuit de caldă, eu abia împlinisem şase
luni de viaţă şi mă zbenguiam într-o copaie scobită în lemn de
plop, protejat de-a curmezişul cu nişte bete, abandonate probabil
de Taica. Leagănul ăsta improvizat adăsta pe jos, la umbră, sub
mărul din faţa casei. Maica alerga după toate treburile
gospodăreşti, lăsate în grija ei de restul familiei - Taica,
mama, mătuşă-mea Florica, zisă Dada, unchiul Ioniţă şi
cealaltă Florica, nevasta lui, căreia îi ziceam <i>Mama Fica</i>.
Toţi aceştia plecaseră la câmp, cred că la culesul porumbului,
aşa dă de bănuit situarea temporală. Cele 18 pogoane greu
cumpărate de Taica şi egal împărţite copiilor săi solicitau
forţă de muncă, nu glumă. Sosit acasă cu teancul de bani pentru
achitarea taxelor impuse de „regimul puterii populare”, tata era
binişor aghesmuit, fiindcă-şi permitea, la salariul lui, în ciuda
obiecţiilor dialectic-absconse ale inclementului Taica şi a
palmelor îndesat administrate de fratele său mai mare, nemilosul
Tatoniţă. Ce fel de ţuică băuse, şi cu cine, nu-şi mai amintea
după 20-şi de ani. Fără să pară că observă starea lui, ori
poate îngăduitoare din fire, cum era de fel, Maica l-a rugat să
legene copaia, sperând că eu voi adormi, iar el se va trezi.
Bucuria că mă are şi că mă vede, după cât timp o fi stat la
sonde, l-a împins pe tata să împărtăşească - în lipsa altui
tovarăş - fix cu mine licoarea ce-l înaripa! A turnat din sticlă
într-o lingură, tot de lemn, şi mi-a dat să beau, convins că în
felul ăsta voi înceta să mă agit o bună perioadă de timp.
Eroare! Alcoolul m-a congestionat; m-am înroşit ca pus la fiert, am
început să urlu, mă sufocam de plâns, bestecăiam din mâini şi
din picioare ca oaia căpiată, scoteam pe gură clăbuci - în fine,
toată gama de gesturi ale intoxicatului precoce. A venit Maica şi,
văzând situaţia, m-a scăpat dându-mi să beau lapte - de unde,
pesemne, am rămas până acum cu apetenţă pentru hrănitorul
lichid.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Mă, nesocotitule, era să omori copilul! - spunea tata că i-ar
fi zis Maica, şi n-am motive de îndoială, ştiindu-i bunicii un
suflet ca pâinea caldă. Blândeţea ei nu l-a scutit pe entuziastul
meu părinte de pedeapsă. Care nu mai ştiu în ce-a constat...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Altă ispravă a tătânelui s-a consumat în primăvara lui 1965.
Pe atunci lucra în Balastiera Ioneşti, unde ajungea cu bicicleta în
toate zilele fără zăpadă. Erau mai mulţi din Cacova şi Morteni,
toţi pedalând zorit la plecare şi alene la întoarcere. Sau
invers? Ca să ajungă mai repede, se iviseră două posibilităţi:
motoreta sau motocicleta (nu sunt acelaşi lucru!). Motoretă
cumpărase Marian, zis Boască, din Morteni, motocicletă nea Aurică
al lui Zamă, vecinul nostru, care se îndura câteodată să-l ia şi
pe tata. Veneau amândoi cu chiu, cu vai şi cu vreo sticlă prost
ascunsă de ochii didactic-osânditori ai Doamnei învăţătoare
Jeni, soţia lui nea Aurică. Cum-necum, vecinul l-a convins pe tata
să-şi ia şi el motocicletă - sau motoretă, nu pot preciza ce. De
la cine cumpărase drăcovenia, chiar că n-am întrebat vreodată,
dar e sigur că proprietarul avea aceleaşi gusturi ca părintele meu
şi ca vecinul nostru, erijat în consilier de achiziţie. Odată
târgul încheiat, se cuvenea să-l cinstească tradiţional, drept
care s-au oprit tustrei la cârciuma gestionată de faimosul şi
unsurosul (de la „uns cu toate alifiile”) Iţic, personaj deloc
inventat, deloc evreu, cum ar lăsa numele să se înţeleagă, şi a
cărui existenţă poate fi atestată documentar de crucea din
cimitirul satului Ghergheşti. Suculenţa împărtăşaniei a fost de
netăgăduit. Micii serviţi drept anafură n-aveau niciun zgârci.
Vinul şi ţuica nu suferiseră botezul apei de fântână. De gheaţă
nu era nevoie, luna aprilie încă răbufnea răcoroasă. Aldămaşul
a turuit rotund, iar plecarea a dat rateuri. Însă odată urcaţi pe
biciclete, nu s-au poticnit decât în valea Neajlovelului, în
preajma unei grămezi de balast, puse în drum pentru a fi
împrăştiată ca pavaj cândva, înainte de-a fi furată. Tata s-a
oprit drept în mijlocul muşuroiului, analizând consistenţa
pietrelor cu nasul, obrazul stâng, coatele şi genunchii. Căzătura
nu l-a frânt. A ajuns acasă pe post de proptea lui nea Aurică,
mult mai tămâiat. Juliturile, sângele ce-i mânjea faţa, ruptura
hainelor grăiau elocvent ce păţise. Întâmplător aflat în
curtea noastră, într-o criză de trezie după lungi sesiuni de
înecare în băutură a durerii că-i murise nevasta cu vreun an
înainte, Tatoniţă i-a cârpit o inutilă pereche de palme, absolut
fără niciun efect pedagogic asupra fratelui cel mic. Taica şi
Maica n-au comentat incidentul. Mama, ca de obicei în ocazii
de-astea, a preferat să tacă şi să înghită încă o dată
umilinţa situaţiei. Şi nu era prima oară.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mi-amintesc bine figura lui tăticu (aşa îl alintam), afişată
zilele următoare. Îi desluşesc rănile roşii pe obraz şi pe nas,
ochii umflaţi şi atitudinea de câine bătut. Stătea pe treptele
prispei şi curăţa pantofii de noroi. S-a uitat la mine cumva
nedumerit, rumegând în minte un gând care pesemne că nu-i dăduse
pace în nopţile scurse de la incident. Şi-a cugetat cu voce tare
astfel:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Băăăăă, dacă mergând eu cu bicicleta am căzut şi mi-am
rupt coatele, când oi cădea cu motoreta (sau motocicleta), precis
îmi rup gâtul! Îi fut sângele mă-sii de motoretă (sau
motocicletă), n-o mai iau!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cum a decurs reversul târgului deja încheiat? Presupun că fostul
viitor navetist motorizat a pierdut o parte din bani, poate chiar pe
toţi. Nişte piese de motociclu au zăcut prin podul casei până în
1966, când familia - unită „spate-n spate” la greu - a
demolat-o, zidind alta nouă pe vechea fundaţie.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Împărtăşanii de felul celor schiţate deveniseră familiare. Nu
împiedicau munca asiduă pentru menţinerea unei situaţii care -
privită din perspectiva deceniilor fumate - scăpăta inexorabil, ca
ţuica prelinsă pe ţeava alambicului, fără să băgăm de seamă.
Şi, sincer să fiu, nici până azi nu discern ce-a fost mai benefic
- munca sau băutura? </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(HYPERION - nr. 7-8-9/2017) </i></div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-16371789670445162032017-06-23T12:12:00.000+03:002017-06-23T12:12:55.140+03:00TERAPIE NARATIVĂ<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>Şleauri înzăpezite</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br />
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Magia vieţii la ţară este, dacă nu o iluzie întreţinută de
oameni crescuţi la oraş, cel puţin o ficţiune culturală proprie
societăţilor disfuncţionale. Literatura, filmul, muzica, pictura,
mai nou televiziunea aşa-zis documentară - toate propagă ideea că
a trăi din munca pământului, într-o aşezare cât mai depărtată
de centrele civilizate înseamnă şi aduce o bucurie fără egal.
Sunt destui orăşeni cu situaţie bine definită în mecanismul
statului, care cumpără şi dezvoltă proprietăţi rurale,
productive, întreţinute însă de lucrători aproape anonimi. Cu ce
preţ şi în ce măsură sunt sprijinite din venituri
extra-agricole, asta nu prea se spune, nici nu se bagă în seamă de
obicei. Exemple din rândul fostei „clase burghezo-moşiereşti”
(vorba marxistului) se găsesc în zilele noastre post-revoluţionare.
Ba avem şi ceva oarecum inedit - vezi investiţiile prinţului
Charles, moştenitorul tronului Marii Britanii, într-o comună din
Transilvania. Un exemplu am şi-n satul meu de baştină: fiul
medicului Dimitrie Gerota, fostul proprietar de moşie confiscată de
comunişti şi transformată în IAS, a revenit după 1990 din
Elveţia, unde îşi câştigase un statut profesional impecabil, a
recuperat terenul şi a finanţat o fermă de cereale, prosperă o
perioadă.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi pe mine m-a tentat, la tinereţe, să devin un fel de mic
fermier, cu toate plăcerile şi nevoinţele specifice. O lungă
serie de inadvertenţe în relaţiile cu ceilalţi, plus hernia unui
disc, operată exact în perioada în care puteam să muncesc fără
odihnă, mi-au stopat, cu greu, elanul cultivator. Am rămas un
chibiţ, iniţiat cât de cât în ceea ce azi se cheamă agricultură
ecologică. Ştiu ce înseamnă să ari, să semeni, să uzi, să
sapi, să coseşti, să culegi roadele şi aşa mai departe. (Nu ştiu
să vând ce produc, dar asta e altă poveste!) Am crescut cu astfel
de treburi, pe care le consideram parte din viaţa mea, ca mai toată
lumea satului natal. Nimănuia dintre rude, vecini, prieteni sau
duşmani nu-i trecea prin minte că a munci pământul este altceva
decât obişnuinţă. Chiar şi în deceniul ce-a urmat
colectivizării forţate, când satul nu începuse încă a se goli
de oameni, iar prezenţa la CAP devenise obligatorie, a te hrăni din
produsele curţii era ceva normal. Azi, cu mentalitatea schimbată în
mare măsură, pot admite, din punct de vedere cultural, că
obţinerea celor necesare traiului zilnic seamănă unui fel de lucru
sfânt. Mai sfânt chiar decât sărbătorile bisericeşti - fiindcă
religioase nu le pot spune, religia nefiind o noţiune folosită de
consăteni.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Pe atunci, la jumătatea anilor 1960, în satul nostru fără lumină
electrică, a merge la biserică era un alt lucru de la sine înţeles,
fără ca vreun om să caute explicaţii metafizice ori ideologice
pentru asta. Nimeni nu era considerat mistic dacă se închină, nici
nu credea despre sine că se împotriveşte comunismului sau că
„rezistă prin credinţă”, aşa cum se laudă în spaţiul
public, de vreun sfert de secol încoace, tot soiul de ipocriţi
sfertodocţi (sau <i>sfertodocşi...</i>?). Persecuţii
antireligioase comise de comunişti nu ştiu să se fi făcut, popa
Bucurescu, la fel ca popa Roşulescu, din Morteni, erau devotaţi
regimului nou, se vădise la colectivizare. Sectanţi ori credincioşi
de alt rit decât cel ortodox nu aveam în comună. E drept, la un
moment dat, prin anii 1950, când comuniştii satului - oportunişti
fără ruşine obrazului - se închipuiau cocoţaţi pe cai
invincibili, se găsise unul, Marin al Saftei lui Nirlă, zis Călică,
dispus la gesturi demolatoare. Într-o zi, fiind complet beat, a
înhăţat securea şi s-a oprit în faţa crucii de lemn ce străjuia
centrul satului, la Răspântie. Scuipând în palme, a cuvântat
astfel, privind tulbure la obiectul masiv, înalt de peste doi metri:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Pân-aci, Cristoase, că te tai!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Pe cruce era gravat conturul unui Iisus răstignit, iar Călică,
tânăr plăvan pulos, căzuse cu tronc unei activiste, celebră în
epocă şi-n raion, poreclită - sau chiar purtătoarea numelui -
Marianca, mare consumatoare de bărbaţi. Fără prea multă
ideologie revoluţionară în cap, Călică n-avea nimic de împărţit
cu Iisus ori cu religia, dar socotea, pesemne, că dacă sfărâmă
crucea îi dovedeşte înfocatei comuniste bărbăţie politică.
Numai că, înainte să ridice securea, a apărut Safta, mama lui
Călică, subţire şi aţoasă, cu un ciomag în mână. Ce s-a
petrecut, e lesne de ghicit. Nu doar că Marin a uitat pornirea
asasină; peste câteva luni, întors la nevastă, înjura de zor
comuniştii şi binefacerile aduse de ei. Ce-i drept, fusese tras pe
linie moartă de organizaţie, iar amanta îl părăsise...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Satul nostru este aşezat pe malul Neajlovului. Străbătut de
drumul principal ce vine dinspre Găeşti şi, trecând prin Morteni,
ajunge la Ciupa şi Teiu, Cacova are centrul în Poiană, la
Răspântie sau Răscruce, acolo unde se întâlnesc patru uliţe,
zise şi Linii. Porţiunea de drum principal, de la intrare în sat,
se cheamă Linia Bisericii, din motive evidente. Continuarea, ieşirea
din Cacova spre Morteni se numeşte Linia Ungurenilor, dat fiind că
multe gospodării aparţin celor din acest neam. Spre dreapta este
Linia Broscanilor, scurtă şi înfundată, cu denumirea luată de la
balta plină de broaşte într-o vreme, situată chiar lângă
Răspântie. Cealaltă uliţă se crapă în două şi se cheamă
Linia Sârbilor. Numele vine de la satul vecin, Sârbi (în fapt,
bulgari strămutaţi acolo pe vremea lui Mihai Viteazul), către care
duce un braţ; celălalt braţ străbate - şi se împarte în
numeroase ulicioare - cea mai populată zonă a satului. E ca o ţară
în miniatură, locuită de mai multe neamuri, purtătoare de nume şi
porecle frumoase: ai lui Mocanu, zis Bolovan; ai lui Uţă, ai lui
Trandafir, zis Procororu; ai lui Olteanu, zis Moşradu; ai lui
Micşonelu; ai lui Nicolae, zis ai lui Bertea, şi ai fratelui său,
German; ai lui Birişcă, ai lui Gogu Sticlă; ai lui Iordache; ai
lui Colăcel; ai Oanţei, sora bunicului meu, măritată cu unul
dintr-ai lui Colivaru; ai lui Tiu, zis Bubulică; ai lui Piciu, zis
Dighiban; ai lui Ghidarcea; ai lui Niţă, zis Nenecea şi câţi,
Doamne, alţii, trecuţi în ţărâna uitării, îngropaţi într-un
cimitir pe care actualmente un popă nedemn de statutul său încearcă
să-l strămute ca să-şi lărgească bătătura! Curios, niciodată
partea asta de sat n-a primit numele după al unui neam, probabil
fiindcă erau prea multe şi egal de faimoase. Nici măcar fraţii
Gheorghe şi Marin Onete, zişi ai lui Velea, n-au transferat
cartierului ceva din aura lor invincibilă; fiul lui Gheorghe, Nicu,
a fost în anii '70-'80, şi chiar până la moarte, liderul
necontestat al flăcăilor satului; însurat şi tată a trei băieţi
el însuşi, se purta mereu ca un fecior liber şi petrecăreţ...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ieşirile din sat, prin oricare uliţă din partea fără nume,
ajung în câmpia unde se aflau, până în 1962, la colectivizare,
majoritatea pogoanelor muncite de cacoveni, un islaz primit de obştea
satului după reforma agrară din 1921 şi o pădure de fagi şi de
stejari, zisă a lui Vodă - în fapt, proprietatea sătenilor (şi
familia mea deţinea o fâşie acolo, n-am revendicat-o nici până
azi, neavând cum să o „exploatez”!). Pe timpul copilăriei
mele, după 1956, cea mai mare suprafaţă de pământ, confiscată
proprietarilor în 1945, era gestionată de IAS, fostă GAS.
Întreprinderea, cu sediul într-un conac boieresc de lângă oraşul
Găeşti, constituia principalul angajator al forţei de muncă
disponibile în sat. Fără să necesite calificare, lucrul la IAS
era totuşi evitat, fiind ceva temporar, potrivit mai degrabă
copiilor în vacanţe decât locuitorilor cu familie de întreţinut.
Acolo am câştigat primii mei bani, la 13 ani, după o vară de
săpat porumburi...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Drumul principal nu era asfaltat; de uliţe - ce să mai zic!
Pietruit, da, din răsputeri. Aproape anual se organiza <i>muncă
voluntar-obligatorie</i> pentru a înlătura blestemul noroaielor
eterne. Nu ştiu cum se făcea însă, că, după un timp, oricâtă
piatră s-ar fi adus, pe orice uliţă, se scufunda inexorabil în
pământ. Sub dinamica bătaie a ploilor, a zăpezilor, a copitelor
vacilor, a potcoavelor cailor şi a unghiilor boilor, multe prevăzute
cu blacheuri, pietrişul cărat cu căruţele, cu puţinele maşini
autobasculante sau cu roabele, se contopea cu ţărâna, iar drumul
se transforma în şleau, aşa cum fusese la începuturi, adică pe
la 1820, când ştim din hrisoave că s-a închegat satul Cacova.
Scriu „închegat”, nu „întemeiat, deoarece pe muchia văii
Neajlovului, în vecinătatea locului unde azi se află biserica,
fusese conacul boierilor (sau poate numai arendaşilor) Mitescu, nu
se ştie precis din ce an stabiliţi acolo. Unele uliţe, cocoţate
pe malul vijelioasei (doar primăvara) Vălcele (numite uneori şi
Cacuta sau Căcata - de la gunoaiele aruncate pe firul ei),
beneficiau de-un sol cât de cât pietros; exemplu era uliţa lui
Peciu. Altele, chiar circulate zilnic de atelaje ori vite, nu păreau
atinse vreodată de blestemul celui mai pipernicit bolovan de râu.
Ţin minte uliţa din spatele gospodăriei lui Bizdeche, ce ajungea -
tăind Vălceaua - la grajdurile CAP-ului şi continua, dincolo de
Puţişor, spre pământuri, pădure şi cătunul Vultureanca. Pe
acolo ieşeau căruţele din sat, vacile, oile, caii, ulterior
tractoarele, şi oricine avea treabă în partea aia. De atâta
umblet, solul se adâncise ca albia unui pârâu ori a unui torent
ghiftuit după vreo ploaie de vară. În fapt, chiar asta şi era,
fiindcă terenul în pantă înlesnea scurgerea apelor de pe linia
Sârbilor către Vălcea. Apele astea vremelnice cărau şi gunoaiele
aruncate de te miri cine exact în văzul şi picioarele tuturor, iar
uliţa ajungea deseori un fel de groapă de gunoi. Niciodată, în
pofida grămezilor de pietriş cărate acolo, mai cu seamă în anii
când funcţiona secţia zootehnică din grajdurile CAP-ului, la vreo
două-trei sute de metri distanţă, uliţa aia n-a săltat peste
statutul de şleau.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şleau se făcea şi pe Linia Sârbilor, pricopsită cu două urme
prin mijloc, zilnic adâncite de roţile tractoarelor nărăvaşe ce
cărau remorci pline cu cereale de la IAS-ul situat la vreo doi
kilometri de Răspântie, în punctul numit Ţăvârlău. Era
suficientă o ploicică scurtă să umple şanţurile, iar dacă
sezonul ploios ţinea mai mult de trei zile, apoi să fi văzut
„bucurie” pe săteni! Cei mai mulţi umblau desculţi, fie că nu
aveau ce încălţa, fie că-şi protejau unica pereche de pantofi.
Atunci, în anii 1960, apăruseră sandalele de gumă, sau gumarii ce
fac şi azi grosul vânzărilor prin târguri provinciale. De-o
calitate cel puţin îndoielnică, se rupeau suficient de iute ca să
fie păstrate cât mai mult cu putinţă, nefiind chiar ieftine.
Opincile se răriseră, puţini purtători le afişau cu nonşalanţă,
fiind acum indicii ale sărăciei. Cizme de piele aveau numai
bărbaţii bătrâni, dar le purtau la fel de rar cum alţii purtau
opinci. Văzute ca semne ale unui trecut suspect, colorat verde,
dinainte de război, arătau bine, lustruite cu peria, cârpa de
postav sau bucata de pâslă, anume ţinute pentru asemenea
„operaţiune” sărbătorească. Sandale, zise romane, din
cureluşe încrucişate, purtau bărbaţii maturi, trecuţi prin
armată şi prin oraşele mari. Bocancii de iarnă, rari, păreau
predestinaţi sondorilor şi celor plecaţi la muncă pe şantiere,
de unde reveneau acasă încărcaţi. Pantofii, evident, erau
apanajul profesorilor şi-al liderilor oficiali, măcar că aceştia
fuseseră până mai ieri „bă, Ilie!” sau „nea Marine!” Noi,
copiii, purtam tenişi. Noi-nouţi, arătau şi miroseau minunat, cu
pânza albastră sau maro, cu găuri protejate de inele, cu şireturi
albe, trainice. După o zi de „bătut mingea”, erau praf! Nu doar
că se murdăreau, ci se şi dezlipeau pe laturi sau în bot, unde
era imposibil de cârpit. Cât dura să primim alţii? Dacă eu, că
aveam un tată electrician cu categorie maximă şi bani destui,
căpătam cel mult o pereche pe an, colegii mei nu aveau nici măcar
una la trei ani. Nu ştiu ce păţeau ei, dar eu simt şi azi apa
noroioasă clefăind în interiorul oricărei încălţări ce mi se
cumpăra. Şi nu excelam nici la fotbal, nici la ţurcă, nici la dat
cu piciorul în câini; cel mult, când mă lăsam cu sania la vale,
pe pârtia de la Vad, puneam frână cu vârful cizmelor de cauciuc,
abilitate ce-mi uşura strădania nestăpânită de-a rupe ce purtam.
Vai de curul meu, pentru aşa ispravă!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Cutreieram satul cu orice prilej. La Colindeţe îl străbăteam
complet, într-o singură seară. Porneam de la Biserică, unde popa
ne blagoslovea şi ne da câte un covrig, <i>rămas de anul trecut</i>,
vorba glumeţilor. Urmam dus-întors, pe fiecare parte, la rând,
linia Broscanilor, pe-a Ungurenilor, apoi tot hăţişul uliţelor
fără număr şi nume din sud-est, bucurându-ne când gospodinele
cu casa în deal, dincolo de Vălcea, coborau la uliţa principală,
scutindu-ne de căzături în genunchi, noroi în ciorapi şi
„plăcinte” pe turul pantalonilor. Eram toţi copiii strânşi
într-o ceată şi fugeam fără minte, motivaţi de ambiţia <i>să
fim primii</i>. Asta nu ne aducea vreun biscuit sau vreo nucă în
plus, ci numai transpiraţie, haine şi încălţăminte rupte, plus
răceală câteodată.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Din toată copilăreala Colindeţelor, îmi amintesc o seară când
- după câteva zile de burniţe şi ploi - ningea ca-n basme. Toată
ceata orbecăia prin întuneric pe Linia Sârbilor, pe unde zăpada
ne depăşea genunchii. Nu nimeream poteca firavă dintr-o margine
mai ridicată, alunecam în şleauri, ne udaserăm până sub
mintene, dar nu domoleam huietul. În dreptul gardului ce înconjura
părelnic bojdeuca lui Garabete, l-am întâlnit pe Gheorghe
Ungureanu, zis Pică, văr bun cu tata şi vecin cu noi. Să ne
ajute, ne-a arătat o dâră croită pe lângă uluci şi ne-a
îndrumat aşa:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Luaţi-o, bă, <i>p-icea!</i></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Pică era numele său de alint, nimeni nu-i spunea pe cel de botez.
<i>Picea</i> sau <i>Piceaua</i> i-a rămas porecla cât a mai trăit. </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(publicat în revista <b>Hyperion</b> - nr. 4-5-6/2017)</i> </div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-17271261786809226402017-04-19T12:41:00.001+03:002017-04-19T12:43:10.899+03:00TERAPIE NARATIVĂ<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style>
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>O fâşie de şorici</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
În fiecare an, când încep sărbătorile de iarnă, fiinţa fără
vârstă din mine se sufocă de regret, disperare şi furie. N-am
remuşcări că nu mai sunt copil, să mă bucur de eventuale daruri,
fiindcă nu-mi amintesc să fi primit prea multe în falnica-mi
juneţe. Şi chiar dacă voi fi primit, nu le-am dat atâta
importanţă ca să-mi rămână în memorie. E drept, păstrez încă
avionul de plastic adus de Taica după un sejur la băile din
Techirghiol, dar acela nu era prilejuit de vreo sărbătoare. Dacă
stau să (re)judec mai atent amintirile stârnite de cadouri, pot
afirma că la noi nu se aştepta ziua festivă ca să dăruim ceva
cuiva. Întocmai ca beţivii, pentru care orice moment e un prilej
bun de „făcut cinste” cu vreo sticlă de tărie, părinţilor
mei nu le trebuia prea multă pregăteală ca să-mi „cadorisească”
vreo sfântă de bătaie, drept răsplată pentru prostiile ce se
ţineau scai pe urma mea. Fiindcă astea mi-au rămas întipărite în
minte fără putinţa de-a le şterge, oricâte strădanii aş
cheltui ca să scot la iveală bucuria surprizelor solemne.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi-atunci, de unde regretul sufocant? Nu ştiu. Îl simt însă
acut, de fiecare dată când apar pe stradă nişte „colindători”
îmbrăcaţi în ceva ca ţolurile soioase pe care îşi fac somnul
câinii urgisiţi. Sunt vreo trei sau patru inşi, de vârstă
nedefinită şi de sex incert. Cel puţin unul arată a fi şi fată
(femeie?), şi băiat (bărbat). Cum umblă înfăşurat într-un soi
de cearceaf nespălat cu anii, ce-i acoperă capul, trupul şi
picioarele până sub genunchi, mi-a fost imposibil să-i ghicesc
genul, şi nici n-am îndrăznit să-l întreb. Pe cap duce un soi de
mecanism clămpănitor, compus din două bucăţi de lemn, îmbinate
la un capăt cu o sfoară, susţinute de un băţ. Pesemne că asta
vrea să fie botul caprei, fiindcă deasupra, drept moţ, stă un
petec de piele ce pare să fi aparţinut mai degrabă unei ovine
decât imaginarului animal totemic. Mi-e greu să acord acestor
fiinţe statut de colindători tradiţionali. Nu ştiu să recite
niciun colind, necum să joace sceneta consacrată. „Recitalul”
lor constă în baterea unui soi de tobă şi pocnirea biciului
confecţionat din şuviţe de frânghie ruptă, din pocnitul lemnelor
şi zbierarea cuvintelor: „ţac, ţac, ţac căpriţă, ţac”,
urmate de nişte hăulituri indistincte. Îmi asum riscul de-a fi
considerat un zgârcioman şi refuz să-i primesc, fiindcă mi se
pare că aş consimţi la o pângărire. Prefer să le torn un pahar
de vin şi să le dăruiesc o sumă de bani, cu condiţia să nu-şi
etaleze talentul. Câteodată nu reuşesc a-i opri, fapt ce-mi
stârneşte o indispoziţie - hai să-i spun metafizică...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Şi sintagma „bucuria sărbătorilor” mă face furios.
Sărbătorile au devenit, de un sfert de veac încoace, jalnic prilej
comercial, exploatat mai abitir ca în teoria marxistă a luptei de
clasă. Abia începe luna decembrie, că peste tot descinde „spiritul
sărbătorilor”, a cărui trăsătură dominantă este consumul,
măsluit în fel şi chip de industria sagace a reclamelor idioate.
Prea mult nu condamn această mentalitate nouă, ce (se) naşte fără
voia celor trecuţi prin chinga restricţiilor comuniste. Nu te
obligă nimeni să cumperi ce ţi se oferă. Şi este mai de admirat
cel care se poate abţine, având de unde alege, decât cel care se
făleşte că nu ia, neavând ce sau pe ce. Mă apucă disperarea
ştiind că în lumea de azi sunt atâţia dintre noi care chiar nu
au minimul necesar unei mese îmbelşugate. Se poate compara însă
cu disperarea brutală de ieri, când a avea minimul asigurat nu
însemna totuşi o bucurie? Câte sărbători tradiţionale se
prăznuiau firesc, legal şi liber în anii 1970-1980? Rămăsese
parcă doar Pluguşorul, transformat într-un fel de „cântare a
României”, după indicaţiile preţioasei cenzuri ideologice,
bătute-n cap de principială ce era...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Să te ghiftuieşti de Crăciun sau de Bobotează era şi visul
nostru de copii crescuţi în legea creştină, supuşi
tradiţionalului Post. Şi pentru că Postul, înainte de orice,
definea abstinenţa centrată pe alimentaţia compusă preponderent
din aspre vegetale ţărăneşte pregătite - fasole, varză, cartofi
-, sărbătoarea însemna, evident, posibilitatea de a înfuleca, fie
şi crudă, o bucăţică din carnea oricărui animal predestinat
sacrificiului pe altarul poftelor umane. A ciupi o frântură din
şoriciul porcului, în clipele de neatenţie ale lui Taica, era
pentru mine suprema ispravă de copil drăcos. A nu izbuti să fentez
vigilenţa bătrânului - iată adevăratul eşec! Nu eram atât de
naiv să cred că ieşeam victorios datorită şireteniei, iscusinţei
şi iuţelii mele de mână. Bunicul îmi îngăduia furtişagul,
ştiind bine câte suferinţe îndurasem timp de şase săptămâni,
cât ţine canonul bisericesc. Se „spurca” şi el, cum zicea
Maica; şi chiar dacă o făcea în glumă, proclamând necesitatea
atestării calitative a şoriciului, cum să-mi interzică mie ce
comitea el? Nu l-am văzut vreodată ciugulind pe furiş, însă
figura lui mă îndemna să cred că păcătuise! Tatoniţă şi tata
n-aveau reticenţe în a jumuli câte o fişteică de şorici, de
prin părţile pe unde se crăpase, ars de-a binelea sub paie.
Altfel, <i>cum să bei ţuica fiartă?</i> - ziceau ei, ciocnind
ceştile de lut, în care lichidul fierbinte era şi piperat de mama
sau Dada, mătuşă-mea. Fiindcă Maica, incontestabila şefă peste
noi toţi, refuza să asiste la păgânul obicei, dar venea să
tămâieze porcul, înainte ca meşterii de bărbaţi, improvizaţi
măcelari, să înceapă a-l tranşa în bucăţi cu destinaţie
precisă: căpăţâna la fiert, picioarele la piftie, untura la
topit, şunca la sare, muşchii la oală, <i>să-i avem la sapă, la
vară</i>, coastele la afumat, şira la ciorbă cu varză, maţele la
cârnaţi, burta la tobă, limba - <i>lui popa, arde-l-ar focul să-l
ardă de bandit, că nu ne-a lăsat să ieşim la răscoală!</i>,
iar coada...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Coada i se cuvenea lui Taica, nu ştiu de ce. Maica era
neînduplecată: coada lui Taica, iar limba lui popa Bucurescu. Cu
vreo două-trei zile înainte de Bobotează, popa vizita toate
casele, umblând „cu botezul”, cum se spunea. Iar obiceiul,
inaugurat cine ştie când şi de cine, impunea să i se dăruiască
limba porcului tăiat. Bucata respectivă de carne se păstra cu
sfinţenie afară, agăţată cu sfoara sub streaşina casei ori a
magaziei, unde frigul împiedica procesul de alterare. Unii gospodari
o afumau, alţii o lăsau aşa, simplă, dându-i sare ca <i>să nu
prindă miros</i>. Puţini îşi puneau problema că s-ar strica:
bănuiau că aprigul popă zvârle câinelui rămăşiţele şi
bucăţile care nu le plăceau lui, preotesei ori băiatului. Toată
lumea din sat care avea şi tăia porc la Crăciun dădea popei
limba. Faptul ăsta germinase, cred, convingerea că bucata aia nici
n-are gust bun. Părea tot atât de nefiresc să mănânci limbă ca
şi cum ai fi mâncat şobolan fript. Cutuma, practicată în anii
copilăriei mele, s-a menţinut cumva la nivel subconştient până
spre amurgul roşu al „erei de aur”. Prin 1987 sau 1988, nu ştiu
pentru ce am mers la Piteşti împreună cu vărul meu, Costică, zis
Nenea. Era perioada dintre Crăciun şi Anul Nou, iar oraşul de pe
Argeş, centru muncitoresc puternic, fusese bine aprovizionat cu
diverse alimente mai rar de găsit în decursul anului. Fiindcă
nimeriserăm ocazia, având şi bani la noi, am intrat într-o
<i>Alimentara</i>, să cumpărăm diverse bunătăţi, sau mai
degrabă <i>ce-o fi să fie</i>. Între acestea, fireşte, produsele
de măcelărie aveau prioritate absolută. Galantarele gemeau cu de
toate, iar noi puteam să luăm orice: muşchi întreg, cotlet,
costiţă, coaste decupate, pulpe dezosate, inimă, ficat, rinichi
şi-alte măruntaie pentru ciorbă, maţe groase şi subţiri, apoi
semipreparate fără număr - cârnaţi, caltaboşi, lebăr, tobă,
chiar şi şorici. Eu, apreciind reţetele cu limbă de porc, pe care
n-o mai dădeam popii de vreo două decenii, am optat pentru trei sau
patru bucăţi, una mai vânătă decât alta. Nenea, deloc
pretenţios la mâncare, s-a strâmbat a silă şi m-a întrebat cum
pot să înghit aşa ceva. I-am explicat pe scurt cum se găteşte,
bunăoară, cu praz şi măsline, şi l-am asigurat că e delicioasă,
dacă ai răbdare să o ţii cât trebuie pe foc. Nu l-am convins. A
ales, fiindcă avea de unde, vreo 3 kg de cârnaţi, ce arătau
într-un fel deosebit, parcă îţi venea să muşti din ei pe loc!
Se mâncau însă pregătiţi, scria şi pe etichetă. Acasă, Geta,
soţia lui Nenea i-a pus la prăjit, fără ulei. În tigaie,
„cârnaţii” s-au topit precum untura, prefăcându-se într-o
masă informă, fără noimă şi gust, imposibil de înghiţit.
Azvârlită la nişte câini aciuaţi pe lângă Staţia de apă,
locul de muncă al vărului, a zăcut neatinsă până a acoperit-o
zăpada! Încă se mai zărea o moviliţă ca un căcat de animal, în
primăvară! Până la moartea lui, Nenea şi cu mine am făcut
băşcălie de presupusa „specialitate” - fiindcă ăsta e
cuvântul sub care se comercializa mirabila tocătură de zgârciuri
îmbibată în pastă de soia şi înroşită cu boia de ardei iute.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Într-un an, 1962 sau 1963, porcul răpus de nemilosul Tatoniţă
zăcea spălat şi curăţat, dar neciopârţit, sub o cergă, să se
frăgezească. Cei trei bărbaţi discutau pe lângă ceaşca de
ţuică fierbinte. Era o vreme câinoasă. Burniţa devenise zloată
şi încetinise pârlirea cu paie, operaţiune tipică satelor de la
câmpie, unde puţini inşi erau atât de dibaci ca să-l scoată
curat. Şoriciul ghiţanului nostru se rupsese în unele locuri mai
mult ca de obicei, în altele devenise scorţos ca pielea de viţel,
tăbăcită fără noimă şi uitată în ploaie, apoi uscată pe
hornul casei, unde puneam şunca la afumat. Mă învârtisem în
jurul focului, aducând paie; turnasem apă dintr-o oală de pământ,
prin locurile unde cuţitul lui unchiu-meu înlătura stratul de jeg
nelipsit de pe râtani; ţinuse de câte un picior, să i se cureţe
perii. În ciuda vârstei preşcolare, nu eram scutit de munci
gospodăreşti potrivite mie. Astea de pe lângă porc le-aş fi
făcut fără să mi se spună; iar ca să obţin bucata necesară,
eram în stare să tai pachidermul cu lama de bărbierit, vorba
aceluiaşi Nenea. Chiar îmi procurasem, prevăzător, una; o
folosise tata până se tocise şi mi-o înmânase ca să o arunc la
gunoi, într-o zi, mai spre vară, când asistam uimit la defrişarea
ţepilor de pe obrajii săi. Văzând cu nu mă îndur nicidecum să
intru în casă, unde mă îndemnau şi mama, şi Dada să merg,
Taica mă trimise de câteva ori la poarta de la drum, să cercetez
şoseaua spre Morteni, de unde putea să se ivească tam-nesam
„Percitoru” şi să ne ia groşteiul.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Bine, dar de ce să ni-l ia? - m-am tânguit eu, îndurerat mai
degrabă din pricină că eram ţinut departe de şorici decât de
posibilitatea ca individul în chestie, unul din neamul lui
Baba-Debla, spaima mortenarilor, să ne confişte friptura.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Păi nu ne-a luat pământul? Uite-acum ne ia şi porcul, dacă nu
suntem atenţi! - zicea Taica, fără să zâmbească deloc.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mă duceam furios la poartă, o deschideam încet, să nu scârţâie,
scoteam precaut capul prin crăpătură, să-l surprind pe urâtul
personaj, dacă s-ar fi aflat cumva prin zonă, şi - nezărind pe
nimeni - ieşeam apoi cu totul. Spre Morteni ceaţa densă nu-mi
permitea să văd clar decât la vreo sută de paşi, până la
podişca lui nea Marin Stoica, zis Durdanu. Pe drumul plin de noroaie
nu se mişca nimeni. De prin curţile apropiate se auzeau vecinii
care tăiau şi ei porci. Aveam o măciucă mică şi sprintenă,
ajutor de nădejdie la scos oile afară din ţarc. Eram sigur că mă
puteam apăra cu ea de vreun lup, dacă m-ar fi atacat când mă
dădeam iarna cu sania pe câmpul gol dinspre cimitir. Nu dospea în
mine convingerea că voi opri „Percitoru” cu măciuca, dar nu
strica să o ţin la îndemână. Ocazia folosirii nu s-a ivit însă.
„Percitoru” nu s-a arătat. M-am întors în curte, ahtiat să
ronţăi şorici mai tare decât aş fi dorit să beau ambrozie
îngerească. Taica s-a sucit cu faţa spre păduricea de salcâmi
care constituia mândria şi bucuria proprietăţii noastre,
prefăcându-se că nu mă vede. M-am apropiat de godacul fără
viaţă şi-am dibuit un colţ de ruptură ce se îndoise de la
căldura focului. Am înfipt unghiile şi, în ciuda faptului că-mi
alunecau, am reuşit să zmulg râmnita fâşie. Era
gălbui-negricioasă, pe jumătate casantă, deşi pe dinăuntru
mustea de untură. Nu aveam sare la îndemână, Maica nu venise cu
strachina şi cu tămâia. Asta nu m-a împiedicat să devorez
bucata.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Îi simt dulceaţa şi azi.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(HYPERION - nr.1-2-3/2017)</i> </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
</div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-91894989075899604852016-10-13T09:39:00.000+03:002016-10-13T09:40:07.776+03:00O amintire cu Radu Petrescu<div style="text-align: justify;">
<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style>
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>ALAMBICOTHECA</i></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>Averse şi aversiuni</b></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
„Meteorologia lecturii” este o sintagmă celebră în spaţiul
literar românesc. Autorul ei se numeşte Radu Petrescu. Nu-i cazul
să intru în amănuntele unei biografii de scriitor aflat sub
furtuna vremurilor, preocupat nu de cum să se aranjeze material, ci
<i>cum să-şi rostuiască scrisul-scrisele</i>. Exclud şi
excursurile ori divagaţiile pe o temă sau alta din textele
petresciene, fie proze multiplu etajate, cu pridvoare înflorate şi
stucaturi migălos lustruite, fie însemnări de jurnal, citite
cândva în loc de rugăciune zilnică. Încerc o evocare nu lipsită
de egotismul propriu cuiva care a învăţat să spună „eu” de
la autorul ce-şi disimula eul printre personaje, riscând să fie
confundat cu vreunul dintre ele. Pentru că - nu mai ocolesc! -, eu
l-am cunoscut pe Radu Petrescu. Şi Radu Petrescu m-a cunoscut pe
mine, adică a ascultat resemnat lectura unor schiţe cu care credeam
că dau gata suflarea scriitoricească prezentă în sala ce-mi
fusese martora câştigării unei oarecari notorietăţi.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era, cred, prin 1980 sau 1981. Mă pregăteam să-mi iau zborul,
debutând pe hârtie. În cenaclul literar „Ienăchiţă Văcărescu”
taberele se delimitaseră involuntar, însă vădit, de când Florin
Mugur, dirijorul ostilităţilor, invita să citească la fiecare
şedinţă câte un tânăr din valul optzecist. Şi-n plus, doi-trei
scriitori consacraţi, cu opinii echilibrate, care îl susţineau pe
„coordonator”, numit fără voia lui responsabil peste un cuib de
„foşti” (simpatizanţi legionari, liberali, ţărănişti etc.),
situaţi contra din oficiu. Nu mă interesau asemenea subtilităţi
belicoase. Faptul că fusesem primit în cenaclu încă din 1974 îmi
dădea senzaţia că sunt „acasă”, atmosfera fiind mai degrabă
familiară decât literară. Totuşi, când Florin Mugur a introdus
pe reprezentanţii generaţiei mele, am răsuflat limpede: locul meu
literar era alături de aceştia, iar prozele scurte, scrise în acei
ani bezmetici, adunate în volum tocmai prin 1996, la editura
Marineasa, şi în 2005, la Polirom, pot susţine afirmaţia.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Mi-a venit rândul să lecturez noile „capodopere”, compuse la
lumina lămpii în satul natal - şi nu comit aici metafore, fiindcă
viscolul iernii întrerupea curentul electric şi-n afara programului
oficial, de care unii dintre noi poate că îşi amintesc. Scrisesem
cu stiloul, pe foi de caiet mic, tip matematică, două proze
fals-fantastice, şi eram tare mândru de caligrafia lor. Le-am citit
cu aplomb descendent, observând cu coada ochiului cum, alături de
mine, Radu Petrescu desena pe-o coală A4 figuri absconse, probabil
un comentariu involuntar la ce-i recepta urechea. Florin Mugur, de
cealaltă parte, pufnea în barbă, încercând să-şi păstreze
trunchiul drept sub aversa fulgerelor slobozite din piepţii
„caracudei”, oameni trecuţi de şase decenii, dar arătând mult
mai bătrâni, datorită - iar asta am aflat-o abia după 1989! -
anilor de puşcărie politică. Repet - habar n-aveam de asemenea
detalii, eram încă tânăr şi necopt la minte (nu că, sexagenar,
aş plesni de-atâta răscoacere!), deţineam resurse imense de
ignoranţă!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am terminat lectura într-o ostilitate de care mă consideram
răspunzător, dat fiind că acum treceam drept protejatul lui Florin
Mugur. Dânsul mă şi pusese la treabă, să-mi adun prozele într-un
volum, ca să-l publice la editura Cartea Românească, unde era
redactor. Discuţiile, pornite de la vechile mele texte realiste,
încercau să nu scadă meritul fanteziilor actuale. S-au canalizat
rapid pe aspecte complet detaşate de scris. Impasibil la atmosferă
şi fără să audă ce spun ceilalţi, Radu Petrescu s-a aplecat
spre mine şi mi-a făcut favoarea unei analize „la sânge”, aşa
cum nimeni nu procedase până atunci. Drept încununare exegetică,
a găsit într-o povestire schema unei situaţii mitologice, despre
care eu nu citisem nici măcar referinţe indirecte, să o includ ca
schelet narativ, fie şi parodic.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
I-am însoţit în seara aceea pe cei doi scriitori prieteni până
la colţul străzii ce poartă numele poetului de la Văcăreşti. Pe
Radu Petrescu l-am mai zărit, cred, o dată. Nu l-am abordat, mi se
părea că l-aş inoportuna. Mă bucur că e sărbătorit acum
oficial de oameni care, pesemne, l-au cunoscut îndeaproape. E dovada
faptului că steaua lui literară s-a fixat pe boltă, un reper
intangibil.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(LITERE, septembrie 2016)</i> </div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-604276830328490096.post-10498652413096357742016-08-30T11:16:00.001+03:002016-08-30T11:29:02.524+03:00CITANIA<style type="text/css">p { margin-bottom: 0.25cm; direction: ltr; color: rgb(0, 0, 10); line-height: 120%; text-align: left; }p.western { font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14pt; }p.cjk { font-family: "Source Han Sans CN Regular"; font-size: 14pt; }p.ctl { font-family: "Lohit Devanagari"; font-size: 12pt; }</style>
<br />
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: center;">
<b>Ce este o Citanie?</b></div>
<div align="justify" class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Responsabili cu hrănitul vacii toată vara, Taica şi cu mine eram
zilnic prezenţi la Grădina de legume, fostă a sârbilor Toma, Ţecu
şi Ţigănilă, trecută la CAP Morteni, deoarece pământurile
aparţineau comunei noastre. Eu ţineam vita de căpăstru, Taica mă
ţinea pe mine sub supravegherea bastonului, ca să nu evadez de la
îndatorire - faptă curajoasă pe care, mărturisesc umil şi cu
jenă, o comiteam ori de câte ori bunicul adormea, trântit de
căldură pe-o rână, la umbra sălciilor. Prind acum momentul să
povestesc o ispravă care m-a făcut celebru în lumea restrânsă a
satului şi între zgubiliticii viitori colegi de şcoală.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era, indubitabil, înainte să începem clasa întâia, poate iulie,
poate august 1963, o zi infernal de caldă pentru mine. Nu din cauza
temperaturii urcate peste un prag neatins înainte, ci datorită...
datoriei ce-mi fusese inculcată de asprul meu bunic. Ţinând cu
dârzenie de lanţul căpăstrului, eram obligat să... oblig vaca să
pască pe marginea Şanţului Mare, unde creştea cea mai deasă şi
gustoasă iarbă. Pământul Şanţului, impermeabil datorită
compoziţiei lutoase compactate cu maiul, era totuşi permanent
irigat, astfel că iarba înnebunea. Cu toată soliditatea
construcţiei, şobolanii de apă şi cârtiţele, în virtutea
menirii lor, scobeau dăunătoare găuri prin care deturnau apa fără
vreun rost precis. Uneori primeam misiunea să inspectez jgheabul de
pământ şi să asigur înlăturarea pierderilor. Pentru asta,
mergeam desculţ în lungul Şanţului, fie pe fundul său lunecos,
fie pe malurile înguste. Depistam duşmănoasa acţiune a
nevăzuţilor inamici după două semne: 1) de-o parte sau alta se
lăţea câte o porţiune umedă, chiar o băltoacă, în locuri unde
nu se irigase şi restul parcelei era uscat; 2) firul şoptitor al
apei năboia vâjâind în vreo bulboană şi scotea ghiorţăieli
simandicoase, de purcică în rut. Ca să elimin defecţiunea, căutam
să decupez cu sapa câte o brazdă înrădăcinată, de pe la baza
Şanţului. Alteori smulgeam un şomoiog de iarbă şi îl îndesam
cu piciorul în gaura ce-şi lăţea gura într-un zâmbet hâd,
înainte să trântesc un bolovan de piatră, ochit în cernoziomul
dimprejur. Treaba asta îmi plăcea foarte mult, pentru că-mi dădea
independenţă de mişcare şi responsabilitate în acţiune,
elemente ce-au caracterizat, de altfel, întreagă perioada mea de
operator al Sistemului Energetic Naţional. </div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Pe Şanţul Mare iarba ţâşnea de-a dreptul, fragedă şi înaltă,
capabilă să strice îndiguiala, dacă nu era tăiată. Deseori,
omul căruia nimeni nu-i zicea pe numele de botez, Gheorghe, sau de
alint, Gogu, ci pe numele de familie, Manu, şeful cailor ce
învârteau roata, era nevoit să cosească fânul, de sus în jos,
proţăpit pe muchia lată cât talpa de copil. Poloagele cădeau
întinse ca perdeaua ciuruită şi se uscau iute în văpaie.
Adunatul era mai greu, recolta parcă nu merita efortul, astfel că
soluţia cu vaca pe post de „trimmer”, cum s-ar spune azi, se
impunea fără memorandum către conducerea onor CAP-ului, care
şi-aşa dădea foarte rar pe la sectorul legumicol.</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era după-amiază şi trebuia să ţin vaca pe dreapta Şanţului,
pe unde era mai umbră, în opinia lui Taica. În fapt, n-o ţineam,
ci mergeam „în păştere”, adică în ritmul de înaintare impus
de cheful rumegătorului animal. Sigur, puteam sta o vreme sub
zarzărul ce întreţinea o părere de răcoare, cam la jumătatea
digului, înainte de cotitură. Puteam să şi leg acolo vaca,
aducându-i mohor de prin grădină; dar o făcusem, îmi luasem
răsplata (o duioasă urecheală ce parcă m-a usturat vreo cinci
minute), şi ce farmec are năzbâtia repetată? Dincolo de cotitură,
şanţul reducându-şi înălţimea, Taica îmi interzicea să trec,
motivând că nu e destulă iarbă. Practic şi elementar: acolo
scăpam de sub ochiul său vigilent! Linia privirii, drept pornită
din locul odihnitor găsit la umbra unei sălcii imense, nu se curba
pe după cotul Şanţului şi nici nu putea să zboare pe deasupra.
Ca să mă vadă din poziţia hedonistic aleasă, Taica ar fi trebuit
să se ridice în picioare, eventual să urce până la tulpina
ghimparului, de unde lesne zărea, fără ochelari, până la Pod;
acţiune care, impusă celor 150 de kilograme ale sale, însemna un
efort prea puţin economic.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Am plimbat blajinul patruped înainte şi-napoi pe lângă apeduct,
fierbând în mine de ciudă, cu ochii la Coada Gligorului, unde apa
era mai mică şi fundul plin de nisip, nu de mâl. Acolo se scăldau
mulţi copii, unii de vârsta mea, destui veri cu mine de gradul al
doilea sau al treilea. Să mă bălăcesc alături era şi dorinţă,
şi nevoinţă. Cum să combat căldura, să nu-l supăr pe Taica şi
să asigur o furajare competentă pantagruelicei lăptoase? Mintea
copilului de şapte ani şi patru-cinci luni a găsit soluţia: am
plecat acasă, trăgând lejer de lanţul naivei bovine. Nu mai ştiu
cum am parcurs cei aproape doi kilometri de drum pietruit, tăind
satul pe jumătate, dar încă nu pot închide ochii fără să am
sub pleoape claritatea miezului de zi şi faţa înroşită a
bunicii, dulcea mea Maică, probabil printre puţinele dăţi
înfuriată (şi câtă dreptate ar fi avut să fie aşa mereu!) din
cauza poznelor mele.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Mă, neisprăvitule, du-te cu vaca înapoi, ce cauţi cu ea acasă
de la ora asta? Fugi, că te omoară ăla!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Ăla, desigur, era Taica. Îi ştia de frică toată familia şi cam
jumătate dintre neamuri, cărora le rămăsese lider necontestat
după moartea tatălui său, fabulosul Andrei, zis <i>Andrei-şăfu</i>.
Folosesc, pentru lesnicioasă înţelegere, cuvântul „frică”,
deşi sentimentul nu era ăsta. Taica dădea expresie mentalităţii
din familiile cu tradiţie şi conştiinţă de neam: era
<i>Cel-de-care-ascultă-toţi</i>, purtătorul invizibilei coroane de
cap al clanului. Sfatul său la momente de cumpănă se dovedea util,
iar decizia în chestiuni disputate era lege nescrisă. Rolul,
moştenit de la străbunicul Andrei Ungureanu, i se potrivea, dar
nu-l afirma ostentativ şi bătăios, ca şefii altor familii. Taica
îşi vedea de-ale lui, preferând să facă pe individul indispus,
decât să împartă înţelepciunea cu polonicul. Trecea cu vederea
destule abateri de la cutumă, pricepea bine încotro se îndreaptă
societatea rurală, părea indiferent şi lipsit de atenţie. Dar nu
scăpa nimic din vedere, ştia tot ce-l întrebi, avea soluţii la
orice problemă şi un ochi la ceafă, cel cu care mă vedea când
dormea pe-o parte şi eu credeam că pot să-l fentez. Şi pritocea o
trăsătură de-a binelea românească: răbda îndelung orice
nedreptate, neînţelegere, neascultare din partea copiilor; însă
la un moment dat izbucnea cu o furie sigur jucată, dar nu mai puţin
distrugătoare. Nu l-am prins des într-o asemenea ipostază, se mai
domolise după 60 de ani, cât număra când m-a luat sub ocrotirea
lui inclementă, învăţându-mă cititul, scrisul şi tabla
înmulţirii (tabla împărţirii nu, pe aia am deprins-o fără
explicaţii, nu-mi dau seama cum, pesemne că mintea mea făcea
operaţia inversă înmulţirii automat!). Accesele de furie ţineau
de trecutul dur, când - vorba unchiului Ioniţă, băiatul cel mare
- toţi din familie stăteau spate în spate şi munceau fără
crâcnire, cu ochii la „Ăl Mare”, din cuvântul căruia nu
ieşeau. Că „îi ştiau de frică”, e un fel de-a zice, o
traducere din româna literară în româna populară. De frică îi
ştia şi Maica, dar nu arăta deloc, şi-l combătea duios cu vorbe
neînţelese de copilul care eram. Pe Maica n-a atins-o în viaţa
lui cu vreo palmă, cum procedau alţi bărbaţi cu nevestele
personale (uneori şi cu ale altora); nouă, celorlalţi, nu ne ierta
erorile, „atenţionându-ne” la glezne cu vârful bastonului.
Sufereau atenţia şi străinii cărora li se năzărea să se opună,
într-un fel sau altul, masivului <i>Domn Băşică</i>, după cum i
se spunea pe porecla din două cuvinte, nimeni neîndrăznind să
uite cuvântul <i>Domn</i>.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Biată Maica, bine cunoscându-şi bărbatul (al doilea; primul
murise la nici un an după căsătorie de „aprindere la plămâni”)
căruia îi dăruise trei copii, bănuia ce reacţie o să aibă,
constatând isprava unicului nepot. Şi n-a greşit. Dar nici n-a
luat „măsuri de protecţie civilă”, ca de obicei, când mă
scăpa de urecheală pitindu-mă după fusta ei. M-am întors cu
inima cât puricele de câine, încurajându-mă neostoit cu gândul
că nemilostivului meu bunic îi va fi fost lene să se ridice de pe
ţolul întins pe iarba plăcut mirositoare şi să verifice unde
sunt eu cu vaca. Aşa am crezut până am ajuns - mai mult tras de
lanţ decât controlând cu el pe blajina lui purtătoare - aproape
de capătul şanţului, sub ghimpar. De acolo până la salcia ce-l
umbrea pe Taica era o mică pajişte cu iarbă măruntă, păscută
de caii lui Manu, împiedicaţi la picioarele din faţă şi lăsaţi
aşa liberi. Ei se hrăneau paşnic fără să fie nevoie de pripon
ca să-i ţină departe de lacra cu ceapă: leguma dădea cabalinelor
senzaţii alimenare dezagreabile. În ziua aceea, nici Manu, nici
caii, nici altcineva nu depunea vreo muncă, din amarul căreia să
nască roade. Să fi fost - mă întreb acum - o zi de sărbătoare?
Dacă da, nu era duminică; şi mai degrabă Sfânta Mărie-Mare
decât Sf. Ilie, stabilizate din vechime pe 15 august şi 20 iulie,
ambele „ţinute” prin activităţi lucrative minime, necesare să
te hrăneşti tu şi animalele curţii. Am zis „mai degrabă”,
fiindcă de Sf. Ilie mergeam la bâlciul din Găeşti, tradiţionala
manifestare populară după care tânjeam un an. La bâlci ne dădeam
în comédii, vedeam circul de animale dresate - chestii de vis
altfel - şi, deliciu suprem, lingeam îngheţată. E drept, vara
trecea câteodată prin sat - ori apărea brusc la vreo nuntă, sau
la hora duminicală - un negustor ambulant, împingând triciclul
prevăzut cu un soi de bazin de lemn între roţile din faţă. Cutia
era umplută cu gheaţă înfăşurată în fân, să nu se topească
prea repede, şi conţinea două recipiente din tablă galvanizată,
pline cu delicioasa substanţă. Preţul fiind cam piperat, cumpăram
doar câte una, pe care musai o împărţeam cu vreun frate sau o
soră...
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Apropierea de ghimpar şi, subsecvent, de Taica, îmi crescuse
nivelul adrenalinei (deşi habar n-aveam de asemenea proces
endocrinologic). Purtam o cămaşă cadrilată de pânză ieftină,
pantaloni de doc albastru suflecaţi peste genunchi, eram desculţ şi
cu capul neacoperit. Mă ardea neplăcut soarele, aşa că am
considerat binevenită invitaţia lui Taica, de a mă alătura lui la
umbră, după ce leg lanţul căpăstrului vacii de ţăruşul anume
înfipt sub arborele imens.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Şi lasă, nu-i mai da <i>burean</i>, văd că a păscut destul! -
a zis Taica, înlăturându-mi ultima urmă de suspiciune, deşi
tocmai remarca asta trebuia să o stârnească imediat. Cum adică,
să nu vadă Taica burta minimalistă a vacii, coastele reliefate ca
şi cum n-ar fi mâncat de-o lună? El, care putea spune dintr-o
ochire cât păscuse animalul, şi cât băuse apă, când mă
întorceam seara acasă şi duceam vaca în grajd, sperând să trec
neobservat? Eu, ştiindu-mă vinovat, dacă mă uitam la vacă,
zăream un schelet învelit în piele. N-a fost timp să lămuresc
misterul cecităţii bunicului, fiindcă el a continuat cu glas
mieros, de fost cântăreţ bisericesc - adică ţârcovnic:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Ia, vin aici să-ţi dau un franc!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Franc îi spunea leului, unitatea noastră monetară. Din când în
când îl apuca dărnicia, aşa că m-am dus cu mâna întinsă şi
garda complet lăsată - nu că ar fi folosit la ceva menţinerea
nivelului maxim de alertă ori baricadarea după neîncredere!...
Când era să fie, n-aveam scăpare! Iar de astă dată nici n-a fost
nevoie de cârligul bastonului să-mi agăţe piciorul. Pur şi
simplu a aşteptat pe iarbă, ţinând deschisă palma cu hârtia de
un leu până am ajuns alături - şi nu ştiu când m-am pomenit
înhăţat, săltat pe sus şi azvârlit în apa Neajlovului, aflată
la trei paşi. Toate astea s-au petrecut cu viteza unui ţânţar
căpiat de arşiţă, căruia nu-i poţi vedea corpul, ci doar îi
auzi ţiuitul şi-ţi imaginezi zborul.
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Copilul care n-a murit în mine se uită cu nostalgie, tristeţe şi
îngăduinţă la copilul care am fost, cel ce se agită neputincios
în apa răcoroasă a Neajlovului, sub pleata uriaşei sălcii din
care a rămas doar amintirea, şi-i spune:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Nu plânge, prietene, eşti încă inocent şi nu ai habar ce te
aşteaptă - suferinţe, bucurii, muncă şi puţine, mult prea
puţine petreceri!
</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Copilul care am fost se uită la copilul care sunt acum, la 60 de
ani, şi-i cere ajutor, să iasă din apa răcoroasă a Neajlovului,
să scape din nămolul în care picioarele desculţe se înfundaseră
până mai sus de glezne. Nu învăţasem înotul - sport iubit cu
patimă, practicat rar -, însă nu-mi era teamă că mă înec. A
muri, ca fapt în sine, ştiam ce este. O însoţisem pe Maica la
câteva înmormântări şi la unele priveghiuri de morţi, rude cu
noi. Mi se putea întâmpla şi mie asemenea pocinog, dar nu mă
preocupa atunci, cum nu mă îngrijorează nici azi. În acele
momente de nedorită scaldă, eu teoretizam iminenta apariţie a
vreunui şarpe de sub malul înierbat al râului şi dezvoltam alert
virtuale strategii de negociere cu reptila. Acolo, prin scorburile
fără fund căscate sub rădăcinile matusalemicelor salicacee, când
prindeau peşte cu plasa, oameni mari se scufundau să cotrobăiască,
până nu li se mai vedeau decât bulbucii răsuflărilor. Asistasem,
umblând pe mal de la un capăt la altul al Gligorului - cum i se
spunea Neajovului în acea porţiune imensă, în care mai mult
băltea decât curgea - la adevărate bătai date de pescari cu
crapii. Mă scârbeau, nu mă speriau şerpii pe care unii dintre
bărbaţi îi azvârleau morţi pe mal, după ce le răsuceau scurt
gâturile, într-un stil necunoscut. Auzisem că şerpii de apă nu
muşcă şi nu sunt veninoşi. De ce oare mă <i>teroriza</i> -
acesta e cuvântul, degeaba aş folosi eufemisme - posibilitatea ca
vreun te miri ce balaur să atace pe când mă zbăteam să ies pe
malul cu iarbă lunecoasă, iar Taica nu mă lăsa, împingându-mă
cu bastonul înapoi? Oare mai e necesar să disec amintirea acestui
moment penibil şi teribil? Se cuvine să-l condamn pe nesăbuitul
bunic lipsit de talent pedagogic, dar nu şi de dragoste pentru
nepotul fluşturatic şi - realmente - iresponsabil, autor a tot
felul de boacăne, mai ales când i se spunea <i>ce să nu facă?</i>
Mi-e foarte clar azi că aprigul bărbat, care nu se ferea de muncă
şi nici să înfrunte adversităţile timpului său, mă iubea fără
pic de dubiu, nu pentru că eram unicul nepot de sex masculin, ci...
Naiba ştie de ce mă iubea, şi ce fel de dragoste era aceea
exprimată în replica (aproximativ) următoare:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Futu-ţi citania mă-tii, ai dus vaca acasă, î? Nemâncată, îî?
Păi ce credeai matale, domnule, că nu te văd? Că eu dorm, îîî?
Futu-ţi citania mă-tii!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Înjurături în limbajul curent al consătenilor auzeam destule,
una mai colorată decât alta. De „citanie” înjura doar Taica.
Şi nimeni n-a îndrăznit să-i împrumute expresia, să o repete ca
pe una mai eficientă în răpunerea adversarului. Am încercat să
duc eu mirazul mai departe, tot port prenumele şi iniţiala
bunicului. Oricât m-am străduit, reuşita s-a ţinut la distanţă
de mine. Drăcuiesc, fut în gură sau pizdă pe mă-sa, invoc
termeni aproximativi din versetele satanice, însă n-am obţinut
nici până la vârsta abţinerilor isihaste pecetea stilistică pe
care Taica o etala fără efort în momentele de stres. Tata înjura
de „sângele mă-tii”, Tatoniţă avea ce-avea cu „irodu'
mă-sii”, Florică, vecinul nostru zicea „fir-ar nemţii-ai
dracului”, ca şi nea Aurică, vărul său. Mulţi bărbaţi aveau
înjurături preferate, destui foloseau variantele uneia extrem de
uzate. Mai expresiv, dar parcă nu cât Taica, era nea Costică
Voinea, dulgher şi tâmplar de meserie, a cărui cuţitoaie slujea
ca unealtă de aşchiere a lemnului, cât şi ca metaforă
exantematică adresată genericilor duşmani. „Futu-ţi cuţitoaia
mumă-tii” sună de parcă te-ar tăia, într-adevăr; dar „futu-ţi
citania mă-tii” mi se pare flamboaiantă în simplitatea-i
originară...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Era - ierte-mi-se repetiţia! - vara lui 1963, iar sătenii din
Cacova păreau să descopere că pot fi mai atenţi la fleacurile
vecinilor, deoarece nu se preocupau de pământurile lor - li se
luaseră la colectiv! A nu cădea pradă batjocurii satului, făcând
ce nu se face, era tot atât de important ca şi a nu împrumuta
nimic de la nimeni. Ştiam asta din şcoala celor şapte ani
de-acasă, care funcţiona implacabil dinainte de orice învăţământ
oficial! Nu pot găsi altă explicaţie faptului că, peste frica de
şerpi, de Taica sau de balauri inexistenţi, eu mă pricopsisem cu
<i>ruşinea de a fi fost văzut aruncat</i> în apă: pe malul
celălalt, tolăniţi sub cea mai bătrână salcie a văii, râdeau
de mine copiii care se scăldaseră la Coada Gligorului. Îi
cunoşteam pe toţi şi ştiam că, începând din toamnă, unii vor
fi în clasa întâia, cu mine. Cel care avea să-mi fie coleg de
bancă - Gică Mocanu, zis Dură al lui Bolovan - a fost nemilos: ani
la rând, n-a existat împrejurare să nu pomenească de baia mea
forţată şi de înjurătura lui Taica, făcându-mi reclamă
gratuită până hăt, spre nămiaza tinereţii. Adăugată la
strigătul „Miti, Taica!”, pe care mi-l adresau toţi, chipurile
să evit ameninţarea pedepsei, „citania” mi-a amărât multe
clipe ale nesăbuitei copilării...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
Deloc surprinzător, „Citanie” a devenit apelativ obişnuit din
partea oricui îl cunoştea pe Taica şi nu se îndoia că sunt
nepotul lui. Verii, şi bunii mei prieteni Nicu & Ment nu m-au
scos ani de zile din „băi, Citanie!”. Bărbaţi insensibili şi
muieri nasoale m-au blagoslovit la fel. Chiar şi prima fată asupra
căreia am deschis privirea sexuală m-a blocat cu acest „Citanie”,
vecin cu Pocitanie. Apropierea nu era deloc forţată. În clasa a
VIII-a fiind, aveam o profesoară de agricultură ţanţoşă,
trupeşă, cu părul negru lung şi drept, cu pieptul inexpugnabil ca
meterezele cetăţii Masada. O priveam pesemne cu atâta poftă,
încât îi era jenă să-mi facă morală, dar sigur n-o deranja
admiraţia mea lubric precoce la cei 14 ani, fiindcă mă alinta
zicându-mi <i>Mitea</i>, în timp ce colegilor li se adresa răstit
pe numele de familie. Într-o zi, când fusesem tuns zero naiba ştie
din ce motiv, profesoara a remarcat, privindu-mă cu o neuitată
fascinaţie stranie, leneş rezemată de colţul sobei de teracotă:</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
- Vai, Mitea, cât de urât eşti!</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
De-aia mă simt şi azi o pocitanie. Citanie? Nu ştiu ce-o fi...</div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>(fragment dintr-o carte)</i></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="line-height: 100%; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<i>Publicat în revista ATENEU - nr. 563-564 - iulie - august 2016 </i>
</div>
Dumitru Ungureanuhttp://www.blogger.com/profile/09856978137071003363noreply@blogger.com0