sâmbătă, 14 iulie 2012

Cronica unei prietenii ucise


- versiune scurtă, pentru internauţi -

În 2005, Dumitru Augustin Doman, un ziarist pe care îl cunoşteam de vreo şapte ani şi cu care băusem de câteva ori, considerându-ne prieteni, m-a invitat să scriu la Argeş, revistă editată de Primăria Piteşti, prin Centrul Cultural.
În 2007, DAD a fost angajat la Centrul Cultural, pe un post de redactor pentru care eu n-am concurat ca să-i ofer lui o şansă în plus de-a avea o slujbă.
În 2009, DAD a ajuns - ştie bine în ce context - redactor-şef al revistei Argeş. Am spus întotdeauna că el e potrivit pentru asta, nu eu.
În 2010, am fost desemnat aproape fără voia mea, redactor-şef. După o singură lună de „şefie”, am cedat „funcţia” lui DAD, subliniind încă o dată că lui i se potriveşte.
În 2011, DAD a obţinut ca premiul revistei Argeş pentru Opera omnia să-i fie dat lui D.R. Popescu, fost preşedinte (neales de breaslă, ci numit de Partid!) al USR în anii '80, fost membru al CC al PCR, fost vice-preşedinte al CCES, fost membru în alte comitete şi comiţii. Pe Radu Cosaşu, Norman Manea sau Augustin Buzura, propuşi de mine, nu i-a considerat demni de acel premiu.
În luna mai 2012, după ce revista Argeş a primit finanţare de la AFCN, DAD a oferit aceluiaşi D.R. Popescu o rubrică, fără să se consulte cu niciunul dintre cei care, la data respectivă, figurau drept consilieri editoriali ai revistei: Nicolae Oprea, Marin Ioniţă şi eu.
Am spus, şi susţin, că dacă a premia opera unui fost înalt demnitar comunist înseamnă a recunoaşte o posibilă valoare literară, a-i oferi rubrică permanentă echivalează cu resuscitarea spectrului ce încă produce greaţă multor scriitori, a căror memorie nu s-a şters. Şi că este un regres pentru Argeş, revistă ce se conturase treptat ca una eliberată de fantomele trecutului compromis.
Am scris un articol „contra” lui DRP, ca să-i dau lui DAD ocazia de-a ieşi din ceea ce el numea „imposibilitatea de a-şi lua vorba înapoi”. Publicând articolul meu, el se spăla pe mâini de imposibilitate. Publicându-l pe D.R. Popescu, Doman spală un cadavru. Un cadavru politic.
Citind articolul, DAD m-a acuzat că-l... lovesc în coaie (de unde ipoteza că DRP este ceva echivalent cu testiculele lui DAD!), că îl condamn la sinucidere, fiindcă - după ce doi ani n-a dus un ban acasă - acum, când s-au primit fonduri şi are ocazia să recupereze, eu îi stric aranjamentele!
Am refuzat să particip la ceea ce DAD consideră că e luptă pentru ciolan, nu interesul revistei Argeş. N-am vrut să-i dau motiv de sinucidere (destul că-i oferă Băsescu!), nici ocazia să mă cenzureze. Am retras articolul, ca şi coparticiparea mea - cu titlu de consilier - la prostiile lui DAD.
Am comunicat ce se întâmplă lui Şerban Foarţă, Luca Piţu, Liviu Ioan Stoiciu şi Al. Cistelecan, scriitori pe care eu i-am invitat să scrie în Argeş, oameni a căror opinie contează pentru mine. Nu i-am cerut vreunuia să înceteze colaborarea.
Nu am cerut niciunui alt membru al Uniunii Scriitorilor să NU scrie în Argeş. Dimpotrivă, am solicitat lui Nicolae Coande, Florin Iaru şi Cecilia Ştefănescu, la recentul Bookfest, să trimită câte un text pentru revistă, luând de bună promisiunea lui DAD că orice contribuţie se plăteşte cu minim 100 lei.
Domnul DAD, fost prieten, afirmă, în discuţiile cu amici comuni, că l-am ameninţat cu moartea. I-am spus doar - şi cred - că el a ucis prietenia dintre noi.
În două e-mailuri trimise mie, mă învinuieşte că telefonez de zor scriitorilor să boicoteze revista lui, şi că urmăresc, pesemne, să-i iau locul de redactor-şef.
Domnul DAD, fost prieten, poate debita orice minciună despre ce-am făcut sau ce crede el că vreau eu.
Dar, ca să nu existe umbră de îndoială asupra celei mai jignitoare, anume că eu aş îndemna oamenii să nu publice în revista piteşteană, rog prin acest text, pe TOŢI SCRIITORII ROMÂNI SĂ SCRIE ÎN REVISTA ARGEŞ!

14 iulie 2012

2 comentarii:

  1. Domnule, recunosc, eşti mai tare. Fiind tu pe facebook, iar eu nu, poţi impune un punct de vedere. Să-ţi fie de bine. Dar a minţi prin omisiuni sau pur şi simplu, e o mizerie.

    Un răspuns, totuşi, punctual, după aceea să-ţi fie de bine!

    * Aflu că sunt ziarist. Acum 20 de ani îmi închipuiam că sunt prozator. Mulţumesc că m-ai adus cu picioarele pe pământ. Stai liniştit, că nu te concuram.

    *Îţi mulţumesc că te-ai dat la o parte şi n-ai concurat, ca să ajung eu redactor la CC. Deci, recunoşti că postul era al tău. Aflu acum şi te rog să mă crezi că dacă vrei să vii, mă dau la o parte.

    * Eşti eliptic. De ce nu spui cum am ajuns red.-şef? O frază îţi era de ajuns.

    *În 2010, spui că mi-ai oferit şefia la revistă, dar omiţi să spui că plecasem de luni bune şi nu am preluat-o după ce habar n-aveam că mi-ai oferit-o, ci la multe luni, printr-un ordin verbal de la director, cu martori. De fapt, acum îmi dau seama că nici nu sunt red.-şef şi nici nu voi mai semna astfel în casetă.

    *Spui că tu mi-ai propus la Premiul Opera Omnia pe Norman Manea, Radu Cosaşu sau Augustin Buzura şi eu n-am fost de acord. Ce ticălos sunt acum pe facebook! Ai făcut propunerile după ce se votase D. R. Popescu, dar tu nu poţi participa la şedinţe. De altfel, eşti membru al Comitetului Director al Filialei Piteşti a USR fără să fi participat la alegeri.

    * Nu i-am oferit rubrică lui D. R. Popescu, ci i-am solicitat un eseu pentru nr. 6, unul care se dovedeşte excepţional în Anul Caragiale. Nu mi-e ruşine că l-am publicat. Că e un cadavru şi l-am spălat eu, iar nu mi-e ruşine. Ce bine ar fi să fie unii la fel de mari scriitori ca el! Exilează-l tu la Tomis!

    * Că lupt eu pentru ciolan este o mizerie din partea ta. Şi la acest punct omiţi să spui că m-am dat la o parte un an de zile şi n-am încercat să influenţez absolut pe nimeni să nu mai publice în revistă. După cum omiţi să spui că te-am invitat totdeauna să vii să preiei revista şi s-o faci după propriul proiect. Dar tu vrei să stai la Găeşti şi doar să strici relaţiile cu colaboratorii. Să-ţi amintesc că i-ai atacat absolut bezmetic în revistă pe Alex. Ştefănescu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Păun...? Spui că îndemni scriitorii să publice în Argeş, dar în afara de lista ta scurtă am încă mulţi colaboratori care-mi spun că-i suni să le spui să nu mai publice în revistă. Este un atac al tău la revistă, ai făcut-o premeditat, exact când doi angajaţi trebuia să scoată o revistă în 48 de pagini A3 şi ai considerat că atunci este momentul, sperând că nu vor reuşi.

    * Încă o dată, nu mă interesează ciolanul, poţi să preiei revista când vrei, fă-o mai bună şi mai frumoasă şi mai luminoasă! Dar, acum te-ai trezit să mă ataci, după două luni, exact când plec zece zile în vacanţă şi cei 1000 de prieteni ai tăi de pe facebook vor afla ce ticălos sunt.

    Eşti tare, nu mă pot apăra.

    De altfel, ăsta e singurul răspuns pe care ţi-l mai dau. De acum poţi spune orice.După cum ai mai făcut literatură cu mine şi familia mea, că stăm într-o bojdeucă mai prăpădită decât a lui Creangă din Ţicău, fără energie electrică, fără apă şi fără gaz...

    RăspundețiȘtergere