joi, 5 ianuarie 2012

În treacăt...

Trecând azi prin Goleşti şi jucându-mă cu aparatul foto, am remarcat arhitectura gării, de-un echilibru desăvârşit, aş spune clasic. Nu ştiu de ce, mi-am adus aminte de paginile unui Constantin Joja şi G.M. Cantacuzino, consacrate arhitecturii româneşti din veacuri apuse. Oare câţi dintre arhitecţii de azi studiază şi aplică principiile lor? "Oamenii cu bani" constuiesc pagode şi palate în formă de ciupercă, alţii numai viloaie înghesuite una într-alta, ca şi cum le-ar fi teamă să-şi arate urâţenia separat... (Poza de mai jos e luată prin geamul trenului, evident murdar...)

2 comentarii:

  1. Poate că ai dreptate în privinţa echilibrului arhitectonic. Dar eu citesc pe ea melancolia gării din stepa rusească de pe vremea lui Cehov. Lipseşte doar uriaşul samovar din care să-şi toarne ceai călătorii în minutele multe de popas. Cred că l-au furat ţiganii şi l-au dus la fier vechi. Deh! fără Ţepeş...

    RăspundețiȘtergere