sâmbătă, 1 noiembrie 2014

ALAMBICOTHECA - octombrie 2014

O crimă exemplară

   Nu ştiu cum s-a păcălit în 1969 cenzura aprobând publicarea traducerii din engleză a romanului „Crima de la etajul 31”. Autorul, un suedez pe nume Per Wahlöö, nu era cunoscut drept maestru al literaturii poliţiste, nu era laureat Nobel, nici un tip capabil să influenţeze celebrul juriu în favoarea vreunui autor băştinaş. Erau cenzorii noştri atât de subversivi (proşti parcă nu-mi vine să-i cred!) încât jucau renghiuri ideologiei totalitare, supervizate de alţi decidenţi? N-aş exclude posibilitatea asta, precum nici pe cealaltă - anume că uneori scăpau prin ciurul controlului şi pepite autentice, dacă nu bombe cu efect întârziat, cum e textul în cauză. Tudor Octavian a semnalat anomalia, cândva, în anii când avea preocupări literare, nu televizual-plastice. Tot el a emis ipoteza că, dându-şi seama ce era scris în carte, cenzorii au dispus retragerea de pe piaţă a volumului, ba chiar scoaterea din biblioteci. Exemplare au rămas, totuşi.
   Undeva, într-o ţară neprecizată, posibil Anglia, fiindcă moneda folosită se cheamă liră, un poliţist primeşte sarcina să depisteze cine e autorul unei scrisori de ameninţare la adresa patronilor unicului concern de edituri, care le înghiţise pe toate celelalte. Poliţistul se numeşte Jensen şi e singurul personaj cu nume propriu din carte, restul sunt identificaţi prin rolurile îndeplinite: Patron, Editor-şef, Nevasta patronului, Inspector de personal, Şefa publicaţiilor săptămânale, portar, poliţist, Şeful Poliţiei, Femeia (fostă) fatală şi Amantă, Redactorul sportiv, Redactorul de artă etc. Concernul este localizat într-un bloc-turn cu 30 de etaje. Al 31-lea fiind secret, puţini ştiu ce se petrece acolo. Iar acolo funcţionează un departament în care mogulii, în complicitate cu sindicatele şi guvernanţii, au angajat pe toţi intelectualii lucizi, incoruptibili şi combativi din ţară, plătindu-i cu generozitate să scrie o revistă „de opoziţie”, cu idei novatoare, cu cele mai aspre critici şi cele mai severe analize asupra stării de lucruri din societate. O societate în care toată lumea are un nivel de trai remarcabil, o viaţă împlinită, atent şi părinteşte orientată spre linişte şi lipsă de activitate prin mass-media ce oferă preponderent distracţie la maxim şi intimităţi de-ale vedetelor care ţin publicul preocupat. În acea societate nu există nicio publicaţie independentă, nicio sursă alternativă de informare, nicio variantă neconformă cu ceea ce ziarele şi revistele concernului susţin. Iar populaţia este mulţumită, cu excepţia cazurilor dese de sinucigaşi, probabil victime ale abuzului de alcool, straşnic pedepsit de un mecanism poliţienesc perfect articulat.
  Iată cum sună „fişa postului” din redacţiile concernului: «Reportajul „adevărat” nu este cel mai bun. „Adevărul” este un produs care trebuie manipulat cu o atenţie deosebită. În ziaristica modernă nu puteţi fi siguri că toată lumea va tolera adevărul aşa cum îl toleraţi dvs.! Sarcina dvs. este să-i distraţi pe cititori, să-i invitaţi să viseze. Sarcina dvs. nu este să-i scandalizaţi, să-i şocaţi sau să-i tulburaţi, nici să-i „deşteptaţi” ori să-i educaţi.»
   Născut în 1926 şi mort în 1975, Per Wahlöö a fost un marxist dintre aceia care, în ţările vestice, au sesizat întotdeauna că socialismul este stadiul perfect al capitalismului. Nu i-a fost prea greu să priceapă că o societate poate fi controlată subtil prin presă, prin show-biz şi prin opulenţă materială, mai eficient decât prin mecanisme poliţieneşti. Conceptul schiţat în roman pare să fie funcţional azi în aproape toată lumea. „Tendinţa naturală spre simplificare ce există în fiecare om” beneficiază de stimulente incredibile. „Orice om preferă să se uite la o poză decât să citească, iar dacă citeşte vreodată ceva, preferă o sporovăială facilă în locul unei pagini care să-l oblige să gândească sau să facă o sforţare pentru a lua o atitudine.” Acest lucru părea evident în 1966, când a fost publicat romanul, şi când televiziunea genera stagnare intelectuală, maladie depistată de spiritele lucide. Cum stau lucrurile azi, în epoca internautică?
   Revista pritocită decenii la rând de intelectuali la etajul 31 nu apare însă niciodată. Şi-atunci, un individ se revoltă şi...

   Vă las pe dvs. să aflaţi ce s-a petrecut, dacă nu cumva, cultivaţi cum sunteţi, ştiţi deja!