sâmbătă, 14 aprilie 2012

Omul cărţii

E parcă semn de normalitate că receptarea unui autor de factura lui Paul Goma ia forma cărţilor despre viaţa şi opera sa. Nu mai departe de ultimul an, trei contribuţii s-au adăugat la bibliografia critică a singurului scriitor român din exil încă neprimit în patrie. (Şi nu vorbesc aci de opozantul care a spălat onoarea noţiunii - şi-a naţiei - de român în câteva împrejurări clar definite istoric, pe care destui trepăduşi de ieri şi de azi opintesc a le strivi sub cizma corectitudinii politice.) A fost mai întâi teza de doctorat susţinută de Ancuţa Maria Coza - Paul Goma. Scriitura disidenţei, publicată la Editura TipoMoldova, Iaşi, 2011. A urmat Aliona Grati - Paul Goma. Iniţieri în textul literar, în colecţia „Cartea care te salvează” - pentru elevi, studenţi şi profesori, Editura Arc, Chişinău, 2011. E simptomatic şi revelator că spirite culturale tinere descifrează fără complexe ceea ce unii critici, mai vechi şi mai noi, au refuzat să observe, anume originalitatea scrisului şi acuitatea percepţiei literare proprii lui Paul Goma. Nu ştiu dacă stilul inconfundabil şi greu de imitat al lui Goma va face şcoală. Probabil nu-i posibil, nici n-ar folosi cuiva. Dar ceea ce trebuie preluat de la Goma, fie şi ad litteram, este credinţa în vocaţia şi valoarea drept mărturisitoare a cuvântului scris. Pentru că, dacă „la început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul”, cum spune Evanghelia după Ioan, atunci a mărturisi strâmb prin Cuvântul scris, cum au făcut-o atâţia „scrietori” în perioada comunistă, înseamnă a-l huli pe Dumnezeu. Iar pedeapsa nu va fi uşoară, nici de scurtă durată, ci de şapte ori câte şapte, cum scrie altundeva în Biblie. Şi oare nu suferim noi, cei trăitori în România de zi, blestemul minciunii cu care atâţia falşi învăţători ai neamului, remuneraţi gras de partid, l-au pocit pe Dumnezeu?

Încă bălteşte prin lumea literară românească opinia despre „lipsa de talent” a lui Paul Goma. Directivă a fost stabilită de Securitate, conform unui plan de contracarare a „efectului” Goma, minuţios stabilit (a se vedea Culoarea curcubeului 77 - Cod „Bărbosul”, ediţia de la Polirom sau de la Eagle Publishing-Amazon). Răspândită cu efortul concentrat (divers răsplătit - bani, plecări în străinătate, cărţi în tiraje sufocante, apartamente în vile, gratuităţi, delicatese şi mărfuri de import) al delatorilor de profesie, de vocaţie sau de nevoie, aberaţia persistă, fiindcă unora le este greu să-şi recunoască prostia, altora peste poate să-şi asume felonia. Tuturor acestora vine acum Petru Ursache şi le dă o palmă zdravănă, bătrânească, în buna tradiţie a mentalităţii noastre din veacurile trecute, când a pălmui pe cineva era semn de maximă umilire. N-o face la modul frust, bărbătesc, fiindcă nici nu-i stă în caracter, nici nu-l ţin puterile, la vârsta Domniei Sale, să pedepsească atâtea obraze câte sunt de ruşinat. Profesor universitar la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, conducător de doctorate, Petru Ursache a publicat recent la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012, cartea de aprox. 300 de pagini, cu ilustraţii color de Ştefan Arteni - Omul din Calidor. Dedicată, dacă mai e nevoie să precizez, lui Paul Goma, omul văzut prin lentila cristalină a operei sale cu rol paideic (să folosesc un cuvânt consacrat).

Pentru neofitul care ia prima dată contact cu opera lui Paul Goma, sinteza universitarului ieşean este îndrumarul cel mai potrivit. Privirea comprehensivă a literatului cititor a tot ce-a publicat Goma stabileşte direcţiile după care poate fi abordată imensitatea scrierilor. Jaloane sunt capitolele: Scriitorul om - omul scriitor; Când vremea vremuieşte (Jurnal de îngheţ-dezgheţ, Război cu Goma nu se face, Deceniul Goma); Publicistică - Scrìsuri; Bătălia pentru jurnal (o adevărată micro-monografie de analize aplicate asupra diferitelor aspecte ale jurnalului - specie literară sui-generis ce poate include nu doar orice formă de text, ci şi grafică, animaţie, film sau sunet; asta de când poate fi postat online pe internet şi este accesibil oricui, oriunde şi oricând, cu condiţia unui terminal tip computer); Viaţa trăită ca mărturie-document (cu re-evaluarea suferinţei celui închis pentru convingerile sale politice, literare şi chiar pentru faptul de-a fi cerut respectarea Constituţiei României, în vigoare la data conflictului cu organele de stat); Re-profilări literare; Capodopera literară, şi finalul, cu versul unei doine de jale din Basarabia Oliolio, frate răzneţ, pe care nu-l pot cita nici fragmentar, nici integral, deoarece i s-ar frânge tensiunea, scos din context.

Deşi consideră cartea sa un fel de tatonare, Petru Ursache a scris una fundamentală despre un mare scriitor român.

Publicat în LITERE, martie 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu